acasă şi gânduri

Gândurile unei femei al cărei soţ n-a venit seara acasă

De-ar fi dat peste vreun pom,
Mi-ar fi dat veste vreun om,
Însă el a dat, bag samă,
Mai curând... peste vreo "poamă".

epigramă de Marian Cioacă (30 septembrie 2008)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care cheamă străini la el acasă, cu gândul ca prin vecini aceştia să sălăşluiască, nu-i un om milos cu-adevărat, ci mai degrabă cu pluta-i plecat.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciuniţa

Floare roşie-n
Fereastră
Sânge-mi eşti
Din altă viaţă..
Te-a trimis
Domnul din cer
Să mă bucuri
Să mai sper
Că in noaptea
Neagră toată
Eşti lumina
Nepătată
Gând aprins
De un jăratec
Arde incă
Singuratic
Roşu inchis
Intr-o fereastră
Crăciuniţa
De acasă!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe

Când n-ai de-apărat libertatea acasă,
Să lupţi pentru cea a vecinilor, da,
Cu gândul la Roma şi Grecia, te lasă
Zdrobit pentru glorie, nu pregeta!

A-i face un bine-omenirii e ţelul
Suprem, şi nu-i altul mai nobil sub cer.
Înalţă-i deci sus libertăţii drapelul
Şi-n ştreang de nu mori, vei fi uns cavaler!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine umblă pe drum cu gândul acasă, îşi pierde căciula în târg.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri într-o noapte liniştită

Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:

Îmi ridic capul
Şi privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Şi îmi imaginez că sunt acasă.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna pe drum

1
Luna mă duce acasă.
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine.
Până la capăt, în această tăcere calmă...

2
Miau, miau, miau...
Vă rog, nu deranjaţi.
Sunteţi fiinţe umane
Sau, poate, ceva mai fiabil?

3
Desigur,
Nu există nimic de care să fii mai mândru decât faptul de-a fi om.
Dar tu?
Tu eşti o pisică.
Iar un vânător de şoareci se poate considera Mao.

4
Vreau să-o iau cu mine în ziua de mâine!

[...] Citeşte tot

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată seara

Păşind pe-a vieţii cale, pe vechiul drumuşor,
Împins de-al vieţii zvâncnet, mergeam încetişor,
Şi rămânând pe gânduri, un dor încet şoptea –
La drumul de la gară copila te–aştepta.

Eu i-am sărit în braţe, lăsîndu-mă pe val,
Şi-am observat deodată că ceru-i de mangal.
Pe lume fericirea-şi găsea loc potrivit –
Pentru-al tău farmec la tine am venit.

Mi-am lăsat capul pe-al tău piept
Şi-atunci eu am ştiut că data viitoare-o aştept,
Lângă regina mea eu seara-am petrecut,
Dar clipele frumoase-ndată au trecut.

Şi revenit acasă, am adormit cu drag
Şi gândul meu în gîndul tău era pribeag,
Acum am să las pixul şi am să dorm uşor
Gândindu-mă în cuget la al-meu puişor.

poezie de Ion Rotari (9 mai 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alerg

Alerg prin păduri
Cu gânduri deşarte
Cu doruri aparte
Şi nu am măsuri
La timpuri şi locuri
Alerg printre blocuri
De piatră 'nălţate
Pe pajişti uscate
Alerg fără teamă
Spre ceru-nstelat
Cu gându-l străbat
Un astru mă cheamă
Dar nu-l bag în seamă
Ci-alerg neîncetat
Pe drum neumblat
Gândind c-o s-ajung
În zori luminoşi
Cu sori mai frumoşi
Acasă să plâng
Şi-alerg ca un gând.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea aţipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mă rog, n-aş putea-o vedea şi eu pe dihania asta? Ce neam aşa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. Şi cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca să afle şi-un raspuns, îşi puse în minte să iscodească pe o lăcustă, deşi numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături, care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau furiile. O căuta totuşi şi n-o găsi. "Fireşte – gândi greierul – lăcustă şi să stea acasă – dracul a mai văzut!" Şi cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Şi, aşa, se întoarse.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântăreţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua artileriei

Cu-o gândire clar strategă,
Gheorghe pleacă, sincer spun,
Ca din puşcă, spre bodegă,
Iar acasă vine... tun!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Îmi plouă şi cald e în palmele tale....
Dar gândul n-ajunge, nu mi-e de folos
Aş vrea să le simt, să-mi ridice de jos
Şi suflet si trup, plâng de jale.

Mi-e umed, uscaţi îmi sunt ochii de dor.
Ar vrea să te vadă, dar tu eşti departe.
Stau tristă la geam şi citesc într-o carte.
Ce carte? Nu ştiu. Despre vise, cum mor.

Mi-e vânt şi mă suflă spre cer, nici că-mi pasă,
Cu tine aş merge şi-acolo, oriunde de vrei.
Doar vino cu palmele tale să iei
Şi suflet şi trup şi să mergem... acasă.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moşi-stămoşi, pe când parte traductibilă este comoara gândirii omeneşti în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi de oarecari bunuri, cari sunt ale tuturor şi a nimănui, uliţi, grădini, pieţe, tot astfel şi în republica limbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor-adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine;iar acasă la dânsa limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i veni lui în gând, că numai o luă rara, rara, către o pădure ce era p-acolo p-aproape, ca să-şi petreacă ziua cu vânatul, şi mai către seară să se întoarcă acasă. Şi aşa, mergând el prin pădurea aceea, îl apucă gândurile. El cugetă, ca ce să fie pricina de le-a zis tată-său să-i păzească mormântul în trei seri d-a rândul. Şi mergând aşa, fără să ştie nici el unde merge, şi cu gândurile duse, se pomeni că pierde poteca şi nu mai ştie unde merge. Dă în sus, dă în jos, drumul nu-l mai găsea. Mai se întoarse în dreapta, mai la stânga, aşi! în loc să iasă la lumină, el să rătăcea şi mai mult. Dibuind prin codru, şi cercetând să dea peste potecă, ieşi la un luminiş, şi acolo în mijlocul luminişului zăreşte un foc mare şi pe foc o crăcătiţă, din care ieşea un fel de glas, dară fără să ştie el ca ce să fie. Stete locului, şi mai ascultă. Auzi ca şi întâi. Se mai uită o dată, dară nu văzu pe nimeni.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.

Eram absurd şi spălăcit
şi, lighioană dragă,
de ghiduşari zburau bondari
zbenguitori, în şagă.

Era o broască lângă lac
micuţă şi ţestoasă
Un stâlp de lemn şi telegraf,
vroia scâncind, acasă...

... Şi becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,
Francesca de Rimini.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iti placeau

Ţie îţi plăceau mereu căpşunile
Şi eu alergam să-ţi aduc căpşuni,
Mie îmi plăceau mereu nopţile
Dar tu noaptea trebuia să fii devreme acasă!

Ţie îţi plăcea des ciocolata
Şi eu alergam mereu să-ţi aduc ciocolată
Şi-mi zâmbeau atât de frumos vânzătoarele
Când alergam eu ţie să-ţi aduc ciocolată!

Ţie îţi plăceau stelele şi eu
Te alergam mereu prin gând nopţile
Să-ţi arăt stelele,
Mie îmi plăceau mereu sărutarile
Şi tu mi le dădeai atât de greu!

Ţie îţi plăceau de fapt alţi băieţi
Şi eu am picat de fraier.

poezie de Andrei Ionut Sava
Adăugat de Mihaela Dorulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti în avion şi un motor explodează. Ce preferi? Ca pilotul să spună: "Păstraţi-vă calmul, puneţi-vă centurile de siguranţă. N-o să fie tocmai plăcut, dar cumva vom ajunge acasă." Sau Pilotul să o ia la fugă pe culoar şi să urle panicat "O să muriiim, o să murim cu toţii!" În care dintre cele două scenarii este mai posibil să ajungi la sol viu? Eşti pilotul vieţii tale. Ce abordare crezi că îţi va da mai multe şanse de reuşită? De asta gândirea pozitivă bate orice altă abordare. Nu îţi dă garanţii dar nu există cale mai bună.

citat din Andrew Matthews
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Romanţă

Era adânc, era tăcut,
picau pe jos andante
foiri de foi, când între noi
l-am rechemat pe Dante.

Eram absurd şi spălăcit
şi, lighioană dragă,
de ghiduşari zburau bondari
zbenguitori, în şagă.

Era o broască lângă lac
micuţă şi ţestoasă
Un stâlp de lemn şi telegraf,
vroia scâncind, acasă...

... Şi becul a rămas stingher,
în mijlocul luminii...
Trecu în gând, pe lângă noi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere

Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.

În ochi port pulbere de soare
Şi-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.

Şi ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.

Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârşit
În ochii mei.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!