Citate despre adevăr și motivație
citate despre adevăr și motivație (inclusiv în versuri).
Ca să am din nou motivație pentru a scrie, trebuie să acumulez. Am citit recent un motto într-o carte de scenarii: "Dacă vrei să scrii, citește!". Adevărat.
citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avocatul apărării
Cu pledoarii trase de păr
Și motivații fel de fel
Aleargă după adevăr,
De ies minciunile din el.
epigramă de Mircea Ursei din revista revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii nu au fost niciodată o mare motivație pentru mine, ci doar modalitatea de a ține scorul. Plăcerea adevărată este să joci jocul.
citat din Donald Trump
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Public Speaking este asemenea artelor frumoase. Privind pe scenă la un vorbitor pare atât de motivant și simplu. Dar în spatele tabloului acelui vorbitor stau calități ce se dezvoltă prin gest, gând, culoare și adevăr.
Johnny Dupu în Arta de a vorbi in public (mai 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu te lăsa înșelat de aparențe. Pentru a avea succes, trebuie să vezi adevărul în toate circumstanțele și în toate situațiile. Trebuie să înveți să fii un evaluator rapid și corect al tuturor oamenilor și al tuturor motivațiilor.
Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu însuți ești creator de rai sau iad, fiecare încearcă să-și găsească motivațiile în ceilați, când de fapt universul ce trebuie "cucerit" este în primul rând cel interior. Abia apoi căutând să vezi dacă adevărul tău e valabil și-n inima lor.
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Textele de mai jos conțin referiri la adevăr și motivație, dar cu o relevanță mică.
În general, scriitorii caută singurătatea, nu sunt speriați de ea, pentru că, de fapt, nu sunt niciodată cu adevărat singuri, fiind mereu în compania propriilor gânduri, a personajelor lor (în cazul romanelor), iar în propria lor singurătate, tainică, în care se retrag, găsesc adesea motivația de a scrie, imaginația zburdând nestingherită, ducând astfel la creații literare inedite.
aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...
Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neîmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Singuri împreună
Ca simbioză, glumă biologică deșartă,
Da!... Poate pentru avantajul reciproc,
Dar nu! Fidelitatea este moartă;
E numai o iluzie consensuală, e un joc.
... Sau niciun joc, e adevărul pur
De-a fi mimetici de devotament
Unul spre altul, tur contra retur...
În niciun caz pe motivație de sentiment.
Apropierea nu-i o garanție,
Nici fizicul, nici gândul nu sunt paralele;
La om, e-o genă recesivă-n seminție...
Superiori în univers; promițători de stele.
Ah, cum ne prăduim pe-ascuns de omenie
Purtându-ne în fond ascunse uri,
Dorind la alt, ce nu vrem nouă să ne fie...
Suntem săraci interior, doar umpluturi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți dorești cu adevărat ca un vis de-al tău să se împlinească, nu renunța la el niciodată. Adaptează-ți mereu strategia, învață, îmbunătățește-te și nu te lăsa până când visul tău devine realitate. Toate acestea se aplică la obiectivele care depind doar de tine ca să le îndeplinești. Însă atunci când este vorba de o altă ființă umană, acceptă că "nu" înseamnă "nu". Nu poți să forțezi pe cineva să te iubească sau să te dorească în viața sa. Oamenii nu sunt obiecte, nu sunt bunuri și nici lucruri. Ei au drumul lor, au viața lor și poate nu-și doresc sau nu îți mai doresc ca tu să îi însoțești în călătoria lor. Caută să ai demnitatea necesară ca, după ce le-ai arătat ce îți dorești tu de la ei, să accepți faptul că ei nu își doresc același lucru ca și tine. Să fii cu un anumit om poate fi doar visul tău, care provine din motivația ta interioară, dar poate sa nu fie și ceea ce-și dorește celalalt. Mergi mai departe, dă-ți o altă șansă și cu siguranță vei găsi pe altcineva care va dori același lucru ca și tine.
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, te rog, nu mă uita
Doamne, ți-am spus de atâtea ori în spovezile mele
că îmi place strălucirea,
dar m-ai tras zdravăn de urechi,
ca să-mi alung orbirea și din minte smintirea.
Asta ma trezit la realitate, întrebându-mă imediat
dacă ceea ce ți-am cerut merit cu adevărat.
A vrea e una, a ți se da e alta
și a merita un dar e cu totul altceva.
Toți vrem și visăm străluciri în viață,
dar ce facem ca să le obținem pe merit?
ce înțelegem prin ea, noi hulpavii sorții,
cu pofte de dimineața până seara și invers,
înotând deseori în false senzații
prin lumea bună sau rea.
Strălucirea nu este o lăfăială în luxuri picante,
așa cum cred majoritatea oamenilor,
strălucirea în viață are vibrații în fapte înalte,
cu vectorii îndreptați spre viitor și în eternitate.
Strălucirea e floarea înțelepciunii,
până și după moarte, pentru cei de azi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (31 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început, ești supărat pe lume că a râs de tine când erai mic și prost. Îți juri răzbunare. Muncești ca un nebun, animat de motivația de a fi văzut că ești vrednic în ochii celorlalți. Atingi succesul și privești acum lucrurile de sus. Apoi, spui: "Ați râs de mine, acum v-am întrecut. V-am arătat că nu sunt fraier ba dimpotrivă, acum voi sunteți fraierii". Te bucuri că ai evoluat. Ce nu știi tu este că ai evoluat în cei pe care îi urai. Cei care îi privesc pe alții de sus, cei care împart lumea în învingători și loseri. Devenim ceea ce judecăm cel mai aspru. Devii amanta pe care o numeai curvă, devii dependentul pe care îl numeai slab, devii trădătorul de care erai dezgustat. Devii toate astea pentru că viața te poartă în toate rolurile de care e nevoie ca să devii cu adevărat ființa extraordinară care ești, cu inima plină de compasiune, toleranță, răbdare și înțelegere pentru tot ce înseamnă viața pe pământ și experiența uneori chinuitoare pe care o reprezintă. Când înțelegi că tu ești cel de lângă tine, atunci poți să îți mulțumești tu ție, pentru că ai muncit și ai evoluat. De data asta, pe bune. Printre greutăți spre stele!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește lumea
Cu sau fără lavalieră
Ca dintr-un amvon
Sau ca din tălăngi imense
Vorbește lumea asta
Ce au pe suflet sau pe card
Puneți adevărul în genți
Și cu el la balanță
Rulați-l acum ca pe roate
Poate traduceți vorbele
Mai citeț eventual în scris
Faceți clarificări palpabile
Dacă se poate calificate
În sens premonitoriu
Cu alte mari interferențe
Există teste botezate ca la taifas
Cu lingurița sau paharul
Născociri de gazde rebele
Care să dea bine în boală
Haznale produse de voie bună
Expuneri de motive
[...] Citește tot
poezie de David Boia (23 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O seară de iarnă
Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Și casa-i pregătită cumsecade.
Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înflorește pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.
Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine și cu vin.
Comentarii
"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informați din mediului intelectual cât și a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoțire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beție și melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-și găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivația acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
To Kuny: Încă nu m-ai lămurit. Deci, ce-ai făcut după ce ai plecat de la mine? Unde ai fost și ce s-a întâmplat atât de grav, încât te-a tulburat atât de rău?
Nick: Păi, mai întâi am trecut pe acasă, să văd dacă Maria era acolo, dar ea nu ajunsese încă, așa că m-am îndreptat spre nava lor, "Pacifis", presupunând că o voi găsi acolo, cu păianjenul acela mititel, Ema.
To Kuny: Și nu era acolo?
Nick: Ba da, era... Încă era acolo. Dar nu cu păianjenul, nu cu Ema. Ci cu el, în brațele lui... Așa i-am găsit când am intrat în navă, îmbrățișați.
To Kuny: Îmbrățișați?! Pe cine, dragul meu?
Nick: Păi... Pe ea și... pe el!
To Kuny: Ea?! Probabil te referi la încântătoarea ta soțioară. Și el?! Probabil Lucian, tânărul lor comandant.
Nick: Exact, ei... Ei doi... Nu mi-aș fi închipuit niciodată așa ceva!
To Kuny: Deci, asta e problema ta... Și tu ce-ai făcut?
Nick: Nimic, ce era să fac?! La început nu-mi venea să cred că ar fi adevărat, speram să mă înșel. Câteva clipe n-am putut schița nici un gest, de parcă amuțisem. Rămăsesem blocat. Când m-au văzut, au tresărit amândoi și s-au îndepărtat brusc unul de altul. El a încercat să-mi explice ceva, de parcă ar fi avut ce, cum că n-ar fi ceea ce părea, dar nu l-am ascultat. N-aș fi putut suporta să-i aud motivațiile. Eram prea supărat, nervos. Am ieșit cât am putut de repede și... Cam asta ar fi tot. Am ajuns aici, la tine, deși nu-mi dau seama cum sau de ce. Eu nu intenționam să vin din nou aici.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni...?
Aveți prieteni cu adevărat?
Ați stat s-analizați prezentul?
Verificați întâi de-ați "up datat"
pe cel ce încă - nu de ieri - este absentul!?
Trăiți convinși că e la fel,
că din copil, copil rămâne,
îl aveți fără temei drept top model...
Nu știți că-ncetul cu încetul perfidia îl răpune.
Nici ce-n liceu erau, nu mai rămân
așa cum îi simțeai atunci, aproape...
S-au dus la alte școli, pe alt tărâm
și-au luat fără să știi, licența în... infidelitate.
Erați ca unu-n facultate,
totu-împărțind chiar și femei,
aveați proiecte de societate...
Însă pe-atunci, erați toți tineri, tineri, tinerei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oaie-pământul-capie-imanent-poem
- pentru emil barack obama & donald trump în vizită oficială -neoficială la houston terra miliardară ne mai gândim -
definiția genului epistolar nu există în logică
nici a pistolarului nu există
nici logica pistolarului nu există
& iată
sublimele fapte de arme ale marilor dregători
uneori de popoare
niciodată de ei înșiși
mă rog
poate și de ei înșiși
deși
eugen ionesco n-ar fi fost de acord
cu această abordare prea paideică a lumii
pauzăliniedepauză
o z
i
o zi în care & obama &trump au postat pe mobilul meu despre importantele inopinatelor vizite
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea care depinde de noi...
.. iată două lumi finale, raiul și iadul...! Cu toții, spre ele ne îndreptăm trecând vieții
vadul, trăind, cei mai mulți neștiind de ce s-au născut, pentru ce, și, cum de sunt vii, ei
neânțelegând sensul omului în armonii bine puse la punct, din faceri noi fiind singurii
observatori conștienți ai Marii Creații lăsați s-o influiențăm să existe cu gândul minții
gândind atâta cât existăm, chiar și speriați de viața în care ne-aflăm... multele atâtea,
pe toți bulversându-ne, că de ce e așa și nu altfel, fiecare poveste de om în istorii, așa
încheindu-se, oricât de mult cineva ar iubi divinitatea și l-ar iubi Dumnezeu cinstindu-l
și-nvrednicindu-l cu slava și sănătatea... în taina ultimă, finală, se concretizează acest
mare adevăr în care unii se 'nalță urcând cer după cer dar și destui din acei care abea
îl zăresc pe-acesta ce-l știm căzuți în abisele de-ntuneric pierduți în declin... ca să vezi
lumea de sus din înalturi însemnând un privilegiu de fericire nespus, primit pentru un
pomelnic de fapte făcute-nmiit... ca un răspuns, dat, de cortegiul energiilor universale,
de care nici un om nu scapă neiscodit, minunatul Cuvânt rostit nouă descoperindu-ne
căile prin adevărul vieții trăite unde taina rămâne taină doar pentru cei nepregătiți să
întâmpine fericiri venite din transformări, firesc rostuite, căci, dacă li s-ar cere să stea
să-i mănânce viermii de vii aici pe pământ câți oare n-ar huli blestemând știind numai
pe mort ros de viermi, îngropat în țărână, mulți tociți, uzați și chinuiți, mâncați ca de-o
văpaie nebună, în care, cerșești urma de apă, de pe-un vârf de deget al semenului tău,
când noi, fiecare-n parte ni-s convinși, că, și bogatul, ca și săracul, pleacă de aici unul
după altul, în veșnicie rostogoliți... pe aripi de înger, sau de tâlc păcăliți în iad prăvăliți,
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre adevăr și motivație, adresa este: