Citate despre alb și lumina lunii
citate despre alb și lumina lunii (inclusiv în versuri).
nunta de aur -
pe magnolia albă
lumina lunii
haiku de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina nopții
În lumina lunii doarme
Casa dragii mele,
I-au cuprins pridvorul tainic
Ramuri de zorele.
Dulci chemări nelămurite
Tremură departe.
Draga mea a dat sfioasă
Crengile-ntr-o parte.
Și pridvorul parc-așteaptă,
Oaspele grădinii,
Dar mă bate luna-n față
Și mă știu vecinii...
Lună albă, lună mută,
Lună călătoare,
Cum te-aș smulge de pe ceruri
[...] Citește tot
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ancoră noaptea pe fluviu
Puțin somn și multă mâhnire călătorul
Se trezește la miezul nopții și privește înapoi spre casa lui.
Nisipurile sunt strălucitoare-n lumina lunii;
Vela e albă, umedă de la roua care-acoperă barca.
Apropiindu-se de mare, fluviul devine din ce în ce mai lat:
Se-apropie toamna nopțile-s tot mai lungi.
De treizeci de ori am dormit în mijlocul cețurilor și-al valurilor,
Și n-am ajuns încă la Hang-chow!
poezie de Bai Juyi din Flori de peste șapte mări și de pe șase continente, Despre mare și oamenii apelor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce rămăsese în urmă era nu existență, ci absență, nu era căldura vieții, ci nemișcarea memoriei. Părul ei alb îmi sugera inevitabil un mănunchi de oseminte albite de lumina lunii.
Haruki Murakami în Iubita mea, Sputnik (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad fulgi ca într-un vis...
Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluțe albe
se aștern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece și ușoară
privește spre mine din neant
ridicând brațele spre cer
poartă parfumul dimineții
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicatețea sa magică
și îmbrățișarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopții
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Meng Hao-Jan
Îl iubesc pe Maestrul Meng.
Liber ca o adiere de vânt,
El este faimos
Pretudindeni.
În rumena tinerețe, el a renunțat
La funcții și la avantajele lor oficiale.
Astăzi, om vârstnic cu părul alb, se relaxează
În mijlocul pinilor și al norilor.
Beat sub lumina lunii,
El adeseori atinge înțelepciunea deplină.
Pierdut printre flori,
El nu are nici un stăpân.
Cum aș putea aspira
Să ajung un munte atât de înalt?
De aici, de jos, mă înclin
Acestei miresme atât de evidente.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academicienii visului
Ne vom iubi
peste pi-
an și chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când gândurile...
Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Și greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase și fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Și când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Ușor să-ți bată la fereastră,
Și când salcâmi sub clar de lună
Și-apleacă crengile ușor
Ale mele gânduri să îți spună
De tine cât îmi e de dor.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
I
Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenușa aurie a aștrilor,
așa cum vrăbiile
își scutură zăpada
de pe aripi.
Așa modest, omenos, întreg
așa preabucuros și neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
și voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbește lucrurilor
și sie însuși
fără șovăire sau neîncredere.
[...] Citește tot
poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și lumina lunii, dar cu o relevanță mică.
În lumina lunii
Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseții perlelor arăbești, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.
Într-un colț de lume, eu, țărână însuflețită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Și pe-altarul nopții, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea o resemnare mare.
Cunosc bine buzele uscate de blesteme și de vin
Sărutând, după dezmăț, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrățișându-i imaginea în lacuri...
Fiindcă ea-i lumina inocenței, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc și cele mai negre suflete, și uită-o clipă de necazuri.
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diseară la amiază
Diseară la amiază
Supermarket-urile vor anunța un preț de 3 pence pentru orice produs
Diseară la amiază
Copiii familiilor fericite vor avea șansa să locuiască într-o casă
Elefanții își vor spune unii altora glume omenești
America va semna tratatul de pace cu Rusia
Pe 11 noiembrie generalii din primul razboi mondial vor vinde maci pe stradă
Vor inflori primele narcise galbene ale acestei toamne
Când frunzele vor cădea în sus din copaci
Diseară la amiază
Porumbeii vor vâna pisici prin grădinile orașului
Hitler ne va îndemna să luptăm pe plaje si pe șesuri
Un tunel plin cu apă se va construi sub Liverpool
Porcii vor fi văzuți zburând în formații deasupra Woolton-ului
Iar Nelson nu numai ca își va recăpata ochiul dar își va recăpăta și brațul
Populația albă din America va demonstra pentru drepturi egale
În fața Case Negre
Iar monstrul va fi creat deja pe Dr. Frankenstein
[...] Citește tot
poezie de Adrian Henri, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Sub lumina lunii dorinta ta suava ma imbraca in tacere
Pe nisipul fin m-alinti adesea cu priviri efemere
Si ma cuprinzi alene cu a tale maini eterne
Invaluind un joc copilaresc inabusit de taine
Imbratisati de ceasuri, de dulci atingeri si soapte fierbinti
Sub albul imaculat al noptii cu sifonate sarutari vesnic ma simti
Si ma inec de-al valului ceas ce suna de trezire
Ramanand in urma doar o amintire.
poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noul ghid pentru poezie
1
Dacă un om înțelege o poezie,
va avea necazuri.
2
Dacă un om trăiește cu o poezie,
va muri singur.
3
Dacă un om trăiește cu două poezii,
o va înșela pe una.
4
Dacă un om concepe o poezie,
va avea un copil mai puțin.
5
Dacă un om concepe două poezii
va avea doi copii mai puțin.
[...] Citește tot
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ușa deschisă norocului
Îmi împrospătam de fiecare dată memoria
dezordonată de atâtea informații
pe care nu le mai puteam clasa
separate-n sertare.
Pe undeva îmi căutam un loc de înnoptat
mai retras de privirile lumii
dar împins cu picioarele înainte ca un mort
rămas fără moarte în condiții vitrege
urcam pe întuneric de mânie
și mă scufundam sub lumina lunii
în cuvintele care deschid porțile zăvorâte
să intru-n cetatea cu pereții de piatră
între care mă simt mai mic decât sunt.
Îmi găsesc cărarea și lumina călăuză
la ușa deschisă norocului
și nu-mi venea să intru în camera răcoroasă
cu paturi de fier
și pleduri albe ca la bunica la țară,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abou Ben Adhem și îngerul
Abou Ben Adhem (sporească-i tribul an de an)
s-a trezit dintr-un vis armonios de pace, nepământean,
și-n lumina lunii din încăpere, nu fără mirare,
a văzut un înger mai alb decât e crinu-n floare,
scriind într-o carte aurită pe fiecare coală.
În serafica pace Ben Adhem, cu îndrăzneală,
adresându-se prezenței luminoase,-a spus:
"Ce scrii în acea carte-atât de-asiduu?"
Vedenia a ridicat capul și-a răspuns,
însenindu-i inima cu un surâs dulce nespus,
"Numele celor care-L iubesc pe Isus."
"E și numele meu trecut în ea?" a întrebat Abou.
"Nu, din păcate, nu."
Abou, cu voce-un pic mai joasă, dar încă vesel:
"Te implor, de dragul sfintei milostenii,
Trece-mi numele, eu sunt cel care își iubește semenii."
Mesagerul ceresc a notat și-apoi a dispărut.
[...] Citește tot
poezie de James Henry Leigh Hunt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul îngerilor minții
Iubite! e noaptea singurătății sufletului de anemonă
tu ești eroul visărilor autumnale
rătăcite în liziera pădurii de insomnii,
de dureri și amăgiri obeze
e târziu,
iar eu veghez două suflete de copii
pierdute prin universul unui balon de heliu
ce le sufocă respirația dragostei.
Muzica cerului le însoțește pașii
pe aleile cetății ascunse, prin negurile orașului roșu
ea are menirea de-a le curma tăcerea
de a spune cuvinte șoptite într-o limba uitată
a zânelor basmelor tale cu iz de lavandă și maci
ochii le contemplă lacrimile înghețate din deșertul alb
invocând moartea și viața de dincolo
de pe malul opus al oceanului negru de fumul trăirilor
Luna se stinge prin cerurile uitate deschise
de castelanul ce-și pierduse lujerul cheilor albastre
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina în lumina lunii
O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop și toate miresmele nopții.
Grădina stă nemișcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,
Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind și dispar
Sus, deasupra prospețimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucușoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze și pe garduri de merișor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.
Numai micuțele fețe ale panseluțelor sunt alerte și curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură și întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge și se prelinge de pe o frunză.
[...] Citește tot
poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și eu
Privesc muntele cerului
Cu plete dalbe
Curgînd spre purificarea planetei.
Privesc colona infinitului,
Seamănă cu cea a lui Brâncuși,
Dar nu-i făcută de mână de om.
Este celestă și măsoară viața Pămîntului!
Privesc pe cer și admir copacii vieții
Ce se agită-n frunze aurii
Lăsînd să izvorască-n zare
Lumina divină a Soarelui.
Privesc pe cer cum zboară îngerii
Cu chinuri și lacrimi de dor,
Culeg izvorul tinereții
Ca să o arunce pe Pămînt,
Privesc cerul și văd oceanul
Ce se inchină-n fața divină
Și lasă să-i smulgă un strop de apă-Lumină
Pe care o pulverizează pe Pămînt
Lăsînd să rodească viața
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge-a Romania Mare
Ninge-a rugaciune si-a induplecare,
Ninge ca un credit cu dobanda mare,
Ninge ca din rana si ca din seringa,
Din cosmarul lumii a inceput sa ninga.
Ninge in prapastii, ninge-n ochi si-n cupe,
Si lumina lunii parca se-ntrerupe,
Ninge cu bandaje, ninge cu canale,
Cand ninsoare darza, cand ninsoare moale.
Ninge pas de gaza, ninge tras cu tunul,
Ninge a distanta, Unu minus Unu,
Ninge-a adaptare si-a nedreptate,
Ninge harta rece, Romania Mare.
Ninge tot trecutul, pentru si-mpotriva-ti,
Ninge sinucideri in halou de crivat,
Ninge naduseala, cand ne este frica,
Vanatorul trage si vanatul pica.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și lumina lunii, adresa este: