alb şi pantofi cu toc

Graţioasa

Pe tocuri super coco... ţată
Păşea din mers peste un smârc
În alb şi negru îmbrăcată...
Trădând aspect de coco... stârc!

epigramă de Gheorghe Gurău (februarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nurnberg - Traseul paradei

Pe plăci de beton,
dreptunghiulare câmpuri,
linii albe.

În clase copiii cântă.
Aud bătaia uşoară a tocurilor.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru tine

Cândva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să ştim
dacă zvâcneşte între ele
acelaşi drum
fierbinte şi liber
ca un şarpe cu aripi…
plutind în vazduh

Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
şi am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminţi

Mâine
să-ţi pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samba

am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri şi pe-o podea de viaţă
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
şi-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viaţă
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poţi să mă iubeşti!

nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că eşti o zi albă şi vei dansa o samba
amândoi în roşu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viaţă şi nu uitând
că noi pe podeaua vieţii, simplu existăm

da, samba vreau în pantof să-o bat
şi zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă scoţiană

Spre prag 'şi-întinde gheaţa colţii netezi
Şi soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal şi trece bolta
Prin ascuţişul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd şi răguşit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că loveşte într-un caldarâm
De zeci şi zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morţi, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră şi războaie,
Şi toţi regii care-au fost
Pân-a fi ţara fără regi,
Pe cântăreţii ce-au cântat
Pân-a fi ţara lor fără cântări,
Această ţară-ai cărei morţi şi vii aşteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioşii morţi,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Leviţchi
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare alb

Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subţire la mijloc,
Părul mi-este şatirat
Şi obrazul cam ridat.

Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălţat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfor(m)atorul

călcâiele se înfig în nisip
cu tocuri puternice rezervoare
de energie – în albul
nisip se ivesc mici fântâni
cu adâncimea cuprinsă
între un metru şi-un om
de curând înecat! – oare nu
pe aici au trecut
razant pescăruşii din Porto
rose către Isola d'Istria?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocurile ei batjocoresc

asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet şi ziua intră în ceaţă discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiaţi în glumă

trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară

duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt nefăcută

sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de ţigară,
în geam îmi bate dimineaţa cenuşie.

din inspiraţia mea lipseşti tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aştepta umbra mea răvăşită de furtună şi fluturi.

întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceaşca de cafea
şi caut inocenţa pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămaşă albă atârnată de un astru cast.

vorbirea creşte şi mă mută într-un spaţiu rece
unde nu există deasupra şi nici dedesubt,
lumina e frântă pe colţul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema soldatului

femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinşi, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
şi-un şal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
şi-n frunte de mesteceni
sfâşiaţi de un dor ancestral

iubita lui era dilema
chiar îngerul din el

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de unde vii

are străzi nepavate îmi ţin
tocurile în maini cum aş ţine sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca nişte limbi de şarpe degustând un asfinţit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit

orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război şi a morţi
pe acoperişuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se goleşte de sânge de ani şi de sorţi.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ar scrie

o poezie despre păduchi (?!)
nu se găsesc poeţii
cu tocurile pregătite pentru a scrie despre o in
sectă
corp turtit dorso
- ventral nu ar fi bun pentru a dansa
la bară sau pe mese
eu am fost scăldat în călimară cu cerneală
şi voi scrie o poezie despre insectele
care se plimbă pe hainele şi pielea omului
sau în
părul nostru
trebuie să fim încântaţi: pă
duchii l-au mâncat de viu
pe sulla - şi ăsta a fost dictator şi tot l-au piş
cat sau supt -
l-au mâncat şi pe regele iudeu irod
iar pe măritul filip al II-lea al spaniei nu l-au părăsit
nici în mormânt
are o culoare alb mur

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diafane reminiscenţe

Pe luciu, de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de acelaşi ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri, de aur fin, de doi cercei se îmbină
Pe sticla etajerei, cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi, ce nu-s de-aici
Şi aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând, balsam, şampon,
Lângă halatul roz, cu alb mai pur ca neaua,
Iar pe măsuţa-n colţ e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ, pe-un antic patefon.

În rama-n fir subţire, sub sticla reflectândă,
Ce nu lasă perpetuu privire să răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip de fată,
Zâmbind cu cap pe-o parte, sub raza tremurândă...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţete

Fiecare oraş are două jumătăţi.
Bunăstarea dintr-una se ridică dansând,
pe tocuri de 13,
trece cu geamurile deschise
şi muzica bubuind în boxe,
cu 120/oră pe străzile luminate feeric.

În cealaltă, coboară deznădejdea, şi întunericul, frica zilei de mâine
musteşte în găurile din pantofi,
glasul foamei chiorăie
în spatele zidurilor netencuite.
Miroase a igrasie şi-a frică.

Până şi ceaţa ocoleşte jumătatea "bună",
fumul centralelor
şi lumina albă a neoanelor
o ţine la distanţă,
şi zăbrelele de fier ale porţilor cu telecomandă.

În jumătate cealaltă ard vise

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimburi

Îmi pare că în mijlocul a ceea ce îţi spuneam stă furibundă inima mea
dumnezeu nu are nicio treabă cu asta, te trezeşti într-una din zile altfel
îţi laşi la o parte întrebările şi toate dubiile însoţitoare
te îmbraci în femeie laşi de o parte stânjeneala
devii altceva
una
pe buze aroma de merişoare al unui ruj foarte roşu
ieşi aproape nouă din casă ţi-ai pus desigur cerceii tăi cei mai frumoşi
fusta te îmbracă de parcă nu ţi-ar mai fi mamă
ci tată
pantofii cu toc ţi i-ai înmuiat în aur
şi-n
ploaie
ceasornicarul îţi dă cheia inimii bărbăteşti şi începi să întorci altfel ceasul şi timpul
dar nu, bărbatul tău nu e nicăieri
îl cauţi zadarnic pe strada prelungă ca moartea
pe taximetre s-au oprit dumnezeii să-întrebe ce e cu suflul cel nou
pentru că nicio pasăre nu se schimbă la suflet prea repede
iar tu eşti pesemne o pasăre ai devenit una
din porumbă te-ai făcut porumbel şi apoi iarăşi porumbă

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare din Rai

Plânge menorah cu lacrimi de ceară fugiţi din Lumină cu pietre de moară legate la glezne în funii forjate de mâini sărutate cu buze rujate de Sorţi invazive pierdute în fugă prin verbe latente ce încă-şi conjugă trecutul la timpul prezent într-o joacă de-a teama c-or ajunge să se complacă în bezna ce-şi sapă ecou peste toate prinzându-i în plasă cu aripi taiate.

Mi-e jale de iarba ce-nvie pe câmpuri arate de pluguri căzute-ntre rânduri pictate de-o mână uşor tremurândă ce albul cu tuşe de mov îl confundă şi-ncearcă s-ascundă ieşirea-n decor c-o gamă de maci înşiraţi incolor pe pânza abstractă a vechiului Noi departe de Tine împărţindu-mă-n foi ce zboară nescrise peste coclauri şi frunţii-inventându-i cunună de lauri.

Născuţi de o Geea cucerită din vorbe de-un chipeş Uranus şi-un cor de teorbe, scindaţi din plămadă ne pierdem prin ceruri uitând să răspundem pe rând la apeluri făcute de Cel ce a pus punct Luminii şi virgulă-n Haos şi lut rădăcinii Copacului Vieţii ce ne-atârnă pe ramuri pe Noi, rătăciţii, ce stăm pe la geamuri strigându-ne nume inventate ad-hoc şi mituind Timpul să rămână în loc.

O boare de-octombrie parfumat cu verbină incită la versuri muiate-n toxină, turnate în vene din eprubete de patru ţigănci ce murmură bete descântece vechi de dor şi iubire şi toarnă în flăcări, râzând în neştire, un ţipăt virgin şi o coapsă de înger ce face pereche c-o tijă de sânger iar fumul e leacul de suflet albastru ţinut sub sechestru de preot sihastru.

Imuni la descântec dar absolviţi de blesteme rostite cu patos de draci cu edeme, răscolim purgatoriul în furci caudine să ne-aflăm avatarul ascuns în ruine lăsându-ne urme adânc în cenuşă, ningând cu fulgi mari din tocuri de uşă, trântită de vântul ce cântă la harpă un vechi cântecel pentru Eva cea stearpă ce-l caută-n taină pe-Adam să-l învie cu-o coastă pe tavă şi lacrimi o mie.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa timpurilor triste

S-a frânt viaţa-ndouă, în trei, în o sută...
Se stinge lumina şi-n noapte pornim,
O stea în cădere, alaiul de nuntă
Drumul spre mâine, tăcut, îl umbrim.
Cu privire de ciută urmărim în tăcere,
Durerea şi plânsul din ochi şiroind,
Ne cheamă-n adâncuri râu galben de miere
Şi-un pas, ca o clipă, ne cheamă, murind.

S-a frânt viaţa-n două, în trei, în o sută...
Un clopot se-aude, ceva s-a sfârşit,
Ceva a-nceeput... În privire de ciute
Izvorul vieţii e-un râu clipocind.
Lumina se schimbă deodată-n făclie,
O flacără geme în ochi muribund,
Un suflet se-ndreaptă spre-o lume pustie
Şi-şi pleacă genunchiul aici, pe pământ.

Se stinge lumina şi-n noapte pornim...
Nu-i nimeni, în şoaptă măcar să vorbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Sinucigaşă diplomaţie

De viţă grizonată, lai jinduind monarhic
O masca-n sânge vânăt, un iluzionistic;
Opinca prin pervers ajunsă un autarhic
Cu simţ de colectură, e călău cu simţ artistic!

Producător de snoave, regizorul de farse
E-un scenarist ocult, surnoaul machiavelic,
Parşiv, cu zâmbetu-n maşinării nefaste
Se îmbuibând, hulpav... Satanic chip angelic!

Un hoţ ce murdăreşte plin de tupeu, de oprobiu;
Un plângăreţ mârşav torsionându-şi scenic
O naţie nătângă... Tratând-o-n sanatoriu;
Pe unde-s mulţi se pare, adoptativi-mucenic!...

... C-un cleaning zi de zi, contorsionând adevăr
Îşi face bocet morţii-nşelând-o mişeleşte
În sinucigaş spectacol; nici nu-şi clinteşte păr,
Nici fir mânjit cu ketchup. Sfidându-ne priveşte!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă evadării în neant

Cu aripile scurtcurcuitate,
Nedrept, etern, mereu vom evada,
Precum un curcubeu trudind în moarte,
Sorbind din lume şi ultima stea.
Privirea-i smulsă încă din orbite,
În zbor de frunze îngeri se-ntrupează,
Sub fulgerele-aducerii-aminte
Alt univers, de-acum, se conturează.

Cu aripile scurtcircuitate,
Purtăm în suflet foc de Prometeu,
Spre a călca cu moartea peste moarte
Şi spre a ne-ntrupa cu Dumnezeu.
Ne naştem ploaie spre a fii oceane,
Ne naştem ramuri spre a fii copac,
Ne naştem veşnic răsărit de soare,
Spre a apune iarăşi peste veac.

Nedrept, etern, mereu vom evada
Din falsele, din marile imperii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!