Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

albastru și gardieni

Citate despre albastru și gardieni

citate despre albastru și gardieni (inclusiv în versuri).

Cornelia Georgescu

Diana renunțase la conflictul cu directorul, dar nu și la ideea de a-și reține fiul acasă, lângă ea. Străbătu curtea Institutului în direcția rachetodromului, unde se afla nava albastră. Gardianul n-o reținu; îi permise trecerea. Diana Enka îl zări în apropierea navei albastre pe geograf, inconfundabil, datorită înălțimii sale. Se îndreptă grăbită spre el și-l ajunse, înainte ca el să urce treptele, să intre la bordul navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la albastru și gardieni, dar cu o relevanță mică.

Costel Zăgan

Numai jalea bolții albastre

Dragă Kitty nu te supăra Însă
lumea-i cetatea prostiei Așa că
nu prea-i duc dorul Deși sunt
în această cușcă viața mea în
conjurată de zăbrelele zilelor
Păzită cu strășnicie de acest
gardian rece soarele Și unde
mă trezesc noapte de noapte
cu trupul scăldat
de
lacrimile stelelor

poezie de din Contrajurnalul Annei Frank (24 octombrie 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ieșind pe poarta Institutului cu mașina albastră a directorului, Lucian constată, oarecum ușor surprins, că într-adevăr, Poliția, Jandarmeria și Corpul Gardienilor Publici își făceau deja datoria: un cordon format din numeroși polițiști, jandarmi și gardieni înconjurau Institutul, păzindu-l de posibili intruși. Ceva mai în față se afla și o barieră ridicată de polițiști, pentru a împiedica trecerea spre Institut. Se văzu oprit în dreptul acelei bariere, nu pentru a fi legitimat, doar recunoștea oricine mașina directorului, cât și pe tânărul șofer, ci pentru că de aici se aleseră cu niște musafiri, pe care, personal, nu prea și-i doreau: patru body-guarzi, doi pentru Lucian, doi pentru domnișoara biolog. Aceștia se urcară în mașină; aveau loc. Lucian se strâmbă ușor, a nemulțumire.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Papagalul se așeză pe umărul lui și astfel porniră amândoi spre ieșire, însoțiți de Mihai și părinții lui. În curând se despărțiră, Lucian și Rikky urcându-se în mașina albastră, urmați îndeaproape de cei doi body-guarzi, Petre și Adi, iar cei din familia Ristea, Mihai și părinții lui, întorcându-se în casă. Mașina albastră porni, dar nu pe drumul spre casa comandantului, ci într-o altă direcție. În curând se opri în fața unui bloc înconjurat de mai mulți polițiști, gardieni și jandarmi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Doar o clipă îl privi cu albastrul ochilor ei. Ce avea el de gând oare? Nu-și dădea seama! Nici psihiatria, nici psihologia n-o ajutau deloc în acele momente; pe el nu-l înțelegea deloc. Nu reușea să-l înțeleagă. De parcă toate studiile ei nu-i erau de nici un folos în prezența lui. Și de fapt, cum sau cu ce s-ar fi așteptat ea s-o ajute?! Lucian, la volanul mașinii albastre, străbătu hotărât orașul, spre centru. În curând, se putu zări o casă frumoasă, nici foarte mare, nici prea mică, înconjurată de un cordon format din polițiști, jandarmi, gardieni. A cui casă putea fi aceea? Pentru Lia părea clar că doar a unuia dintre membrii echipajului, dar a ei, sigur nu! Atunci a cui? A... lui?! Liei i se făcu inima mică, mică de tot. De ce oare Lucian o aducea aici, foarte probabil, la el acasă?! Ce urmărea de fapt?! Timidă, îl privi o clipă. Înainte de a se apropia de casa respectivă și de a trece de cordonul format de oamenii legii îi ceruse să oprească, pentru ca ea să coboare. Rostise totul șoptit, cu o urmă de teamă în glas. Teamă?! De ce?! Sau de cine?! De el?! Surprins, își întoarse capul spre ea.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După un timp, mașina albastră ajunse în dreptul reședinței tânărului comandant; casa lui era înconjurată de un cordon de jandarmi, gardieni și polițiști, care nu permiteau oamenilor sosiți în număr destul de mare să se apropie prea mult de curtea imobilului. Pentru mașina albastră se făcu totuși loc de trecere. Lucian lăsă mașina în curte și coborî, deschizând apoi domnișoarei biolog; body-guarzii coborâră și ei. Tânărul comandant privi o clipă în urmă; totul i se părea ciudat; nu era obișnuit ca echipaje de jandarmi, gardieni și polițiști să-i păzească lui casa. În plus, mai erau și cei patru body-guarzi... Încercă să se comporte normal, să facă abstracție de prezența tuturor; pe cei patru nu-i putea totuși ignora, doar erau în curtea casei sale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Afară, norii, generoși, revărsau asupra orașului toată apa pe care reușiseră s-o strângă de când nu mai plouase. Pentru a nu se uda prea rău, Diana Enka intră grabnic în mașină, ocupând un loc pe bancheta din spate, fără a mai ține cont că era mașina albastră a directorului. Deși ploua în neștire, cei doi body-guarzi se aflau la datorie, cu umbrele. Se apropiară de mașină. Lucian îi zări și înțelese intenția celor doi. Lucian îi conduse pe cei doi body-guarzi până în garaj, unde se afla bătrâna mașină a familiei Enka, în care cei doi se urcară fără a comenta. Totuși, la volan se urcă nu Petre, ci Adrian Pleșa, iar în curând cele două mașini părăsiră curtea casei, una după alta, cea albastră fiind în față. Polițiștii, jandarmii și gardienii încă păzeau casa, în ciuda ploii, care nu părea a conteni în curând.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înțelegându-se cu body-guarzii asupra modului de deplasare, două mașini ieșiră din curtea casei comandantului misiunii; deocamdată, încă mai era comandantul misiunii, până la pronunțarea definitivă a deciziei Comisiei Disciplinare. În prima mașină, albastră, elegantă, modernă, se aflau Lucian și Mihai, în cealaltă, cu care venise tânărul informatician, se aflau cei patru body-guarzi. Mașina lor o urmă îndeaproape pe cea a directorului. Și astfel merseră până acasă la Mihai; se opriră nu în curte, ci la poartă, dincolo de cordonul format din polițiști, jandarmi și gardieni care păzeau non-stop casa campionului. Coborâră toți pasagerii celor două mașini, dar numai Lucian și Mihai se îndreptară spre poarta casei. Lucian nu se putu împotrivi invitației tânărului său coleg de a intra numai puțin, deși parcă el nu dorea; totuși îl urmă...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Manea Eugen, urmat de cei patru tineri, nu ajunsese încă în zona rachetodromului, dar nici mult nu aveau până acolo. Gardianul de la intrare nu-i reținu și iată-i pe cei patru tineri intrând pe rând, Mihai fiind ultimul, pentru că se simțea dator să acorde prioritate fetelor, într-o zonă a Institutului de a cărei existență știau doar; nu avuseseră ocazia să pătrundă până în acel moment pe acolo, accesul fiind foarte restrictiv. De data aceasta nu-i reținu nimeni. Înaltă, "Pacifis" li se înfățișă în toată splendoarea ei albastră. Câteva clipe, admirară uimiți măreția vehiculului spațial, rămânând mult în urma profesorului, care deja ajunsese la trepte, pregătindu-se să urce grabnic spre puntea principală. Privind însă în urmă, îi observă pe cei patru tineri, rămași pe loc, nu departe de intrarea rachetodromului, cu privirile fixate asupra navei.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre albastru și gardieni, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook