alchimie şi iubire

Dragostea este o alchimie care se săvârşeşte în timp îndelungat.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 114

Sau poate minţii ce-ai încununat
Îi place-a bea regeasca măgulire?
Ori ochiul vede clar şi-adevărat,
Dar schimbă totul din a ta iubire,
Făcând din pocitanii de coşmar
Blânzi heruvimi ce seamănă cu tine,
Creând minuni din tot ce e vulgar
Prin alchimia ce îi aparţine?
O! Cred că ochiul e linguşitor,
Iar mintea bea regal tot ce primeşte;
El ştie ce ea vede încântător
Şi-i toarnă-n cupă numai ce-i prieşte.

Otravă dac-ar fi, păcatu-i mic,
Căci prima dată ochiul bea un pic.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când privirea dragostei...

Atunci când privirea dragostei mele adevărate mi-a întâlnit ochii,
Precum în alchimie, mi-a transformat sufletul de cupru.
L-am căutat pe El cu o mie de ochi,
El şi-a întins braţele şi mi-a cuprins picioarele.

poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimia sufletelor

E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forţa ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
şi-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"

El n-are logică - el e iubire -
şi nu-nţelege cum de e posibil,
când totul este clar şi e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire

c-un altul, care e menit să-ţi fie
aproape şi acum şi-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întăreşte simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -şi numai el- o ştie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dragostei

Când îmi vorbesti de dragoste, se ştie
rămân făr' de cuvinte, caut dex.
Ce clar de lună,-apusuri, nostalgie?
azi, totul se rezumă doar la sex.

Textila jos! aceasta-i alchimie;
nu siropeli cu potriviri. Perplex,
când îmi vorbeşti de dragoste, se ştie
rămân fără de replici, şi-n reflex

te mai răstorn o dată. Teorie
te-aş învăta, că sunt expert - am lex,
o cameră, -ntuneric, isterie
şi-ai devenit şi tu deja o... ex;

Când îmi vorbeşti de dragoste. Se ştie...

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul de final

O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă,
Preţ de dragoste şi dramă
Plăsmuit de alchimie.

Nu vreau nicio părtăşie,
Când odihna se proclamă,
O să mor în poezie
Ca-ntr-un pântece de mamă.

Cu nespusă viclenie
Inchiziţii mă reclamă,
Le desfid, căci nu mi-e teamă,
Doar mi-e silă de prostie.

O să mor în poezie.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimist (!?)

nu ştiu dacă v-am spus:
sunt un alchimist al cuvintelor
umblu noaptea sperând
să sărut stelele
cu patima unui îndrăgostit
cobor din castel noaptea
spre ora doisprezece
când vampirii muşcă din lună
şi iubitele îţi dau mesaje pe messenger
scriu cu cerneală albastră
pe trotuarul din faţa casei
e alchimie pură
e alchimie spirituală
scriu cu pasiune
scriu cu voluptate
gablonzul din mână s-a tocit
mâncat de noaptea transformată în lup
îmi sună telefonul
mă anunţă dealerul
că nu mai vinde cretă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geometria surâsului

trec peste mine anii plini de vrajă
destrămând în suflet dureri patogene
aproape de arhanghelii care stau de strajă
minuni universale îmi intră pe sub gene.

geometria surâsului se învaţă de mic
alchimia cuvintelor în sânge se produce
cercuri de iubire la ceruri ridic
la astrul suprem care lumea seduce.

izvorul poetic printre stânci se scurge
ajunge la suflete cu veşti optimiste
ninge cu lumină din sfere demiurge
fericiri se strecoară printre acatiste.

fluxul creaţiei e consfinţit de stele
zâmbetele luminii se-nmulţesc pe reţele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce fai maci?

Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov

Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
şi plâng. Şi tu nu vii să mă-mpaci...

Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deşi aşa, puţin câte puţin
Puteam să încropesc un ce, colaj

Pisica toarce şi tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuşi
Că vine iarna-acuşi, acuşi
Şi ne umple viaţa de zăpezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai zi ceva

Iubito, ce frumoasă pălărie
Garnisită verde mov!
Trăim într-un ocean de alchimie
Iar tu te-ai exilat într-un alcov

Trimite-mi o scrisoare, ce fai maci
Pe mine când mă prinde de urât
Îmi vine să mă strâng singur de gât
şi plâng. Şi tu nu vii să mă-mpaci...

Dar nu te bucura, că n-am curaj
Să-mi duc la cap proiectul asasin
Deşi aşa, puţin câte puţin
Puteam să încropesc un ce, colaj

Pisica toarce şi tu tricotezi
Un pulovăr, poate chiar mănuşi
Că vine iarna-acuşi, acuşi
Şi ne umple viaţa de zăpezi

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Dragostea mea pentru tine
putea broda feeric vocea vântului
tânguitor,
într-un cântec alinător...
Oh, acea bucurie de a te fi ştiut cândva
era o sfântă haină a tristeţii
nebănuite, din a cărei fântână
împreună
ne-am putut desfăta...
Vai, mii de amintiri vii boltesc
strălucitor,
se arcuiesc uşor peste toate
vârfurile ameţitoare
ale sufletului meu rebel...
Clipele noastre de pace simplă
au fost transcense...
Hipnotic am dus cu mine
munţii cei sfinţi,
ce fi-vor acoperiţi cu zăpezile
albastre ale nemuririi

[...] Citeşte tot

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul când macii surprind prin tăcere

de parcă eliberarea ar emite un sunet
străin nouă,
celor cu mai puţine şanse decât lumea
de sulf,
o mână plină de vene decupa din coaja copacilor
soarele stors de căldură.

nopţile înseamnau tăceri prelungite,
boncănind precum cerbii la verdele primăvăratec,
în mintea mea focul trebuia să alunge
un demon.
mă ghemuiam între sânii tăi şi cana de ceai,
în loc de medicament,
prin aburul violet simţeam forma de lapte a unui sărut
ce nu se îndura să respire.

prin noi curentul electric îşi desăvârşea alchimia,
celulele stem se împerecheau într-o joacă
de-a mama şi tata.
pornind de la naştere,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thot

Magii scribi cunosc secretul zeului ce născocise
Întru slava veşniciei ştiinţa lucrurilor scrise,
Dătătorul de cuvinte şi întâiul sacerdot,
Zeul lunii şi-al magiei, zeul alchimiei, Thot,
Cel ce semne hieroglife dăltuise-n chip măiastru,
Luându-şi ca model chiar luna, înţeleptul nopţii astru,
Căci aşa cum este luna o oglindă pentru soare,
Duhul nevăzut vestindu-i în adânca înnoptare,
E şi scrisul o oglindă fastuos alcătuită
Pe potriva strălucirii ce se lasă-n ea privită,
O oglindă ce rămâne chiar de soarele-i s-a stins,
Lună veşnic păstrătoare în noaptea de neînvins.

Şi cine-ar putea citire să dea magicelor forme
Şi cu aburul rostirii viu conturele enorme
Să le umple, să le smulgă din tăcerea lor măreaţă,
Prin puterea hieroglifei, strălucirii i-ar da viaţă,
Luna ar părea că-i soare şi argintul aur greu,
Alchimist ar fi acela, slujitor marelui zeu,
Poarta-n lături s-ar deschide către lumile trecute,

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de graţie din tandrul "Te iubesc!"

... în fagurele minţii descriu boema cerului cu mierea pasiunii din mirul auriu...

Revin să-mi potolesc în Tine setea minţii
pe lipsele de sens vrea dorul dezvelit
vectorul să-l descrie apostolii şi sfinţii
pe capătul scânteii din darul zămislit.

Ajunşi la poarta cerului au aripi radicalii,
valenţele pe plan se-afirmă de actori,
izvorul l-au secat în nopţi de chin vasalii,
progenitura-i geme născută-n sărbători...

Conţine oare lacrima atomi din zorii morţii?
Şi cum un echilibru se naşte-n rana ciută?
Surăsul copt din patimi şi ars în soba sorţii
răbdarea-l plămădeşte din suferinţa mută.

Lipseşte matematica-n cărările durerii
şi nici figuri de stil nu are drumul zilei...
De ce atunci în cuget valenţile puterii

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!