Citate despre alb și galben
citate despre alb și galben (inclusiv în versuri).

Toamna în amurg
două lebede albe
pe luciul apei-
galbene frunze de sălcii
legănându-se-n aer
tanka de Gabriela Gențiana Groza (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!



Lumină rumegată
Pe miriștea galbenă
Sub soarele galben
Pasc vacile albe
Lumina
Și-o prefac în lapte
În liniște.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețe în amurg
Tristețea ce-mi răsare în inimă amurg,
Când apele sunt albe sau galbene ca norii,
De nu va mai fi vorba ta blândă s-o alunge,
Eu veșnic voi fi trist cu fața ca amurgul.
poezie clasică de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Steaua polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,
Zăpezi, nesfârșite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.
Și totuși, cândva a fost vară.
Urșii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creștet cu steaua polară.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vega are o frumoasă culoare albă-albăstruie. E curios că cele trei stele mai strălucitoare din emisferul ceresc nordic au culori deosebite: Arcturus e roșiatic, Vega e albă și Capella e gălbuie. Câte trele, aceste stele sunt însă superbe și cunosc astronomi cari nu știu căreia să-i dea preferință.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Specia umană se grupează în trei rase (cea albă, cea galbenă și cea neagră), iar interacțiunea sexuală dintre acestea va duce, inevitabil, la haos și la sfârșitul civilizației.
Arthur de Gobineau în Eseu asupra Inegalității Raselor Umane (1855)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păianjenul și toamna
Noaptea este de grafit,
Tot mai galben e pământul.
Semn că toamna a venit,
La fereastră-mi bate vântul.
Ploile mărunte umblă
Dintr-o frunză-n altă frunză.
Unde ieri era și umbră,
Stropii albi atârnă-n pânză.
Biet păianjen s-a ascuns
Unde scoarța e desprinsă.
Unde ploaia n-a pătruns,
A rămas o frunză prinsă.
poezie de Camelia Oprița din Boema - Revistă de literatură și artă, Lumea Copiilor ( Povești din Călimară ) (octombrie 2020)
Adăugat de Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi și noapte (clasică)
Zi și noapte,
Stau pe trepte,
Clipe calde
Să aștepte.
Soare pe cer,
Plouă din el,
Vise-aurii,
Zi după zi.
Noapte și zi
Cât vei mai fi,
Frunză și vînt,
Pe galben pământ?
Noapte fără zi,
De n-ai mai fi,
Gânduri pustii
Pe albe câmpii?
poezie de Gheorghe Alionte (1 iulie 2023)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurile și fiola
Albe, roșii, rozalii,
Galben pai sau aurii,
Ce le bem cu voluptate,
Înverzesc fiola ‒ toate.
epigramă de George Budoi din Elogii vinului și viei (7 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe împărat, ce-n viața lui nu râsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lese moștenirea urii lui. Trist se scula din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără pat aurit, însă pustiu și nebinecuvântat, trist mergea la război cu inima neîmblânzită, și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mijloc de vară, Tobago
Pe plaje largi pietre solare.
Arșiță albă.
Un râu verde.
Un pod,
palmieri galbeni pârjoliți
în grădina de odihnă a verii
ațipind în zile lungi de August.
Zile pe care le-am păstrat,
zile pe care le-am pierdut,
zile care au devenit prea mari, ca fiicele,
brațele mele ocrotitoare.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Flori negre
(Lui Al T. Stamatiad)
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Salcie
Nesfârșite frunze înverzind primăvara;
Fără număr ramuri tremurând în zori.
Indiferent dacă este sau nu îndrăgostită,
Nu există oră în care ea să nu danseze.
Fulgii de puf ascund în zbor fluturi albi,
Cântece tărăganate desconspiră grauri galbeni.
Frumusețea care impresionează un regat trebuie să-i atingă fiecare fibră:
Cine vine doar pentru a privi sprâncenele salciei?
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nuferii albi, nuferii galbeni sunt stele în oglinda apelor și au atâtea înțelesuri tainice. Printre trestii, legănate sub pletele sălciilor, în susurul uscat al stufului, în singurătatea imensă cu zvonuri de viață primară, de geneză miraculoasă.
Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deas
Comentează! | Votează! | Copiază!


Soarele și Pământul
Sus, pe cerul albăstrui,
Soarele lucios, gălbui,
Privește înspre Pământ
Și uimit de câte sunt,
Stă și spune cu mirare:
-Frumoasă înfățișare!
N-am văzut în altă parte,
Nici pe Lună, sau pe Marte,
Oameni ca să îmi admire
Minunata strălucire.
Spun că sunt cald, luminos,
Și că-s tare prețios.
Din căldură și lumină,
Le cresc plantele-n grădină.
Le dezgheț apele toate,
Atunci când sunt înghețate.
Le-ncălzesc Pământul tot,
Ei, ajut și eu cum pot!
Însă sunt cam curios,
Când mă uit atent, în jos,
[...] Citește tot
poezie de Aurora Luchian (8 septembrie 2012)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă de la Regulus duci o linie dreaptă prin clusterul din Cancerul, dai de două stele strălucitoare, din constelația Gemenii. Cea mai strălucitoare, cea de jos, e Pollux, cealaltă e Castor. Amândoi sunt doi sori mult mai mari decât Soarele nostru. Gemenii mai au însă și alte stele strălucitoare. Castor are o culoare albă, pe când Pollux este galben. Unii pretind că α din Gemenii (Castor) are o culoare verzuie, dar aceasta nu se poate deosebi ușor.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


desupra lacului din parc
plin de nuferi albi și galbeni
cu aripi străvezii
ziua zboară libelule
iar noaptea licurici
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


normal
Nepăsarea mă lovea peste față
cu picături reci de ploaie.
Normal!
Am îndrăznit să cred
că niciodată fluturii
nu mor de atâta culoare,
că puii atunci cănd ies din ou
de fapt ei întreabă galben
dacă soarele e mai adevărat
decat culoarea.
Antena de pe bloc
și-a însemnat furtunile
în pete de rugină
mai frunze
decât frunzele de toamnă
ruginite.
Mă plimb prin ploaia
ce îmi picură
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lacul
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în latină, engleză, franceză, spaniolă, italiană și germană.

La mer
Ceață albă plutește dincolo de sarturi,
Luna barbară pe cerul de iarnă, ud și greu,
Lucește ca un ochi galben și furios de leu
Dincolo de-ale norilor brocarturi.
Cârmaciul tăcut, aplecat peste timonă,
E doar o umbră spectrală-n întuneric
Iar în sala mașinilor, vibrând coleric,
Bat pistoanele-n cadențare grea, cazonă.
Furtuna și-a lăsat însemnele-i zbârlite
Pe cupola imensă-a apelor mereu nepotolite,
Șuvoaie lungi de spume-îngălbenite
Plutesc pe valuri asemeni unor dantele încâlcite.
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și galben, adresa este:
