adulter şi visare

Adulter

... vânt rece. Întuneric deplin. Insomnie
stropi de ploaie lovind în fereşti
miez de noapte adânc ca o glie
defrişată de cai din poveşti

gânduri negre şi involuntare
peste cap colţ de plapumă tras ca un chin
pisicuţă torcanda strident la picioare
pânze albe din trestii de în

- te visez lângă mine - avalanşă de vise
sfarmă orice stavilă esita în cale
se tranformă în lavă de mişcări interzise
şi erupe în toate esenţele tale

iarăşi vânt. Insomnie. Absolută tăcere.
stropi de ploaie lovind în fereşti
te ridici. Te îmbraci. Şi ca orice muiere
pleci la omul pe care-l iubeşti...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste

Sunt vinovat de dragoste şi vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi daţi pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi

Să mă crucificaţi mai delicat
Decât pe-un înger cu trupşorul fin
Ce n-a mai săvârşit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin

Încheieturile să mi le daţi
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de fraţi pătaţi
Amestecat ca într-un laitmotiv

De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulţime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitrana Vereş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat de dragoste

Sunt vinovat de dragoste şi vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi daţi pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi

Să mă crucificaţi mai delicat
Decât pe-un înger cu trupşorul fin
Ce n-a mai săvârşit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin

Încheieturile să mi le daţi
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de fraţi pătaţi
Amestecat ca într-un laitmotiv

De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulţime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (2015)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscrucea unirii până ce viaţa va despărţi

E ca un contrazis legatu-n mariaj
Între nestinsul gust de libertate
Şi acelaşi pat, ofrandă de carnaj...
De mână şi, cu mâinile la spate.

E dor nesăţios de-a mai cunoaşte
Mereu ce-i nou şi jurământ loial...
Cum bucuria repetată Paşte-n Paşte
Şi vis de zi, frânt noaptea în sideral.

E repetiţia aşteptată înfrigurat
Să fie iar atât de mult la fel,
Dar e şi spirit adulter pasionat...
Un cerc închis, de-un viciu într-un inel!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc!

Un melc nervos stătea ascuns in casă,
Fiind stresat că soaţa-i preafrumoasă,
Mânată de-un impuls adulterin,
A fost văzută-n casă la vecin.
Fierbând în sucul propriu, cu turbare,
Se tot gândea la dulcea răzbunare,
Ba chiar şi la scenarii fanteziste,
Pe-o plajă înţesată de nudiste.
Pe cînd visa frumos, pe la chindie,
A auzit o dulce melodie,
Ce-l invita în calda zi de vară
Să-şi scoată grabnic coarnele afară.
Simţi în piept că inima-i tresaltă,
Căci vocea-i promitea un drum la baltă
Şi chiar să plece-n vilegiatură
La Dunărea albastră, în clisură.
Tentat de-aşa ofertă, cam bizară,
Din casă a iesit rapid afară
Şi stimulat de visul său de aur,
A scos perechi de coarne ca de taur.

[...] Citeşte tot

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Ne ruşinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Şi naşterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.

Sex experimentăm şi lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micţiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.

Adulter e adesea imoral,
Perversităţile nu-s sacrilegii
În patul nupţial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.

Preocupaţi de apetit oral
Interesaţi de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător

Cine m-ajută
să ies din abstract
de-o minte mută
în amintiri d-impact
de-ndrăgostiri
fără niciun contract?...
Să îmi reînviu
iubiri;
real de altădată,
un crochiu
din viaţă întâmplată
act cu act.

Am plin d-imagini
răscolite-n simţuri
şi-ntorc pagini
de album
pe jilţuri
c-un parfum de fum...
se reînnoadă vis

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrimă, să nu mă modelezi!

Nu mai am ochi să văd lumina lunii, iar vârcolacii au muşcat din ei
Când îmbrăcam în poezii lăstunii şi mă năşteam femeie-ntre femei.
Cu palma ta, ca un olar cuminte, îmi mângâiai şi vise şi căderi
Şi nu simţeam cât este de fierbinte, dorinţa ta de-a modela tăceri.

Şi am tăcut şi m-am supus, iubite, când mi-ai pus sufletul unei femei
Abandonată-n clipe otrăvite, cu lacrimă de sânge-n ochii ei.
Păcătuise-articulând silabe, când setea de iubire a strigat.
Sub talpa ta ai fărâmat podoabe, ca pe o vină, ca pe un păcat.

Nu vezi, că sângerează încă rana şi lutul nu se leagă de-aşa chin?
Degeaba îmi propteşti cu munţi coloana, se frânge trupul meu câte puţin.
Şi mă aşteaptă-aceeaşi condamnare, când voi striga să mă dezlegi de cer,
Să mai vorbesc din când în când c-o floare, tu mă vei acuza de adulter.

Oricât ai vrea să mă priveşti de-aproape, ca pe o operă fără cusur,
În mine, înc-o rană nu încape şi nu vreau nicio umbră împrejur.
Iubirea prea iubire e letală şi te grăbeşti prea mult ca să mă ai.
Eu vreau să-ţi fiu, dar vreau să-ţi fiu reală, şi nu o evă pe-o gură de rai.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederă sfâşiată

1

Nu cumva-i ignoranţa în care se adâncesc stafiile în burg?
Şi ca o pulbere de veacuri renaşte iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănuşă pluteşte-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.

Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepţii,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecţii
Dintr-un ospiciu ce-şi schimbă forma-ntr-o oglindă.

Într-un sanctuar sfârşit se-aşază tabloul magistral,
Ce fiinţă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici şi monstrul Adelin...

Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuş de nea şi albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!