abdicare şi suflet

Nimic nu este pierdut atât timp cât credinţa este în picioare, cât sufletul nu abdică şi capul se ridică din nou.

Arsenie Papacioc în Iată Duhovnicul (2007)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoric Dumnezeu pe culmile abundenţei îi ridică pe cei care de la curăţenia sufletească nu abdică.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nou

Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre

Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta

Cine să ne vadă
Cine să ne ştie
Că purtăm în gură
Gustul de leşie?

Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir depănat

O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...

Şi-mi caut vina,
am ochii întorşi în orbite
şi-n negru,
nu văd nimic de integru
şi-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârşite.

Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am uşor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu acte în regulă

îmi pun botniţa antibârfă
tu pe cea antigargară
şi ieşim să plimbăm fiecare câinele din noi
(niciunul nu latră însă umblă cu limba scoasă
e momentul să zburde)

pocnesc muguri pe ram
sau oasele mele se socotesc între ele

merg în faţa ta la distanţă distinctă
nu părem a avea în comun frământări
de noapte

umblăm cu privirea foarfecă
tăiem singurătatea încă unei zile în fâşii biodegradabile
sufletul radiază temeri
linii magnetice în plină criză

ocolim câteva cântece ale unei păsări
sincopat o ploaie de grâu primeneşte piaţeta

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletele uscate de senzaţional

tinerii mor de bătrâneţe
aproape nicio floare nu mai cheamă fluturii
din banalitate nici soarele nu mai face umbre
iar zilele nu mai alternează cu nopţile
doar din când în când
în deşertul dintre două oaze
cresc cu încăpăţânare caravanele nimicului
precum feţii frumoşi din lacrimile afroditei
ŞOC! SENZAŢIONAL!
lupul încă nu a fost halit de oaie
dar punem de încă o ediţie specială
cum altfel să mai ascultăm banalul
decât la superlativul exagerării absolute
iar când din greşeală
se mai întâmplă şi ceva extraordinar
aproape că nimeni nu mai observă
că pinguinii vrăjitori sunt insomniaci

e o lună mult prea plină
albastră imensă numai bună de prime-times

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim dimineţile
ca şi cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizaţi
ne apropiem: nicio graniţă!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidităţii

suntem marionete
în primă instanţă niciun mecanism suspect:
noi înşine – specii cu neputinţă de clasat

ştergem pe jos
cu genunchii noştri de sânge
pălmaşi adunându-şi măruntaiele
din colţii Sentimentului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme şi-amurguri în priviri
Aş vrea să-ţi mai şoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi străluceşte
Ţin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea şi-n pieptu-mi cuibăreşte
Noi tresăriri muiate-n ambrozie şi rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Şi beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii muşcând din ţesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ţi abdice

Ai mâini neliniştite şi-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrăţişări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcuşul subatins
Ce-şi cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii se vor vii prin viii nevruţi morţi

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viaţă;
Fizicul trai se preschimbând în greaţă
La scurt timp... celor ce-n comun visează.

Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup şi suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.

Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivenţă
De-o viaţă, existenţă, interdependenţă
Cu moartea-n jur ce viaţă reînvie.

De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepăşind un nevăzut, nesesizând exaltul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsată singură

iubirea o să ţipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuţii pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecinţele lipsei zborului

starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie şi frică

cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uşi-către-mamă din nou ignorând
mutaţiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale

anxietăţile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiţi... cu simulacre de ochi mimând viaţă vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis

vom păstra din încăperile sufletului pivniţa
şopârlele mov/ sângele îngheţat al dispreţuitorilor de metafore
în loc de fiinţă, alienare va rosti pământul din dreapta!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!