agresiune şi moarte

Copiii care cresc în familii violente prezintă probleme fizice, boli inexplicabile, sunt expuşi la accidente în casă şi în afara casei, prezintă o dezvoltare fizică mai lentă, au probleme de ordin emoţional şi mental (anxietate, sentiment de vină, frica de abandon, izolare, manie, frica de răniri şi moarte), probleme de ordin psihologic (neîncredere în sine, depresie), probleme de comportament (agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, mutilare, consum de droguri şi alcool) şi cel mai adesea mari probleme şcolare.

Constantin Romanescu în ziarul Lumina, interviu (10 ianuarie 2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia, aşa cum se arată în politica secolului nostru, pare a fi un sindrom cosmic de suferinţă. Dacă aş fi ocean, pârâu, codru sau plai- cum aş putea numi agresivitatea distrugătoare a omului? Crimă? Moarte? Nu. Prostie planetară.

Ion D. Sîrbu în Jurnalul unui jurnalist fără jurnal (1996)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Drepte" sau "nedrepte", războaiele rămân războaie, esenţa-i aceeaşi, există, dincolo de criterii, "războiul" în ecuaţia căruia agresorul şi agresatul sunt prinşi în dansul macabru al morţii, învingtorii şi învinşii fiind deopotrivă mânjiţi din cap până-n piciare de sânge!

Calistrat Costin în Arşiţa
Adăugat de anca stamatachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"La trecutu-ţi mare..."

"La trecutu-ţi mare..."

Istoria de fapt stă singură-n picioare,
Vreo ţară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.
Cu noi ne-am bătut şi ne-am învins mereu singuri,
Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleaşi linguri.

Alţi sfinţi ne procurarăm cu sărbători cu tot,
Sunt mult mai iertători şi strălucitori în scrot.
Brâncoveanu cu fiii muri pentru ţară,
Dar sfinţii de import nicicum nu au să moară.

Scăpaţi de principii, şi dezlegări la avort,
Ne înghesuim confuz cu toţii la export;
Avem paşaport şi raport acoperitor
25 litri alcool pe cap de locuitor.

"La trecutu-ţi mare", urez " mare viitor"!
Dar unde îţi e prezentul, somnoros popor?
Cu sute de biserici, popor lacrimogen

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Platon (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-mă, Doamne, de ura cea mare, de ura din care izvorasc lumi. Domoleşte-mi tremurul agresiv al corpului şi descatuşează-mă din încleştarea fălcilor mele. Fă să dispară acel punct negru ce se aprinde în mine şi se întinde în toate membranele, născând în arderea nesfârsitului negru al urii o flacără ucigătoare. Scapa-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă de nesfârşirea neagră sub care mor cerurile mele. Deschide o rază în această noapte şi fă să răsară stelele pierdute în ceaţa deasă a sufletului meu. Arată-mi calea spre mine, deschide-mi poteca în desişul meu. Scoboară-te cu soarele în mine şi începe lumea mea.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îndată ce omul îşi face un ţel şi un sens al vieţii din orice în afară de Dumnezeu, în suflet începe să se acumuleze agresivitatea care duce la nenorociri, boală şi moarte.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara (Epigramistului Gh. Suciu, care susţine că, într-o epigramă de-a mea, "bat câmpii")

Bat câmpul literar ca pe o pernă
Şi tu te necăjeşti, dacă vreodată,
Din limba sfântă, veche şi eternă
Răsare câte-un fir de nestemată.

Bat câmpul ca pe grâu, ca un părinte,
Catrenele pe limba lor mă cheamă...
Şi din făina albă de cuvinte
Îmboboceşte câte-o epigramă.

Bat câmpii verzi cu frunze de mătasă.
Când firului de iarbă mă închin,
Sunt agresat cu-o bâtă noduroasă
De unul ce se crede spadasin.

Bat câmpul meu cu maci şi muşeţel,
Dar, George, dacă te-ntâlnesc în zare,
Să ştii că te provoc la un duel,
La un duel de clinchet de pahare.
Să rătăcim, duşmanii toţi să moară,

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Martin din Epigrame si poezii umoristice (aprilie 2010)
Adăugat de Sorin Gabriel Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru poetul poeziei

Am aşteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în linişte închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.

Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristeţea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe şi de moarte.

Poporul meu, tu nu ştii ce-ai pierdut,
Te-ai învăţat cu morţile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei veşti
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.

Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi işi pierd din rază,
O-nvălmaşeală-n creier toţi simţim
Parcă nici luna nu mai luminează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, iartă-ne, că tare idioţi mai suntem

punem mână de la mână şi construim dezastre
ca pe nişte fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiţă de aur
ca mai toate rahaturile ştampilate
drept marfă premium

doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
şi cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spaţiile cu peturi
până şi găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
şi a molozului stelar

suntem precum gândacii din filmele sf americane

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât eşti mai supus tiranului, cu atât tiranul va deveni mai... tiran. Pentru că fiecare slugă îşi are stăpânul pe care-l merită... Cu cât eşti mai blajin (altă trăsătură " naţională") faţă de cel care te călăreşte, cu atât "Călăreţul" va deveni mai obraznic, mai pretenţios, mai agresiv: fiindcă vede că înduri fără să crâcneşti. Dar ia azvârle-l o dată în ţărână; ia arde-i o copită - sigur că o să se mânie, dar va lua aminte. Numai că românul se gândeşte (cam prea mult) că, dacă-i dă el o copită, vai şi amar va fi de pielea lui. Iar dacă te gandesti numai la ce-o să păţeşti pentru îndrăzneală, rămâi veşnic rob - şi din ce în ce mai rob şi mai cu suflet de rob! Pe porc trebuie să-l tratezi cu parul, ca pe porc, pe câine să-l ţii la distanţă, cu băţul. Dacă însă... tărăgănezi, dacă ţi-e frică de urmări, dacă aştepţi să vină salvarea din afară, eşti mort!

citat celebru din Paul Goma
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnea animalelor pe care le ucidem şi le consumăm ascunde "moartea", deoarece proteinele şi grăsimile favorizează nenumărate boli. În plus, s-a constatat că animalele carnivore sunt mult mai agresive decât ierbivorele, după cum şi oamenii care consumă carne sunt mai violenţi decât cei care au o alimentaţie compusă din fructe, legume, cereale, seminţe, ouă şi produse lactate.

citat din Ovidiu Bojor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc-cioc-cioc

ne este frică de el
de reprezentanţii săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mişcă în soare
doar tăcem şi ne mişcăm ordonat
aşa cum ne-a ordonat el
el, cel...
priveşte-l cum se roteşte în zare
cioc-cioc la uşă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl ştii, îl ştii prietene...
mereu sufocaţi de alegeri greşite
el, păşeşte cu noi
trăieşte în noi
ne bântuie viaţa, trupul şi gândul
Doamne, cât mai răbdaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o durere de moarte

fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniştit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
şi să trec pe lângă prăpastie după o beţie

nu mă mai ademenesc picioarele lungi
nu mai am greutăţi aşezate pe umeri
şi spaime de ce scap printre degete
pot călători cu nepăsare în lumea femeilor
insensibil şi orb prin partea lor de întuneric

respirăm cu toţii porii clipele uitării
distilăm strop cu strop licoarea mândriei
şi o bem ca pe un sirop de tuse
fără să ne aşteptăm la un efect imediat
ori la o inutilă bucurie efemeră

ne plimbăm fiecare prin gânduri singure

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim, separat, viaţa

Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi eşti alături
Prea deasă e ceaţa
Şi de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viaţa

Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la şase-şase
Şi jubilăm fără motiv

Iubim, separat, viaţa
Am uitat ce-i aia-mbrăţişare
La braţ, sacoşa: facem piaţa
Şi ştim demult, se mai şi moare

Doamna în negru îşi ascute coasa
Şi seceră brutal fiinţe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte dalbă pe centură

Moartea se-mbracă-n alb ca o mireasă
Şi-i toată din zăpadă-n fulgi, geroasă
Îşi aducând din trenele-i troiene
Întinse dinspre dealuri pe poiene
Viforind drumurile în suliţe arzânde
Tăind în pilea întărită strii nesângerânde,
Răcind metal atins în lipici dureros
Cu junghi lemnos, parezic, înfipt până la os
Şi tremur brusc, spasmodic ce suflu îl încleştează
Pe gât, în diafragmă, pe piept îl agresează
Obrajii-mbujorând în gri, gene plăpânde
Le franjurând dantele sticloase, înţepânde.

Şi cum nu-i interes cuiva să se îngrijească
Să aşternă cale sigur, nu moartea să o nască,
Ea, în loc de coasă ţine ciot alungit de sticlă
Topită pe asfaltul din negrul alb de ţiplă
Şi-a întins şi-azi nesimţirea o pururi nesfârşită
Pe ruta în câmp zdrobind o tablă velurită
Cu bieţi ca noi lăsaţi la voia întâmplării

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca spaţiu şi timp

ai vrut casa cu faţa spre strada pe care
la fiecare sfârşit de decembrie trece sania trasă
de reni
atingerea ta devine uşoară
îţi faci simţită prezenţa atunci când dorinţa ne-nchide în camera ei
cu pereţii orange
răul umple spaţiul gol iar noi
alergăm după un brad uriaş

n-am ajuns atât de departe fără o listă cu morţi
îmi trebuie un an şi un viciu
un loc unde să nu-mi pese de timp
şi de faptul că sunt genul femeilor din ţările slave

mă atrage ideea de a trece de singurătate tratându-mă
singur
să scap de agresivitate
hrănesc păsări
cu deznădejdea despre care îmi citeşti retrospectiv
din ziarele vremii

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi iubesc

gânduri deraiate pe sub dungi de seară
tăceri agresate de crengi aproape de mine.
păsările mov din ochii tăi deja plecaseră
când păpădii îţi legănam încet să te aline.

bulgări de lumini azvârleam în emoţia ta
şi mă risipeam dezvelindu-mi spaţii sumare.
atingerea ţi-o aşteptam ce-n altă direcţie plutea
fără a şti gândurile-mi spălate în cafele amare.

dar mi-e teamă;lăuntricul mi-e sferă fără margini
şi nu ştiu unde amănuntul tău îl voi putea găsi,
ori dacă materiala ta fugă nu-mi va aduce păragini
din tangajele iubirilor trecute, gestului a părăsi.

de o vreme gândurile mi se sparg de ploaie
şi colţul oraşului e atât de trist şi răguşit
încât spre canale sentimentele curg zoaie
iar păsările de aripi s-au lepădat, le astupă voit.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederă sfâşiată

1

Nu cumva-i ignoranţa în care se adâncesc stafiile în burg?
Şi ca o pulbere de veacuri renaşte iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănuşă pluteşte-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.

Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepţii,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecţii
Dintr-un ospiciu ce-şi schimbă forma-ntr-o oglindă.

Într-un sanctuar sfârşit se-aşază tabloul magistral,
Ce fiinţă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici şi monstrul Adelin...

Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuş de nea şi albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)

Piatra, băţul, toporaşul, suliţa, ţepuşa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, suliţa şi spanga,
Cuţitul, pumnalul, spada, paloşul cel greu, floreta,
Laţul, arcul, arhebuza, puşca, flinta, arbaleta,
Praştia şi catapulta, tunul şi aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele şi percutorul,
Plumbi, alice, gloanţe, bombe, ghiulele şi proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul şi carabina, armele automate,
Groapa, şanţul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoşa, armura, coiful şi casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecţionat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.

Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginţi, triburi, popoare, din codrii, podişuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruţător,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!