Citate despre alb și castele
citate despre alb și castele (inclusiv în versuri).
Pe Dunăre
... emportant vers tes havres
Tes cargaisons de bois,
de houille et de cadavres
(Paul Verlaine)
Se duc pe Dunăre la vale
Caiace-n roz și-n alb vopsite...
Se duc pe Dunăre la vale
Coșciuguri albe, plutitoare
Pe negrul apelor murdare...
Departe-n zare, neclintite,
Pădurile de sălcii par
Castele negre feudale
Ce-și spală-n apele murdare
Tristețea zidului murdar.
Se duc pe Dunăre la vale,
Grăbiți și fără de popas,
Pescarii triști ce poartă-n glas
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 18 (15 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celei mai aproape
De ce-ți sunt ochii verzi -
Coloarea wagnerianelor motive -
Și părul negru ca greșeala imaculatelor fecioare?
De ce-ți sunt buzele pătate de violete trecătoare?
Și mâinile de ce-ți sunt albe ca albul tristelor altare
Din Babilon,
Și din Ninive?
De ce, când plângi,
În plânsu-ți moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Și crizanteme?...
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristețea blondelor opale,
Iar torțele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?...
De ce, când cânți,
Cu tine cântă un infinit de armonii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori o regină trebuie să facă o alegere. Un castel cu un cavaler alb sau o luptă cu un prinț întunecat.
citat din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumosul castel
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă
Adrian Păunescu
-------------------------------
Își rupe din suflet zidarul
Punându-și ades temelie
Din nopțile albe, tiparul
Pe care singur îl știe
Poate că n-are de sus alte daruri
Și sapă de-o viață-n cuvinte
Mânat de himere, coșmaruri
Și-și vede de treabă-nainte
Își face mortarul, liantul
Și punțile lui se-ncovoaie
El știe ce-nseamnă neantul
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
În nopțile reci
Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subțiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri
Aici se ntalnesc prinți si prințese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheață si ace înfrățite
Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopțile reci se nasc idile
Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada împăcării
De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenușii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.
Și alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.
Izbindu-ne cu frunțile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm povești, să mai clădim grădini.
Așa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni și foarte reci,
Să-mbrățișăm priveliștea ciudată,
Spre care-ndeamnă căile de veci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux
Ca înspre pești hipnotici, întind, prin apă,
În somn, o mână de fum spre tine
Când sângeră grădinile în vis, o pleoapă
Și când se furișează pomii toamna înspre mine.
În grotele de aramă ale vântului
Întinzi, din sânge, arcul inimii spre ereți
Deschide ferestrele de pâine ale pământului
În lună hodorogeau dulăii, ca prin castele fără pereți.
Printre pașii de asasin ai nopții
Așteptarea este o floare de oțel
Dacă te sfâșii în perdele și dantela
Se așează ca o promoroacă pe tine
Rimele dispar toate
În rănile deschise zăngănesc țipetele de metal
Și o grindină lovește panoplia de sărutări
Cu care am vânat cândva
Bestia albă, ascunsă în subțiori:
Ți-aduci aminte?
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
O! corbi siniștri, vă iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!
În fracurile voastre negre
De ciocli aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu din Poezii (1911)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și castele, dar cu o relevanță mică.
Într-o lume paralelă cu raiul
undeva pe un deal verde
copilul din mine a rămas
mogâldeață bleu
purtătoare de stea în piept
arhitect al castelelor din cuburi de lem
uneori găsitor al batistuței
râde cristalin și îmi face complice cu ambii ochi
să nu mai spun nimănui
despre cum donează aripi de înger omizilor
sau cum adună margarete albe lângă un stâlp imens de metal
unde încă mai zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărind norii și boteazând mușuroaiele
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anamneză
Castelul mi l-am construit departe
De țărm, de naufragii și de nereide,
Pe stânca albă alge moarte
Ce mușchiul verde îl pot ucide.
În porți îmi bate timpul desfrunzit
Se uită peste umăr vanitos
Vrea să doboare ziduri, mânios
Dar mușchiul ce mă îmbracă a înflorit.
poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cu albastru infinit am unit cerul și marea
Printr-un zbor de pescăruși ce scrutează depărtarea
Ascultând cântecul mării când se zbat valuri la mal
Și-și întinde pe nisipuri spuma albă ca un șal
Pașii mi se risipesc, spre înalt arunc privirea
Să adun în ochi azurul, să cuprind nemărginirea...
Ca-ntr-o navă în derivă fără vele și catarg
Toate valurile vieții când lovesc în piept se sparg
Gânduri mii se împletesc prin castele dărâmate
Și refac drumul iubirii ca pe-un vis pierdut în noapte
Aș lua clepsidra-n palme ca s-o umplu cu nisip
Și-aș schimba parcursul vieții dacă m-aș întoarce-n timp...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jelește ascuns,
sfâșietor,
într-un golf neștiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineață de dragoste,
ține ostatică cenușa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrățișează în alint,
mătasea-i îți alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.
[...] Citește tot
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție la rece
Un juvete de nea
Se prăvălea cu jind
Prin castelul regal
Stârnind fiori dalbe
Și albe frisoane
Producând vibrații
De înaltă frecventă
În rândul prințeselor
Aflate în poziții varii
Provocând senzații tari
Pe tărâmul extremelor
Variabile în timp
Schimbătoare mereu
În spații astrale.
poezie de David Boia (12 ianuarie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul...
de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie și poeții rând cu rând
și-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel și chip
intuiesc numai morminte și castele de nisip
nici idei și nici cadențe numai iambi numai trohei
numai nobili excelențe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare
n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu și se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc
scot încet din cap căciula și mă scarpin dur în pleș
mai drapez nițel și nula trag un gât de Aqua Fresh
și revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când veneam azi de la piață
cu mormanul de flori
pentru că acum mă-ntâlnesc cu sanda
și cu omul ei
iar tu
care-ai vrut s-o cunoști
ești departe
și-mi trimiți ilustrate colorate
alb-negru
cu castele năpădite de plante
albe
de parcă fotosinteza n-ar exista pentru ele
eu m-am învățat să te aștept
fără vreun până când
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe gorganul cel mai răsărit al Belgradului, turnurile castelului țarilor Serbiei opinteau să străpungă cețurile iscate în pântecele munților Dinarici, ghiontite de vânt harnic asupra cetății de scaun. Deasupra donjonului, drapelul alb cu cap de urs chindisit în fir de aur, împovărat de ploaia ce stăruise de trei zile, flutura anevoie. Castelul, aidoma celor din țările papistașe, era o fortăreață puternică, împrejmuită de zid crenelat. Veacurile însemnaseră piatra de codru. Pe negura așternută de vremi, ici-colo, mușchiul zvonea verde de mlaștină, smaraldin în binecuvântate zile însorite.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Vulturul dincolo de cornul lunii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești femeie
Tu ești femeie-n pragul serii
Culori în crepuscul să îngheți
Săruturi dulci la cavalerii,
în iubiri nebune ce-i răsfeți.
Tu ești femeie-n cer de stele
Sublimul trăirii îl alegi,
Ș-apoi vei locui castele
Dragostea de păcat s-o dezlegi.
Tu ești femeie-n zori de vise
Evă sub albele cearșafuri
O Penelopă lui Ulise
Fereastră lumii fără glafuri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc si urasc
Iubesc si urasc ca orisicine altul
De ce? Pe cine? Si-n ce fel?
Sunt intrebari ce nu pot rupe gardul
Ezoterice si greu de descifrat gasindu-si doar un singur tel
In inimile noastre cladindu-si un castel.
Cele doua mari puteri sunt extraordinare
Dar zamislite sa fie asemanatoare
Iubirea cladita din lumina alba si speranta
Pe timp ce ura din invidie si nesiguranta.
O viata de om inseamna sentimente
Un rege si-o regina sunt suflete pereche
Iubirea fiind regina tuturor,
Iar ura regele castelelor.
Eu sunt campul de lupta al marii batalii
A caror trupuri de soldati eu voi rani
Dupa sfarsitul luptei colosale
Durerea trupurilor va fi simtita-n piscurile goale.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Eparu
Adăugat de Ștefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de spațiu
de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi șterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculțe ce au
călcâiele crăpate și părul
alb și rar
alb și zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
și încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și castele, adresa este: