Citate despre alb și vișine
citate despre alb și vișine (inclusiv în versuri).
Primăvara
Cu nourii tristețea prelungă se pierdu.
S-au reîntors cocorii și-aștept să vii și tu...
Credeam că vii, cu albul și mătăsosul șal,
Când vișinul cel tânăr a înflorit pe deal!
Cu brațele întinse visam și așteptam...
S-a auzit deodată un ciripit la geam!
Înmărmurit, la ușă am stat, am stat s-ascult:
Venise rândunica la cuibul de demult.
....
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii (1964)
Adăugat de Marian Olteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie
Baloane mari de spumă albă prin grădini
(Și zarzărul, și vișinul, și perii)
Stau gata să se-nalțe din tulpini
Spre cerul primăverii...
Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Și cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.
Pe strada mare,
Ies flori înalte la plimbare
În rochii de sezon, ușoare,
Cu toate că-i o vreme așa de schimbătoare.
Ah, fetele și mai ales cucoanele
Când vine primăvara
Sunt dulci și colorate ca bomboanele!
Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,
Fiindcă are
Ochi albaștri tare,
Și gura ei cu rouge ca de coral
Surâde vertical...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău
Chipul tău, vișin în floare,
Curcubeu de-alint și dor,
Patimă și provocare,
Nebunie sau amor.
Chipul tău, albă petală,
Orizont... abia sfințit
De o veșnicie goală
Și un cinic... infinit.
Chipul tău... exuberanță,
Îndrăzneală și plăcere,
Pasiune sau speranță,
Enigmatică... tăcere.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linia albă
M-a sunat mama
pe linia albă a telefonului,
a vrut să știe cum o mai duc,
dacă mai amestec cuvinte
pe foițe albe de velină,
dacă am cules
dulceața-amăruie
a vișinului din fața casei.
O cert
pentru că inima ei
a plecat în vacanță,
incognito,
fară bagaje de mână,
îmbrăcată sumar;
doar un cearșaf alb de mătase
și o mică icoană
care stătea agățată pe peretele
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fără anotimp
Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vișinul
în gradină lângă casă
am un vișin înflorit
crengi se lasă-n iarba deasă
cu flori albe de mătasă
sufla vânt de primăvară..
soare cald într-un pervaz..
albinuțele se-nșiră..
zumzăindu-mi pe obraz
pentru mine-i bucurie
să îl văd așa vrăjit
va rămâne veșnic vie
dulcea mea copilșrie
casa... vișinu-nflorit!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile
Mândru și înalt, roșul trandafir
Așteaptă în grădina, azi, un musafir.
Galbenă e floarea care se rotește
mereu după soare și spre el privește.
Știu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.
Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniță, te întâlnești cu ea.
Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau și chitara.
Vișina e vișinie.
Vara, fac compot din ea și îmi aduce bucurie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arcași necunoscuți
Sângeră vișinii alb
sub secera lunii...
... Din stele
arcași necunoscuți
îmi trimit săgeți otrăvitoare.
Îngerul morții imită glasul mamei,
strigându-mă pe numele mic.
Ah, trebuie să plec:
"Cu bine frate mesteacăn!"
poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fior
Poate-am visat ceva rău și-am uitat,
Poate-i doar pentru că vișinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au mușcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe față
Mi-au picurat o otravă de gheață,
Ori poate e dimineață.
Cine ești, ori ce ești,
Abur ori duh străveziu de povești,
Care-ai pătruns și îmi macini mereu
Trupul și sufletul meu?
Privesc în oglindă același mi-i chipul
Și buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunții văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-și pâlpâie albe chemări,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și vișine, dar cu o relevanță mică.
Micuța japoneză
tocmai a răsărit cea mai frumoasă lună plină
(nu mă voi duce să o văd)
lângă mine
într-un fotoliu mic
acoperită cu o eșarfă albastră
doarme prietena mea
din vârful buzelor vișinii
până-n tălpile menite să încapă
în cei mai mici pantofi albi
doarme toată
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustnicul
Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi și roze vișinii,
Și ceruită strălucea podeaua
Ca și-aurită sub lumine vii
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală și de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.
Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minți deșerte și cu inimi nule.
La ce-aș descrie gingașa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Din cerdacul unui pește
stau și mă ascut la minte
cum bondița mă privește
împletită ca-n plăcinte.
Sorbul gândului răstoarnă vase grele emailate
Ah! Ce ți-aș zdrobi femeie sânii albi umpluți de lapte
ce putință neascunsă ca toporul printre baștini
să mă pierd în părul tău precum trestia prin mlaștini
ce ortaci
sicriu din coaste
spovedind apucături
și-au chemat porcii la oaste
să ne spurce prin lături
și visam
visam cu silă
templul dalb cu vișini margini
cu bretele peste Lună
cu sudori arzând în pagini
de nescrise
prostioare peste geam de lume nouă
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt fata...
Sunt fata de pe splaiul de Turnu Măgurele,
Cu plete lungi și negre rostogolind inele
Peste rochițe albe, din flori și vișinele...
Cu ochi mari cât iubirea de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe digul de Turnu Măgurele...
Și-n portul cu tot visul copilăriei mele,
Trimis-am către lume-n bărcuțe mititele,
Zâmbete largi cât cerul de Turnu Măgurele!
Sunt fata de pe grindul de Turnu Măgurele...
Iubirea-mi e Danubiul cu cerul plin de stele,
Cu anotimpuri blânde, când eu străbat prin ele,
Că-n piept inima-mi bate cât Turnu Măgurele!
De-aș căuta iar poarta destinului spre stele,
Aș vrea-o-aici pe cheiul cu blânde vălurele...
Londra, Paris, Viena, New York îmi sunt zăbrele,
Căci dorul meu e tihna de Turnu Măgurele!
poezie de Iulia Mirancea (27 februarie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Sunt lalea!
Laleaua voastră albă, roșie, galbenă
mov, roz...
Înfloresc în aprilie
și stau cu voi până când
se deschide liliacul, salcia,
caisul, cireșul, vișinul, mărul!
Stau cu voi,
până cînd voi îl răstigniți pe Isus
și încă un pic, până înviază!
Pe urmă mor și trebuie să așteptați
o sută de zile, ca să mă vedeți din nou!
Sunt drăgălașă, zglobie, sensibilă!
Vă iubesc!
Eu sunt urzică!
Răsar la prima înviorare
a razelor de Soare
și aștept să mă culegeți
ca să vă tonifiați sângele,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cam asta
felul acela atemporal de a seconda ploile
amestecul de pământ-cu-dulceață
(preferata mea, de vișine!)
o vânătaie nevinovată într-un colț auster de masă
na-na-naaaaa! se lasă caniculă!
efortul titanic de a-mi șterge vopseaua de pe unghii
ratarea serialului brazilian de la 6
oh!
cafeaua concepută cu caimac și vanilie
buzele arse în aventurare eroică
(eroina ta! eroina ta! Eroina!)
șorțul căzut estetic pe un spătar
irezistibila prăjitură
cu dovleac și cu zmeură
atunci când am știut exact
cum se începe o carte
nu și cum se termină
fuga mea prin sufragerie
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crochiuri la sărbători pascale
Isus a înviat acum din morți
dar reânvie, splendid și natura,
cireși și vișini albi la porți
de iarbă verde-i plină bătătura.
Chiar gânduri verzi înmuguresc,
pașii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ți spun că te iubesc
și că. iar, sunt îndrăgostit de tine.
Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.
Cu sânii dezveliți, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată țara
și-au revenit și berzele la noi.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dau un suflet, pe orice...
Fac strigare-n piața mare, îmi vând sufletul pe-o dudă!
Să nu râdeți, că-n agudă mi-e copilăria nudă.
Dude albe, dude roșii, dude mov și violete
Cu dulceață și savoare, cu alură de vedete.
Și de nu găsesc agude, poa' să fie și-o caisă,
Sau un măr din raiul Evei, mușcătură interzisă,
Sau o pară pergamută, zemuind a vară-albastră,
O cireașă timpurie, vișini din grădina noastră.
Ies pe stradă ca geamgii, strig în stânga și în dreapta,
Nu-mi blamați nici îndrăznela, să nu-mi judecați nici fapta!
Că mi-e sufletul povară, piatră grea de gât legată
Și îl dau pe orice marfă, cât ar fi de perimată.
Și de nu găsesc nimica, pe niciunde,-l dau degeaba,
O să-l las în târg la pepeni, să umple cu ploi taraba.
Să mă lase, să se ducă unde-o vrea, să-l ducă vântul!
De-l mai țin, tare mi-e teamă că îmi va săpa mormântul.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Junk
dimineața începe cu un spam și dintr-o dată senzația că trăiesc o zi falsă cu soare fals într-un bloc fals
mi-aprind țigara deschid fereasta dintr-o dată străzile încep chiar din fața blocului
senzația asta crește în mine atât de mare încât la un moment dat cred că vrea să mă suprime
& privesc lumea printr-o fereastră deschisă cu toată încrederea că moartea poate fi tot o fereastră deschisă
dintr-o dată simt gust de sirop de vișine se propagă infinit în mine apoi pe străzi pe cerul întins peste blocuri
lumea capătă gust dulce acrișor văd o pereche de delfini albi înotând în aerul duce acrișor
& mă îndoiesc de ființa mea fiindcă mi-e mai la-ndemână decât să-l acuz pe dumnezeu
că îmi trimite dimineți spam iar eu însumi aș putea fi un mesaj trimis oamenilor în junk mail
apoi am brusc o senzație de bine și sunt sigur că în toate benzinăriile mașinile sunt alimentate
cu lapte că lumea își zâmbeșe în vitrine iar toate femeile au buzele rupte din cel mai dulce vișin
& lumea se uită în mine prin fereastra deschisă și mă gîndesc că așa a fost de la început
când omul privește în infinit și infinitul privește în om
poezie de Leonard Ancuța (16 septembrie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și vișine, adresa este: