alchimie şi gânduri

* * *

Fiecare ştiinţă are oglinda sa strâmbă.
Chimia are Alchimia.
Astronomia are Astrologia.
Biologia are Designul Inteligent.
Iar Psihologia are, mai nou, Legea Atracţiei, sau Puterea Gândului.

poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie existenţială

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşteptare de zori

o lună tăcută
pierdută în aşteptare
cu freamăt de gânduri târzii
o geană de lumină din strădania cerului
de a fabrica alchimia misterului
despre viaţa ca trecere prin moarte
despre viaţa cu mască
când te trezeşti
şi te prefaci că ai reuşit să adormi
ce doare...

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astenie de târziu

Astenia mea târzie
Frunză legănată-n vânt,
Frig rotund pe cerul gurii
Dezbrăcată de cuvânt,

Nopţi cu vise nedormite
Alchimia cifrei doi,
Clipă deşirând trecutul
Lacrimă din ochii goi,

Gânduri fâlfâind din aripi
Gestul unui salt mortal
Jar pe ultima ţigară
Sânge roşu vertical,

Deget desenând pe geamuri
Pasăre pierdută-n zări,
Umbră despicată-n două
Plină de însingurări,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt motiv care străbate gândirea Renaşterii, pentru a asuma, la Giordano Bruno, expresia etică şi cea mistică este acela al morţii şi renaşterii iniţiatice. Îl întâlnim mai ales în operele de alchimie, laolaltă cu motivul "coincidentia oppositorum", exprimat prin faza procesului alchimic numită "coniunctio".

Ioan Petru Culianu în Iocari serio – Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare meditativă

Închid ochii şi trag cu nesaţ
din cotorul ultimei ţigări de speranţă
de care spânzură o linişte ciudată
ce sintetizează alchimia sufletului.

Un subtil tipar al emoţiilor
mă înlănţuie într-un cerc de gând,
conştientizând contemplativ
toate sentimentele confuze,
fireşti, tipic umane:
fixaţii profunde, obiceiuri distructive,
perfecţionismul inflexibil,
frica de abandon sau inferioritate,
teama iraţională de trădare, respingere,
excludere socială, sentimentul de constrângere,
de neapartenenţă, transformându-ne
într-un vortex care ne soarbe
în amarul nevoii de afecţiune.

Deschid ochii şi constat

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Junghiatu (15 iunie 2020)
Adăugat de Corina Junghiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Nu ştiu ce, ceva de la tine,
Mă năuceşte,
Din lăuntrul tău, nu ştiu ce,
Mă topeşte,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsuceşte şi mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reaşază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea spre sine

Clepsidra vieţii
întoarce starea,
Urmează tăişul nisipului
pe retină...
Un fir roşu
însângerează irisul.
Derulare de timp,
calul înaripat al fericirii
galopează pustiul
iluziilor, depăşind muntele
deşertăciunilor vieţii.
Şansa la a-l prinde
minimă sau mare.
Numai urma labelor
cerberilor văzută
prin lupa minţii
salvează întoarcerea.
Altă soluţie, magia pură
contopită cu misterul.
Alchimia inimii însă

[...] Citeşte tot

poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fiţi atenţi la noduri

câte viitoruri am în arbitrul meu liber
care-i gama –
dar psi
în vocea mea din ce în ce pierzându-şi sunet
nodurile din gânduri ce le numără sau cine –
nu-i gând-şef şi gând-slujbaş – alta-i orânduirea aici…

azi sunt legat la păr ca un ţap docil căruia
îi este lehamite
nu-l deprimă aşteptarea
nici mirosul ierbii noi oprite, ci alchimia
funiilor multiple. la capătul celălalt al lor stau
laboratoare unde tot ţapi
fac pantomimă – subiect balanţa!

răspunsuri am renunţat să caut, de-aş vrea
le am în noduri
structura semnului întrebării ar mai ţine
ceva ce ar putea urni cadranul liberului
pseudoliberului arbitru – perspectivei sunetului recucerind

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoţie şi cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtăşirii.
Nu fac nimic special, doar ţin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simţirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceaşca din care îmi beam bucuria
şi mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile braţelor
ce ţin cu înţelepciune pulberea clipelor
şi de atunci mă tot descopăr...

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de graţie din tandrul "Te iubesc!"

... în fagurele minţii descriu boema cerului cu mierea pasiunii din mirul auriu...

Revin să-mi potolesc în Tine setea minţii
pe lipsele de sens vrea dorul dezvelit
vectorul să-l descrie apostolii şi sfinţii
pe capătul scânteii din darul zămislit.

Ajunşi la poarta cerului au aripi radicalii,
valenţele pe plan se-afirmă de actori,
izvorul l-au secat în nopţi de chin vasalii,
progenitura-i geme născută-n sărbători...

Conţine oare lacrima atomi din zorii morţii?
Şi cum un echilibru se naşte-n rana ciută?
Surăsul copt din patimi şi ars în soba sorţii
răbdarea-l plămădeşte din suferinţa mută.

Lipseşte matematica-n cărările durerii
şi nici figuri de stil nu are drumul zilei...
De ce atunci în cuget valenţile puterii

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica

O pretenţie!... Că altfel lumea n-ar mai exista, de nu s-ar spune cum să fie,
ca şi cum Creatorul sau Geneza însăşi, totul, s-ar organiza dup-un patern;
un alter Dio, auto-atotpretins singular pol, spre-un unic mers?!? O profeţie,
de care nu dispune-n fond, nu face parte din natură!... Impostoare, o blasfemie!

Un Univers întreg, cu tot, Pământul de la zero, e într-o trudă-nspre suprem, selecţie
din care numai "Ei" sunt vârful, plus-valoare, gena dominantă punct cu punct?!? Sunt
lecţie
de purul adevăr ce nu-l cunoaştem, doar îl declinăm controversaţi de neştiinţă
căcii ne-am născut noi proprii demoni, iute oportuni în vorbe de progres, fără
conştiinţă!

E Anticristul ce mereu îl căutăm, nebănuindu-ne confraţi ce ni-i alegem în minciuna
ce-adulăm,
căci - incapabili fiind măcar să copiem "existul", să lăsăm simţuri, din văzut să
învăţăm, să ştim să ascultăm-
ne aruncăm printre urale de-adulaci goliţi de minţi!... Vrem numai interese
în termenul, ce-i cel mai scurt -pân' la sfârşitul nostru, nu al lor- purtaci de fesuri, fese!

Şi-avem câteva mii de ani de dincolo de Christ de când tot bâjbâim

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!