adevăr şi repulsie

Pentru cei mulţi adevărul este o boală care se tratează cu repulsie.

aforism de David Boia (19 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea repulsie faţă de adevărurile obiective, de corvoada argumentării, de judecăţile logice elevate. Nu-i plăcea să facă demonstraţii, nu ţinea să convingă pe nimeni. "Celălalt" e o născocire de dialecticism.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc că între caracterul confuz al visului manifest şi starea de refulare a ideilor latente – altfel zis repulsia resimţită luând cunoştinţă de aceste idei – există o relaţie de la cauză la efect. Conchid că dacă visul este confuz, el este astfel din necesitatea de a nu trăda anumite idei latente pe care conştiinţa le dezaprobă. Astfel se explică acţiunea de deformare, care pentru vis este o adevărată deghizare.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat, am acum conştiinţa dureroasă a trufiei pentru că celelalte ispite au slăbit, dar, punând între paranteze bătrâneţea mea, trufia rămâne una dintre cele mai păgubitoare ispite. E păgubitoare mai ales pentru că înlocuieşte sentimentul religios sau conştiinţa. Şi de aceea e poate cea mai rea, cea mai vătămătoare dintre ispite. Pentru alţii, e periculos, respingător desfrânatul, zgârcitul, mâniosul, mincinosul, dar pentru mine cel mai rău este omul trufaş, cel care face totul de dragul părerii oamenilor. Pentru celelalte ispite există o limită, la acesta din urma nu există nici una.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare adevăr pe care îl descoperim este o oglindă netulburată care împrumută ceva din strălucirea ei şi celor din jur, înainte de a le reflecta imaginea. Atraşi de tot ce străluceşte, oamenii de rând se adună, privesc în oglindă din depărtare, iar tocmai în centrul strălucirii zăresc, pe jumătate ascunsă în fund, o imagine înfricoşătoare, sinistră şi ceţoasă. Cuprinşi de groază şi repulsie, ei îşi întorc privirea de la oglindă şi o învinuiesc pe ea, învăluind în acelaşi simţământ de ură şi oglinda şi strălucirea ei. Ceea ce i-a înspăimântat a fost doar răsfrângerea propriei lor nimicnicii!

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Bennet: Lizzie, ţi-ai pierdut minţile? Credeam că îl urăşti pe acest bărbat.
Elizabeth Bennet: Nu, tată.
Domnul Bennet: E adevărat, e bogat şi vei avea trăsuri mai frumoase ca ale lui Jane. Dar asta te va face fericită?
Elizabeth Bennet: Nu ai şi alte obiecţii în afară de indiferenţa mea faţă de toate acestea?
Domnul Bennet: Niciuna. Ştim cu toţii că este o persoană orgolioasă şi dezagreabilă... dar asta nu înseamnă nimic dacă ţie îţi place cu adevărat.
Elizabeth Bennet: Îmi place.
Domnul Bennet: Atunci...
Elizabeth Bennet: Îl iubesc.

replici din filmul artistic Mândrie şi prejudecată, scenariu de Deborah Moggach, după Jane Austen
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul trăsnet

Scriu un poem trăsnet, ca Zeus,
Să nu poată fi evidenţiat, că este periculos,
În Evul Mediu unii erau arşi de vii pentru asta,
Am să spun că mereu suntem ipocriţi, niciodată corecţi,
Iar corectitudinea este mama tuturor crimelor.
Aud o rumoare. Lăsaţi frumuseţea frazelor false,
m-am săturat, ca şi de nudurile dezagreabile pe care
le expun unii pictori obsedaţi de urât, crezând că fac artă,
dar frumosul adevărat este pentru mine ca lichidul amniotic,
du-te, barbarule, la Florenţa, vezi Boticelli? Îl vezi?
Nu mai visaţi bani, visaţi femei frumoase, luaţi-le în grijă,
Amorul mişcă stelele, acum vor să cadă, cad de ruşine,
Unde e poliţaiul care arestează urâtul în viaţă?
Sunt oraşe unde nu poţi reveni, ia-le în stăpânire, fii ţar,
Sultan, rege, împărat, dar modest şi blând, a, nu poţi?
Cum poate lupul să devină oaie?
Privesc prin fumul lulelei mele de pirat,
Vor veni în curând să mă ia fraţii mei mefistofelici,
Mai stai, clipă, mai stai. Aştept pe cineva la care ţin foarte mult.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu din spital

Sunt un pasager temporar
printre fiinţe degradate fizic,
printre suferinzi consacraţi,
cu boli trenante în recidivă,
apăsat de izolare
şi de resemnare degenerată în indiferenţă.
Entuziasmul mi-e strunit,
conservând un vag sprijin,
cu perspective sumbre.
Sunt posedat
de eroziunea forţei subtile
a revelaţiei medicamentoase
ce-mi spală sufletul
de mâlul suferinţei şi de păcatul făgăduinţei,
proiectând o viaţă numai lumină şi încântare.
Semne vizibile de angoasă,
trupuri omeneşti schirnave,
chestiuni încâlcite,
manipulatori de idei sofisticate,
raţionamente false

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!