Hamlet: Restul e tăcere.
replică celebră din piesa de teatru Hamlet, Actul V, Scena 2, scenariu de William Shakespeare (1599)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în spaniolă, catalană, bască, portugheză, italiană, suedeză, daneză, arabă și esperanto.
- tăcere
- Claudio: Tăcerea e cel mai desăvârșit sol al bucuriei; n-aș fi îndeajuns de fericit dacă aș putea să spun cât de fericit sunt.
replică celebră din piesa de teatru Mult zgomot pentru nimic, Actul II, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de Leon Levițchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea nevinovăției convinge atunci când cuvântul dă greș.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine să ți se impute tăcerea, decât să ți se reproșeze că ai vorbit.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să înveți a citi ce-ți scrie iubirea care tace, și să auzi cu ochii, astea nu le poate face decât gingașul simț al iubirii.
citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alonso: Nu-mi revin din uluire văzând
Aceste chipuri, unduiri, ecouri, ce se exprimă,
Chiar dacă-n tăcere, într-o grațioasă
Limbă non-verbală.
replică din piesa de teatru Furtuna, Actul III, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1611), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 38
Și cum să-mi tacă muza îmbufnată
Când tu insufli versuri minunate?
Dar ești o temă mult prea rafinată
Pentru hârtii de proastă calitate.
O! Și numai tu ai merite depline
Dacă ce-am scris privești cu-apreciere,
Căci orice prost compune foarte bine
Când cu lumina ta îi dai putere.
Fii tu a zecea Muză, mai dotată
Decât acelea nouă invocate,
Pe cel ce te imploră fă-l să poată
Să nască versuri veșnice, curate.
Când muza mea plapândă mă ajută
Truda-i a mea, a ta e slava sfântă.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 102
Iubirea-mi crește, deși pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieșeam cu triluri înainte
Cum cântă și privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguța o frământă
Și ce-a fost bun și-a cam pierdut valoarea.
Și tac și eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 101
Cum te vei revanșa, Muză răzleață
C-ai neglijat realul cel frumos?
Real, frumos, de-al meu iubit se-agață;
La fel și tu, și-ai numele faimos.
Răspunde, Muză; și poate vei zice,
"Frumosul are doar culoarea sa
Și ce-i frumos, penelul să nu strice";
Dar oare ce e bun, pur vom lăsa?
Că nu-i trebuie slavă, vei sta mută?
Tăcerea să n-o aperi, căci tu poți
Să-l faci prin vremi să aibă viață multă,
Ca aurul cel jinduit de toți.
Fă-ți datoria, Muză; ți-arăt cum
Să-l faci s-arate veșnic ca și-acum.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul lui Ariel
Vino pe plaja de-aur cu nisipuri fine
Și prinde mâinile care se-întind spre tine:
În reverență-aplecat, buzele-ți sărute
Neîmblânzitele valuri tăcute
Atinge-le blând, aici și-acolo, fețișoara
Și gingașele nimfe îți vor ușura povara.
Hark, hark,
Bau, hu.
Câinii de pază latră-încordați arc,
Bau, hu.
Hark, hark!
Aud, sonor,
Ritmat vocille unui cor
Cântând cucurigu.
La cinci stânjeni sub apă-ți zace tatăl, cum bine știi;
Oasele i-au devenit mărgean cu scânteieri de sticlă,
Iar ochii perle sidefii;
Făptura-i s-a schimbat din mică, tot mai mică
Prin transparența fosforică-a mării, prin pulberea salină,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Shakespeare din piesa de teatru Furtuna, Actul I, Scena 2, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Sonetul 83
Să fii pictat, văd că n-ai trebuință
De-aceea nu întreprind acest demers,
Dar n-am crezut că este cu putință
Să întreci cu mult descrierea din vers.
Deci nu te-am prezentat din neglijență
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăți că pana, câtă decadență,
Nu poate spune cât de mândru ești.
Mi-ai socotit tăcerea ca o vină,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt
Căci dacă tac, splendoarea ta-i deplină
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Și-un singur ochi de-al tău mai viu devine
Decât ce-au scris cei doi poeți de tine.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet XXX
Când în gândurile mele rechem din întunericul tăcerii,
Atât de des, amintirea altor vremuri, de demult trecute,*
Suspin după lucruri de dincolo de pânzele vederii,
Din doruri vechi curg lacrimi noi pentru cele-n veci pierdute.
Apoi, cu ochi uscați de plâns, arunc o privire
În fiecare vis spre prietenii răpiți de mâna vitregă a sorții
Și tânjesc din nou după aceeași imposibilă iubire,
Și-mi este dor de toți cei ascunși de neagra noapte-a morții:
Mă întristez pentru toate florile durerilor neofilite
De-altădată, la nenorocirile trecute mă-ntorc iarăși
Jelind niște păcate care-au mai fost cândva jelite
Și, deși plătite, le mai plătesc o dată. Am fost tovarăși.
Dar de câte ori mă gândesc la tine, prieten drag, toate
Pierderile mele parcă nici n-au fost, iar regretele-s uitate.
[...] Citește tot
poezie de William Shakespeare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu William Shakespeare despre tăcere, adresa este: