Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Zaharia Stancu despre alb

Inimă

nima mea e plină de vis și de iubire,
Cum e încărcat de flori un ram de măr în mai,
Un ram cu candeli albe pufoase, unde vin
Albinele s-adune pentru știubeie miere.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Tristețe în amurg

Tristețea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veșnic voi fi trist cu fața ca amurgul.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De smalț verde și crud era primăvara dobrogeană. Stâncile ei rămâneau însă mereu albe, de var. Râpile ei rămâneau mereu roșcate, de parcă ar fi fost zidite, chiar de atunci, de la începutul începuturilor, din pământ ars pe îndelete, cu foc domol.

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua polară

Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,
Zăpezi, nesfârșite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.

Și totuși, cândva a fost vară.
Urșii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creștet cu steaua polară.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miniaturi – Furtuna

Furtuna! Tu-mi intanzi o mana mica,
Ti-e teama si te ghemui langa mine
Sfioasa ca un pui de randunica,
Si ploaia, rapaind grabita, vine.
Ti-e parul ud si fata toata uda,
Alergi cu mana calda-n mana mea.
Miroase campu-a grau si-a iarba cruda,
Si tremuri si esti alba ca o stea.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar după ce voi muri

Chiar după ce voi muri, dragul meu,
Și voi fi-ngropată adânc în pământ, dragul meu,
Deasupra mormântului meu va arde veșnic o flacără, dragul meu,

Ziua, flacăra va fi albă, dragul meu,
Noaptea, flacăra va fi neagră, dragul meu,
Și tu n-o vei vedea niciodată, dragul meu.
Flacăra albă va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacăra neagră va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu.
Flacăra albă și flacăra neagră, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodată, dragul meu,
Niciodată, niciodată, dragul meu.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Buna Vestire

fragment

...)

Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Leu de Persia

Cândva am fost leu de Persia,
Aveam aripi și zburam printre stele,
Ziua și noaptea zburam printre stele.
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș m-așteptau
Șapte leoaice ori nouă leoaice.
Unele purtau mantii de argint.
Altele mantii de aur purtau.
Pe toate le iubeam și pe toate
Cu dinții mei albi le mușcam.
Puii mei cu sutele-i număram,
Cu sutele și cu miile-i număram,
În fiece stea aveam un culcuș,
Și-n fiece culcuș nouă leoaice
Atunci, când eram Leu de Persia,
Atunci, când aveam aripi, atunci...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar ochii?

Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?

Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.

Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.

Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.

Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pământul ne poartă pe umăr

Pământul ne poartă pe umăr.
Ce ușori suntem!... Libelule.
Albinele harnice sunt sătule,
Stupii de zumzet n-apuc să-i mai număr.

Cu must nou umplem ulciorul lunii
După ce bem vinul tare și vechi.
În grădini și-au prins la urechi
Albi zurgălăi zarzării, prunii.

Visul cârtiței e să-și sape o groapă,
Calul doar în vis și în basm zboară.
Nu-ți potolești setea a doua oară
Cu același căuș de apă.

Iubim pașii de fier ai veacului.
Înflorim cerul cu stele și steaguri.
Cu mâinile noastre turnăm în faguri
Dulcea miere a viitorului.

[...] Citește tot

poezie celebră de din volumul: Cântec șoptit (1970)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar dupa ce voi muri

Chiar dupa ce voi muri, dragul meu,
Si voi fi-ngropata adanc in pamant, dragul meu,
Deasupra mormantului meu va arde vesnic o flacara, dragul meu,

Ziua, flacara va fi alba, dragul meu,
Noaptea, flacara va fi neagra, dragul meu,
Si tu n-o vei vedea niciodata, dragul meu.
Flacara alba va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara neagra va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara alba si flacara neagra, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodata, dragul meu,
Niciodata, niciodata, dragul meu.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare

Tu, inima cuminte, bland miel prior in soare,
Pe pajiste, sprintar, in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici, de roua.

Tu, gand, hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.

Tu, glas, nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la alb, dar cu o relevanță mică.

Ca o uriașă ursoaică albă, iarna se așeza în patru labe, mormăia și sufla greu printre dinți și printre buze. Întărâtați de acest mormăit, asupra Dobrogei înghețate năpădeau șerpii șuierători ai uriașelor viscole. Între cer și pământ, dela zare la zare, viscolele vânturau și vânzoleau zăpezile neprihănite Parcă ardea pretutindeni cu freamăt, un fermecat foc alb, rece. Cum era atunci Dobrogea? Dobrogea, toată Dobrogea era atunci de argint. De argint era atunci Dobrogea. De argint înghețat. Bursucii dormeau ascunși în bârloguri. Dropiile grase se piteau în nămeții cât casa. Iepurii cu urechi ciulite rodeau tufișurile de mărunți măceși ai răzoarelor. Drumurile... Drumurile, câte se vedeau și câte nu se mai vedeau, erau stăpânite de haitede lupi flămânzi. Pe coșurile bordeielor ciobănești, pe coșurile colibelor turcești și ale așezărilor tătărăști se ridicau, negre, fuioare de fum. Dobrogenii, veri de ce nație ar fi fost, hibernau. Numai marea rămânea vie, neagră și neînchipuit de sălbatică. Vuia! Vuia a pustiu și vuia a pustietate. Vuia a tristețe și vuia a bucurie...

în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974, Anotimpuri dobrogene
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Zaharia Stancu despre alb, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook