adrenalină şi durere

Adrenalina este minunată. Acoperă durerea; acoperă demenţa; acoperă totul.

citat din Jerry Lewis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul are nevoie de râs, la nivelul celulei. Buna dispoziţie, se ştie, dizolvă adrenalina pe care o provoacă durerea, supărarea, enervarea.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera de tortură a subiectelor care te-au atins

N-am încotro, va trebui să recurg
La această cameră obscură

Am să-i smulg unghiile libidinosului
care doar te-a pipăit, uitând esenţialul,
Am să o tund chilug pe coafeza
care te-a mutilat, epilându-ţi jungla magică,
răpindu-mi astfel plăcerea adrenalinei
a aruncării în necunoscut

Dar cel mai aprig mă voi răzbuna
pe cel care cu laba
te-a tatuat deasupra triunghiului scalen
de atâta iubire cu hieroglife nipone,
Tu care, cu limba vechilor cazne –
o română dureros de expresivă –
vorbeşti, cu accent grav, prostii...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihail Gălăţeanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima rozei

Un gând frumos al meu
Se îndreaptă către tine
Inima îmi poartă mereu
Iubirea si dorul de tine

Se desfăsoar în pas usor
Catifelată petală de roze
Dans aripille unui condor
Stropind apă dint re oase

Pustiu si dor mă încearcă
Dansul rozei duce in zbor
Se face dorul că mă uită
În suflet simt durere si gol

Nevinovat dans mă încarcă
Iubirea mea aruncată în hău
Păstrează inima rănită acră
Amintireile din sufletul său

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat Ţara de Foc

Am visat că eram tânăr şi tu erai tânără şi tinereţea era veşnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele – o valoare dublă
şi tu mi-ai spus – Pleacă. Şi eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist şi cu totul treaz şi mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Ţara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciţi
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciţi.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu ştiu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu şi eu poeme,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!