Citate despre abdicare și iubire
citate despre abdicare și iubire (inclusiv în versuri).
Toți îndrăgostiții fac jurăminte de credință. Toți au, însă, prudența să nu le țină. Ei motivează astfel abdicarea în fața unui jurământ nebunesc: suntem oameni!
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria credintelor si ideilor religioase. Volumul 3: De la Mahomed la epoca Reformelor" de Mircea Eliade este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Îngenunchiat de frunzele galbene de toamnă, mă gândesc la clipa despărțirii, când neputința firii ne-a făcut să abdicăm, iar fiorii dragostei s-au pierdut în valurile nopții.
citat din Alex Tudor (9 septembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire silnica pe viata
Eu o iubesc. Duios. Nebun. Potrivnic.
Pe viata si pe moarte. Fara frica,
Compatimesc pe cei care abdica,
Dar eu raman cu mine insumi, schivnic.
Si de s-ar da si lumea pe din doua,
Cum harti politice-o mai arata,
Eu tot voi adora aceasta fata,
Cazuta sub catusele de roua.
Eu o iubesc. Vitralii de cenusa,
Spre a ne desparti, se-ntemeiaza,
Si cheia singura se-nvarte-n usa
Singuratate spre a-i da si groaza.
M-au condamnat juratii mei de gheata
La o iubire silnica, pe viata.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Admirația, ca și dragostea, nu sunt drepturi, nici obligații. Nici educația, nici cultura, nici poziția socială nu-ți pot da automat această renunțare la meschinărie, această abdicare de la narcisismul tău infantil. E greu să accepți că oameni din preajma ta pot fi mai buni și mai adevărați decât tine. Și totuși trebuie s-o faci, pentru că altfel nu te poți defini pe tine însuți. Ești ceea ce admiri, nu ceea ce negi.
Mircea Cărtărescu în articol (10 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Urme de aur
Urme de aur, trecute prin părinți,
Își poartă-n unda șchiopătată sensul,
Sacrificând pe-altarele de sfinți
Palma muncită, aripa și mersul.
Sorb mustul mov de trudă pământească
Pelerinii vieții în fapt de seară,
Se învelesc cu grija părintească,
Scutul sub care pruncii își vegheară.
Colții timpului în trupul lor se-nfing,
Minutul își cerșește libertatea,
Ora-i înfruntă, clipa se bate-n ring,
Zei hulpavi le răpesc eternitatea.
Pictează stelele cu tainice mistere,
Piramida iubirii nu trăiește în ieri,
Abdică din existența lor austeră,
Mutându-se în lumea brăzdată de tăceri.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la abdicare și iubire, dar cu o relevanță mică.
Sămânță de iubire
Atâta dezbinare nefirească,
Atâta zgomot pentru te miri ce,
Cuvinte care pot să otrăvească,
Mă-ntreb de omenia încă e.
Atâta zbucium care numai strică,
Priviri ce dor și gânduri fără sens,
Iubire ce se zbate și abdică,
Deși ea este forța-n univers.
Ne depărtăm de ceilalți fără voie,
Pentru idei ce nu ne aparțin,
A devenit și ura o nevoie,
Pe care însă eu nu o susțin.
Putem fi buni, dar ne alegem jalea,
Ne tăvălim fără de rost în ea,
Nu cred că doar aceasta ne e calea,
Sau dacă este, este una rea.
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima iubire a soarelui
În jurul meu vi se rotește veșnic sfera
Îmi spuneți Zeul Soare dar nu-mi dați de știre
Că-n verile senine când dansez pe Terra
Pot abdica din ceruri pentru o iubire.
E arămie pielea nimfei din câmpie
Ce m-a făcut s-adăst prin ierburi așa mult
Încât pierdut, am ars intens în preerie,
Prizionier șamanului cu glas ocult.
E verde zâna dintre brazi! Din vârf de munte
M-am aruncat, neghiob, în steiul colțuros;
M-am jertfit ei! Și harpiile negre, crunte
Încătușară focul meu în loc umbros.
Albastră e sirena din adânc-oceanul
Pe care am plutit nebun și fermecat.
A aruncat năvoade, Poseidon, vicleanul;
M-a prins! Și-am stat o noapte-n valuri, ferecat!
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Nimic nou
Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre
Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta
Cine să ne vadă
Cine să ne știe
Că purtăm în gură
Gustul de leșie?
Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S. for Love!
timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului
Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate
cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire felină
Era neînfrânt și un rege
pe vaste întinderi, cu ape
la care veneau să se-adape
sălbatice turme pribege.
Trăia în ținutul sălbatic
din noaptea când, după furtună,
în luptă-a putut să răpună
un leu mai bătrân și apatic.
Urmaseră ani de domnie,
o viață-n continuă luptă,
pe-o scenă ce, parcă, e ruptă
din vremuri de cruntă urgie.
Acum, lenevind, își privește,
din haită, leoaica temută,
frumoasă și neîntrecută
pe care mai mult o iubește.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-n astă lume
Dacă-n astă lume, plină de femei,
Nu ar fi bărbatul... ca o alinare,
Candela sfințită arde-va-n ulei
Patima uitată... dincolo de zare.
Împlinirea clipei... harul nenuntit
Orizontul care... fulgerul despică,
Aripa întinsă-n zbor rostogolit,
Scânteiază-n vise care nu abdică.
Fară el... amorul e-o poveste tristă,
Undeva pierdută într-un adăpost,
Cântecul durerii, încă, mai persistă,
Ciocârlia plânge, negăsindu-și rost.
Târgul de fecioare redeschis-a raiul,
Când amurgul fuge înspre depărtări,
Ultima lui șansă... a rămas tramvaiul
Și-o bibliotecă... plină de-ntrebări.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantonament
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geriatric
E ascuns subtil călăul și zilnic mutilează,
Ca parașuta-n salt, ce cade nedeschisă,
Cu corzile încâlcite. E dușman ce veghează,
O avalanșa albă; măturând tot, neprezisă.
Firul nu mai mlădie și-i tot mai rar, caduc,
Se șifonează pielea și mușchii pierd din moale
În zgârci fileu și-n gheme, din efilați, se duc...
Din piept se lasă sfârcuri, se mai lărgind din poale.
Abrazivi, albi tulei, îs în palma cercetașă
Și gestu-i pocnituri de oase aparente
Din ce în ce, să spună că finiș e în fașă
Și tot e doar carcasă, de țevi... preponderente.
Văd ochii totul, crud și nu găsesc remediu,
Nu mai e nici stăpân, își face de cap haos,
Pe sinele iubit, ce se topește-n mediu,
Se răzbunând să ia, ce-a dat... așteptă naos.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn de catifea
Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme și-amurguri în priviri
Aș vrea să-ți mai șoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri
C-o perlă între gene seninu-mi strălucește
Țin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea și-n pieptu-mi cuibărește
Noi tresăriri muiate-n ambrozie și rouă
Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Și beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii mușcând din țesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ți abdice
Ai mâini neliniștite și-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrățișări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcușul subatins
Ce-și cântă-nfiorarea muiată-n sărutări
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu dragostea te porți cu mănuși!
nu contează
dacă ți-a rupt o mână un picior
a schimbat prioritățile de la 5 cu detaliile de la 7
ți-a pus mecanism / te-a prevăzut cu programe sofisticate
a-mpins mai apoi vremea... și... ce s-a ales de tine?!
a dat buzna ți-a răvășit intimitățile
a luat haina ta de gală cu nerușinare și-a etalat-o
printre opinci
ți-a devalizat
cele 4 cămăruțe ale inimii
fără să te consulte a încheiat
convenții contracte (dez)acorduri
în defavoarea ta
fără vreo culpă a redundanței
nici a contradicției
te-a văzut mai apoi la un colț
murdar orb șchiop flămând
a simulat ne(re)cunoașterea
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsată singură
iubirea o să țipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuții pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecințele lipsei zborului
starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie și frică
cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uși-către-mamă din nou ignorând
mutațiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale
anxietățile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiți... cu simulacre de ochi mimând viață vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis
vom păstra din încăperile sufletului pivnița
șopârlele mov/ sângele înghețat al disprețuitorilor de metafore
în loc de ființă, alienare va rosti pământul din dreapta!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre abdicare și iubire, adresa este: