alb şi ger

Alb

Gerul iar trage cu tunul,
Dârdâie-al pământului căţel,
Adevărul se-mparte la unu
Şi rămâne la el.

Mişună albul pe câmp,
Furnicarul acesta de fulgi!
Saltul iepurelui plâpând
Cu un ţipăt il frângi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

iarnă geroasă –
în vârful bocşei doarme
pisica albă

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte albă -
Coşurile caselor
fumegă intens.
Gerul iernii a încremenit
şi glasul ciorilor.

tanka de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare popor are sufletul său, format în sute de mii de ani, din firea pământului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soarelui, din ceaţa toamnelor şi gerul iernilor, din toate frământările, suferinţele, silinţa, gloria, din nesfârşit de multe amintiri îngrămădite pe urma morţilor, care astfel n-au murit întregi, ci din adâncul tăcerii lor sprijină răsfăţarea la lumină a urmaşilor ce au venit din ei şi trăiesc după dânşii. Acest suflet e preţul, mare sau mic, al fiecărui popor.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrene triviale

cade pământul
lumea şi cerul
în legământul
tare ca gerul

apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale

moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare

melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos.
Hoţu-i negustor cinstit,
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab.
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină,
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binevoitor.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect.
Frumosul este oribil,
Fără carte, eşti deştept.
România este locul
unde apa arde focul.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile reci

Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subţiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri

Aici se ntalnesc prinţi si prinţese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheaţă si ace înfrăţite

Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopţile reci se nasc idile

Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresie de iarnă

Roua îngheţată îşi lasă amprenta
peste suflete,
c-un oftat
peste gerul creionat
de fluturi albi,
rătăciţi sau poate, chiar...
Îndrăgostiţi.
De umbra plină de promoroacă,
a brazilor cristalizaţi,
de viscolul întunecat
şi de-un dor blestemat...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna vieţii când cerne

Din streşină picură albul plângând,
Mă doare că iarna sfârşeşte,
Dar mult mă mai doare când gerul scrâşnind
Cu bulgări de alb mă loveşte.

Mă doare când vitregii fraţi şi surori
Cu pumnii lovesc şi m-apasă,
Dar mult mă mai doare când cei ce-mi sunt dragi
Făţarnic mă cheamă în casă.

Eu scriu totdeauna cu litere mici
Precum că au toate o vreme,
Şi-aş vrea răbdător şi-ndelung răbdător
Să trec iarna vieţii când cerne.

Am multe ecouri ce-mi sună şi azi
Când bulgărul alb mă loveşte,
Dar pieptul de dragoste râde că-n prag
Primăvara eternă soseşte!

poezie de Mihai Ghidora (10 ianuarie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcate de ger

Mi-e frig de mine. Viscolesc.
Mi-e gerul gură care muşcă,
Mi-e noaptea vremea când albesc,
Mi-e dorul fiară-nchisă-n cuşcă.

Ţi-e foc de mine. Dogoreşti.
Ţi-e gura două flori muşcate,
Ţi-e noaptea vremea când roşeşti,
Ţi-e dorul fiară-n libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul centaur

În ziua din urmă zori, din loc în loc,
Năuc... Dar mai spre seară desfăşură deodată
Pe asfinţitul verde, cu lespedea mâncată,
Regescul vas de gânduri crescut în dobitoc.

Tăriile topiră nepotrivitul bloc...
Târziu, spre geruri albe, o carne înnorată
Porni în melc de abur, pe când, dezgărdinată,
Se lămurea din noapte o inimă de foc.

Statornic gâde, Umbra – mâner masiv şi dâre –
Căzu peste jeratec cu grelele satâre,
Şi luminosul bulgăr îl despică, felii.

Pământul aţipeşte. Răzleţ, nici un centaur,
Dar de nestinsul ropot al clarei herghelii
În zăcăminte sună filoanele-i de aur.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descântec

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.
Chiar dacă nu-s alături, ci, dus de mari lavine,
mă frâng de stânci haine în depărtări streine, -
pe cuvertura albă, cu moliciuni feline
lungită ca pe-o mare de somn, fără dulbine
lăsându-te purtată de undele senine,
fii singură cu marea, fii singură cu mine.

Ci ziua să mă uiţi te rog frumos.
Ziua răstoarne-se cu susu-n jos
tot universul ăsta firoscos,
înece-se în fum şi vin tămâios.
De mine mai presus ori mai prejos
gândul să-ţi fie altcuiva prinos,
dar noaptea - numai mie credincios.

În şuierul sirenelor citeşte

[...] Citeşte tot

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub mantia iernii

Îşi varsă cerul fulgii cu obidă,
Cu-nverşunarea celui rătăcit
Tăind în trupul iernii o firidă
Lumina-şi plânge albul spălăcit.

Mai scrie gerul peste timp o carte;
Ferestrele de litere-au orbit!
O lume pare c-a plecat departe
Şi numai iarna singur-a venit...

Au amuţit gutuile în geamuri,
În sobă focul mormăie-o sudalmă;
Mai fornăie doar vânturile-n hamuri
La drum când le îndemână iarna calmă.

Prin timp şchioapătă sănii ruginite
Tot aşteptând de la copii o veste,
Şi brazii tac, cu braţe-ncărunţite,
Iar satul trist a devenit poveste...

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj de iarnă...

Vin de-ngheaţă
geruri grele
vremuri rele
se arată
zile reci
şi nopţi senine
copaci seci...
de stele pline
bolţi-nmărmurite
-n ceaţă...
Vin de-ngheaţă
şi omeţi
până-n pomeţi
o natură-nfrigurată
îmbătrânită
şi albită
pe la tâmple
multe stau
să nu se-ntâmple...
Restul stropilor

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a întors lumea pe dos

La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoţu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopţile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte eşti deştept.
Aşadar,
România este locul

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea iernii

Pudră albă de cenuşă
Risipită peste plai,
Gerul strecurat sub uşă,
Vântul şuierând prin nai...

Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitucă
Privind ghemul de sub masă.

Jocul nu-şi mai are rostul.
Chiotul îngheaţă în gât.
A-nceput de ieri şi postul...
Iarnă, trişti ne-ai mai făcut!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie albastră

cerul înstelat îşi trimite solii
să vestească iar Crăciunul prin cântec
valurile speranţei mângâie atolii
gerul din suflet fericită îl spintec.

momente de iubire desprinse din noapte
se-nvăluie frenetic în valuri de lumină
gânduri infinite se pierd în şoapte
nutrind cu ardoare fericirea divină.

aud povestea lunii, albă, fermecată
cu literele dalbe scrise în detalii
luminează calea lumii încurcată
cerne armonia cu parfum de dalii.

cerul rezonează-n noi rapsodii albastre
plămădind în chakre curcubeie măiastre.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

ninge ca dintr-o fântână
cu rigoarea ei celestă
că zăpada manifestă
tirania ei de zână

posesiva ei iubire
diafane straie albe
bogăţia ei de salbe
trece dincolo de fire

frig de crapă pietrele
fără lemne nu se-ndură
sobele să dea căldură
să-ncălzească vetrele

ninge ca o condamnare
toate dimineţile
să ne spele vieţile
de păcatele murdare

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Ninge... cu fulgi pufoşi, suavă licărire
Ce prin ecoul stins al soarelui de vară,
Transplant de energie se strecoară,
Să-i dea sublimului, gest de strălucire...

Transplant de energie, ce din înalte ceruri
În fulgi pufoşi în orga iernii plânge,
Acoperind cu alburi şi petele de sânge
A toamnei frunză, prinsă-n joc de geruri...

Acoperind cu alburi, firul firav de grâne,
Ce dă speranţa plinelor hambare,
Când câmpul auriu în plin de soare
Sub secere şi coase, va naşte noua "pâne"...

Azi câmpul auriu este albit ca varul
Şi dă speranţa zilei, că ţăranul
La sfatul vetrei sale, socoteşte anul
Şi foaia de tutun, o-aprinde cu amnarul...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Enescu (decembrie 1991)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!