Citate despre absurd și cuvinte
citate despre absurd și cuvinte (inclusiv în versuri).
Absurdul
Absurdul e-o limbă cu care petreci
Focul uscat al cuvintelor reci
Spre stomacul febril al minților seci.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul lui, înțelege mata cuvintele astea absurde? Mormântul lui! Dar... nu l-am simțit pe el acolo, dedesubt. El e în altă parte. O să-l caut și o să-l găsesc. Prea mi-e dor de el ca să nu mai fie nicăieri.
Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ne domină în chip absurd un anumit spirit juridic; un superstițios respect al contractului. Faci un fel de contract, îți iei un adevărat angajament față de tine, când spui altuia: n-am să fac niciodată asta. Ce absurdă convingerea că "a te ține de cuvânt" e totul. Descoperi alte sensuri, depășești și te depășești - dar ai prins să spui că ești ceva, și rămâi ce ești, ce ai fost.
E, în fond, superstiția celuilalt. Rușinea de celălalt - din tine.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



A deghiza sub cuvinte bine alese teoriile cele mai absurde, este adesea suficient pentru a le face să fie acceptate.
citat din Gustave Le Bon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Și adevărată, - și jucată
Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubește pe "eu".
Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul și gura.
Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
și încă o dată
și încă o dată...
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cel puțin toate spiritele cu aparență absurdă ar trebui să pară comice și să aibă un efect corespunzător. De fapt, astfel de spirite au adesea un cu totul altfel de efect asupra ascultătorului, producând stupoare și tendința de a-l respinge. Deci, se pune întrebarea dacă nonsensul cuvântului de spirit este comic sau doar un ultim nonsens banal.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
M-am îndrăgostit de ea pentru că pune pauze între cuvinte
astfel încât pot memora imaginea prezentului absurd.
poezie de Ștefan Munteanu
Adăugat de Ștefan Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anormalitate normală
Te-ai aprins in lumina neputinței colosale,
Ca o văpaie in speranțe șterse, mute
Purificându-mi ploile din cer căzute,
Arzând in anotimpuri anormale.
Ți-au judecat migrații de luceferi,
Cenușa adunată-n potul desfătării surde
Ai fumegat in viața-mi fără temeri,
Trezindu-mi simțămintele absurde.
Te-ai afundat in brațele-mi convexe,
Mocnind durerea clipelor trecute
Mi-ai râsfirat in păr, vise-n cuvânt pierdute,
Dormindu-le profund, in incâlciri complexe.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!


Drept consecință a cuvântului folosit de sclavi "categoryitis", întrebări ilogice din punct de vedere științific, și de asemenea după cum vom vedea, adesea fără nici un sens: "Unde locuiești?" Ce ești? Ce religie? Ce naționalitate? în prezent sunt considerate întrebări logice. Până la finalul secolului XXI, ori va deveni evident pentru toată umanitatea că aceste întrebări sunt absurde și anti-evolutive ori oamenii nu vor mai exista pe Pământ...
citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se ajunge atât de departe
Când se ajunge atât de departe în absurd, cum am ajuns eu
fiecare cuvânt va fi din nou interesant:
Descoperiri în azvârliturile
răsucite cu sape arheologice:
neînsemnatul cuvânt Tu
poate o mărgea de sticlă
care atârna odată la un gât
însemnatul cuvât Eu
poate un ciob de cremene
cu care un știrb și-a răzuit
carnea tare.
poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecții pentru când ți-e foame
"Mă iubești?"
Am întrebat bleizerul albastru.
Nici un răspuns.
Tăcere a fost ceea ce a venit dinspre cărțile lui.
Tăcere
i s-a scurs de pe buze
și s-a așezat între noi,
înfundându-mi gâtul.
Ea mi-a măcelărit încrederea.
Mi-a smuls țigările din gură.
Am conversat folosit cuvinte moarte,
iar eu n-am plâns,
iar eu n-am cerșit,
inima mea respira întuneric,
iar ceea ce fusese odinioară bun,
un fel de tandru oxigen,
a devenit gaz metan.
Mă iubești?
Ce absurd!
Ce întrebare e asta?
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Omul absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
se revărsă
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul reține reduce
zborul
îngrădit cu citate
la limita absurdului
cusute de cuvinte
ce strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
din casa jocului ieși
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia a fost totdeauna un sistem de conduită născocit de imaginație și ignoranță, pentru a face favorabile puterile necunoscute cărora se presupunea că le e supusă natura. Drept bază, i-a servit totdeauna o oarecare divinitate, pornită spre mânie și care putea fi îmblânzită. Pe această noțiune puerilă și absurdă preoțimea și-a întemeiat drepturile, templele, altarele, bogățiile, autoritatea, dogmele. Într-un cuvânt, pe aceste baze șubrede se sprijină toate sistemele religioase ale lumii.
Baronul d'Holbach în Materialiștii francezi din secolul al XVIII-lea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Extinzând concepția asupra deformării numelui, găsim că explicații analoge sunt valabile pentru unele cazuri de lapsus cu efect comic sau absurd: "Vă invit să râgâiți (aufstossen) pentru prosperitatea șefului nostru" (în loc de: să beți anstossen). Aici o atmosferă solemnă este tulburată, contrar oricărei așteptări, de irupția unui cuvânt care trezește o reprezentare dezagreabilă; amintindu-ne de unele cuvinte și discursuri injurioase, suntem autorizați să admitem că în cazul de față o anumită tendință caută să se manifeste, în contradicție flagrantă cu atitudinea aparent respectuoasă a vorbitorului. În fond, este ca și cum acesta ar fi vrut să spună: nu credeți în ceea ce spun, nu vorbesc serios, îmi bat joc de moșulică etc. Fără îndoială la fel se petrec lucrurile în cazul lapsusurilor în care cuvinte anodine se văd transformate în cuvinte inoportune și obscene, cum ar fi, de exemplu, "apopo" pentru "apropo" (Meringer și Meyer).
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ceea ce noi am uitat este că gândurile și cuvintele sunt convenții, și că este fatal să iei convențiile prea în serios. O convenție este o comoditate socială, cum, de exemplu, sunt banii... dar este absurd să iei banii prea în serios, să îi confunzi cu bogăția adevărată... În același fel oarecum, gândurile, ideile și cuvintele sunt "monede" pentru lucrurile reale.
citat clasic din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Absurd
nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respirația
îneacă orele
amână răsăritul
sparg liniștea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul cu citate
la limita absurdului
sute de cuvinte
strâng respirația
poftim de te îmbracă tu
de poți din silabe
fă-ți costum
mută-ți cărarea pe mijloc
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile psihiatrului: 1) Începe prin asimilarea completă a teoriei medicale și numai după aceea citește psihologie, caracterologie, literatură. Dacă vei urma calea inversă, nu o să crezi un cuvânt din baza psihologică a psihiatriei, ceea ce o să facă din tine un bun teoretician și un excelent observator, dar niciodată un mediocru medic; 2) Citește multă neurologie. Numai în felul acesta te vei convinge de inutilitatea și absurditatea așa-zisei colaborări neuro-psihiatrice; 3) Maeștrii tăi cei mari să fie Shakespeare, Dostoievski și Nietzsche...
Arthur Dan în Mituri căzute (Din jurnalul unui psihiatru) (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pe sub ușă
Ziua de azi
Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
Pe sub ușă.
Mi-am așezat pe nas ochelarii
Și-am început
S-o citesc.
Nimic deosebit,
După câte văd.
Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
Nu se specifică motivul,
Și-o să continui să iubesc lumina
De unde-am rămas ieri.
Pagina exterioară informează
Despre tratativele mele cu apa, cu munții, cu aerul,
În legătură cu pretenția lor absurdă
De-a-mi intra în sânge, și-n creier.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!


Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?
Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.
Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existența lui Dumnezeu.
Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistența lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.
Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.
Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur și simplu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre absurd și cuvinte, adresa este:
