alb şi perle

Chiar şi perlele sunt negre înaintea albului dinţilor lui.

citat din William R. Alger
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Deschide cadoul.
Olive: Deschide-l tu, nu vezi că mă îmbrac?
Nick: Poftim.
Olive: Ce e?
Nick: Perle. Ce naiba credeai că sunt?
Olive: Perlele sunt albe.
Nick: Astea-s perle negre.
Olive: Eh, hai lasă-mă, n-am auzit niciodată de perle negre.
Nick: Dacă n-ai auzit, asta nu înseamnă că nu există.
Olive: Mă crezi toantă? Sunt negre, pentru numele lui Dumnezeu! Probabil că provin de la stridii defecte.

replici din filmul artistic Împuşcături pe Broadway, scenariu de Woody Allen (16 septembrie 1994)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

pescăruş în zbor -
în scoici freamătul mării
şi perle albe

haiku de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja

Plouă cu miresme. Dinastii de vorbe
drum în piatră taie, desfrunzind cărări.
N-am zăpezi destule, să le-ngrop pe toate
albele rusalce dănţuind sub zări.

Ape se despică, nesfârşite ape,
slovele sunt oarbe, jocul e-mplinit.
Clipele-s regate şi mă-nchid în ele
pânză de păianjen, zori şi asfinţit.

Perle temătoare, în abis captive,
urcă în poeme, înflorind chemări.
Ard mocnite focuri, sacre jurăminte,
n-am zăpezi destule să le-ngrop sub zări.

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

Cer de pergament, alb şi rece,
Împresurat de nori, până-n zări,
Tulburător, ca-n adâncuri de mări,
De ce-mi ţii ochii captivi
într-un anotimp ce va trece?...
Ramurile pomilor sunt copleşite de stele,
Pământul explodează de verde crud,
Şi chiar dacă te privesc îndelung, te şi aud
În toate ploile ce cad în şiraguri de perle;
Te simt şi în vânt, ca un bătrân matelot,
Cum bate încet, înteţindu-se iară,
Atunci când pământul îndrăzneşte să-ţi ceară
Să-i descoperi adevăratul chip pastelat tot!

poezie de Alexandru Răduţ (2021)
Adăugat de Andreea Stein
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentare

Sunt tot deschis în file albe, o carte
Să mă citeşti fără cuvinte, scrise perlă,
Sidef să-ţi strălucesc pe gât cu glas de mierlă,
Să fiu în gândul amintit dalb, din departe.

De câte ori visezi, să mă topeşti o nea
De cristale-infinite, să te atingi pe gene
De puf de harfang de gheaţă, nordicul alb de pene
Şi marmură de praf să mă faci pudră, aş vrea.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am considerat că prăbuşirea unui regim politic se manifestă cel mai spectaculos şi evident prin trecerea rapidă a vilelor de pe litoral de la cei învinşi la învingători. Iar primele care simt pe pielea lor nenorocirea sunt doamnele din înalta societate, ai căror umeri, de pe care au fost smulse bijuteriile şi broderiile grele, se înconvoaie în aşteptarea loviturii următoare. Încă puţin şi în lumina albă a lunii aş fi putut zări perlele risipite, amestecate cu bucăţi de scoică şi cuarţ strălucitor, ale unor aristocrate imaginare.

Ismail Kadare în Umbra
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescuitorii de perle

D-a lungul umedelor stânci,
Uitate-n mările adânci,
Ca-ntr-un mormânt ce le înghite,
Necunoscute nasc şi mor,
În scoica lor,
Mărgăritare negăsite!

Sunt lacrimi de ondine-amorezate
De vrun triton necredincios?
Şi-acum sclipesc cristalizate
În fundul mărilor sticlos?

Dar îndrăzneţul, beat de vraja
Strălucitorului său vis,
În valul care le ascunde
S-azvârle, fulger în abis!

Înoată, se scufundă, speră,
Şi apa îl cuprinde lin;
Şi-n adâncimea-i îl primeşte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Noiembrie este perla gri a anului,
trecerea subtilă dintre luna octombrie,
caldă şi pastelată, şi luna decembrie, albă şi rece;
luna când frunzele, într-un tangou lent, cad
în volte-alintate, luna când formele copacilor sunt revelate.
Luna când pământul, pe nesimţite, se trezeşte
şi-şi întinde membrele dezgolite,
dezvăluind puterea-i încăpţânată, de neînvins –
înainte de a se cuibări încetişor în iarna care vine.
Noiembrie este secret şi tăcere.

poezie de Alison Uttley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşe

Faţa ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.

Cireşe cresc la care n-ai acces
Până se coc şi plâng după cules.

Şi, oh, cireşelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să şadă!
Când râde, cireşele ei pline
Roşii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinţ acces,
Până se coc şi plâng după cules.

Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Ameninţând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.

[...] Citeşte tot

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezvie

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ pӑşesc pe podelele
Ce sprijinӑ sunete hodorogite,
De voi auzi de dincolo cum sunӑ stelele
Înşirate la cӑpӑstrul unor nopţi preaiubite.

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ privesc lângӑ mine,
Nu am fricӑ de veşti, îmi este albӑ hârtia,
Voi privi în trecut şi la ziua ce vine
Cum rӑsare din noapte liniştitӑ lumina.

Şi teamӑ nu mi-ar fi sӑ strig, sӑ te strig
În cӑutӑtorii de perle ecoul mi-e lung,
O sӑ respir, o sӑ respir fierbinte prin frig
Renӑscutӑ sӑ fiu când la tine ajung.

poezie de Ioana Haitchi (5 ianuarie 2017)
Adăugat de Ioana Haitchi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din mine

Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii şi viaţa fulger au trecut

Mi-a bătut un ram în geam
Priveşte afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns

Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut

Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineaţa asta apare
În pâinea cu sare şi vin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortegiul de stele

Stelele au invadat infinitul,
Târându-se într-un cortegiu alb,
Pe cerul de sticlă.
Surâd şi ne bucură genele,
Ca roua căzută
Pe care o strivim sub tălpile goale.
Picură din imensitatea lor albă
Praf din argintul divin.
Mireasă cu voaluri de vise,
În volane de sentimente ţi-ai ascuns puritate,
Te vor pustii de lumină
Doar tăcerea şi moartea...
Pe marmură de speranţe şi perle,
Te aştept să treci,
Să împodobim dimineaţa,
Spre a putea pleca împreună
Prin hubloul de cuvinte
Pregătite să ne cunune cu umbrele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetate...

ziduri spre cer
turn în piatră
cubică încăpere
tăcere
pat alb în mijloc
străjeri ce păzesc
comoară ce în purpură
în zori şi raze de soare
chipul luminează alb
mână ce stă nemişcată
o venă albastră
un tresărit, un zâmbet
încetişor mă aplec
te sărut
bobiţa de rouă
aplecată şi ea
din colţ de geană
captează lumina în ea
devenind perlă
de primăvară

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha (februarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aragorn: Odihneşte-te. Aceste graniţe sunt bine păzite.
Boromir: Nu mă pot odihni aici. I-am auzit vocea în mintea mea. Mi-a vorbit despre tatăl meu şi despre decăderea ţinutului Gondor. Mi-a spus, chiar şi acum, Încă mai este o speranţă, dar eu nu o pot vedea. A trecut mult timp de când am mai putut spera. Tatăl meu este un om nobil, dar domnia lui e pe sfârşite şi poporul nostru îşi pierde încrederea. Se aşteaptă ca eu să îndrept lucrurile şi o voi face. Voi readuce gloria ţinutului Gondor. Aragorn, tu l-ai văzut vreodată? Turnul Alb din Ecthelion, strălucind ca o săgeată de perle şi de argint, cu steagurile înălţate în adierea dimineţii. Ai fost vreodată chemat acasă de sunetul clar al trompetelor de argint?
Aragorn: Am văzut Oraşul Alb cu mulţi ani în urmă.
Boromir: Va veni o zi când paşii noştri ne vor călăuzi într-acolo, iar paznicul din turn va anunţa: Prinţii din Gondor s-au întors.

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Frăţia inelului, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lunii

Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă – profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseţii perlelor arăbeşti, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.

Într-un colţ de lume, eu, ţărână însufleţită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Şi pe-altarul nopţii, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea – o resemnare mare.

Cunosc bine buzele uscate de blesteme şi de vin
Sărutând, după dezmăţ, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrăţişându-i imaginea în lacuri...

Fiindcă ea-i lumina inocenţei, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc şi cele mai negre suflete, şi uită-o clipă de necazuri.

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografii cu sufletul pe-afară

- Azi răsfoiesc albume uitate dintr-o vară
Când valurile mării în ritmuri de chitară
Dansau cu noi flamenco... Îţi mai aduci aminte?
Atunci n-aveam nevoie de haine, de cuvinte...

Eram la fel de tineri, la fel fierbea în sânge
Dorinţa de iubire. Acum când luna plânge
Mă-ntorc pe plaje albe să reascult tăcerea...
Cad perlele pe nisipul care păstrează mierea

Din dragostea aceea născută într-o vară,
Fotografia noastră cu sufletul pe-afară
Închide tot albumul acesta fără nume
Ce evadând din pagini va construi o lume.

- Imagini ne recheamă pe-o plajă azi pustie,
Vezi, marea se frământă chiar şi-n fotografie,
Îşi aminteşte oare nisipul de o taină
Pe care ne-a ascuns-o crepusculul sub haină

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar aici

Vreau să simt gura flămândă,
Coapsa, sănii... genele...
Buze dulci doar o secundă,
Frământându-mi toamnele.

Pântecul... dorinţa crudă...
Acum toată eşti golaşă,
Între glezne mă scufundă,
Către floarea drăgălaşă.

Te pătrund, încremenire,
Timpul însăşi stă pe loc,
Lacrimi calde o izbăvire,
Patul arde, noi luăm foc.

Perle negre... perle dalbe,
Sfârcul mândru, al tău piept,
În cearceaful alb mă soarbe,
Doar spre tine mă îndrept.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (27 martie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir globular - Oceanul Indian

φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E

Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
şovăieli îndelungi,
umbre mucegăite, –
suprastructuri.

Un singur delfin
ascuns semnificaţiei
de anemonele-de-mare,
ceilalţi îmbrăcaţi în părinţi,
stropii de ploaie,
fierbinţi.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depăşeşte raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecţiune.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Noiembrie, perlă pe cerul cenuşiu,
treci din roşul călduţ al zâmbetului de
octombrie, cu frunzele ce cad în vârtejuri
lente din galaxiile copacilor, -
când trupurile lor sunt dezvelite
şi formele rămân dezbrăcate făpturi tăcute;
când iarăşi pamântul îşi trimite ramurile, braţele
golaşe, spre cer;
spre decembrie cel alb, ce barba-i
dezpliteşte stele din nori, - fulguite clipe
aşezate în straturi albe şi moi,
mărturia trecerii spre alt basm.
Noiembrie, te aşezi liniştită în iarba verde,
ca o lună neinvinsă a toamnei.
Golaşă ar fi amintirea fără tine,
fără încăpăţânarea ta, fără secretele tale.
Amprentele tale sunt cele mai colorate
şi mai aprinse din lunile anului. Eşti povestea
fără de sfârşit a bucuriei inimii!

poezie de Aurel Petre (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!