Citate despre anatomie și stele
citate despre anatomie și stele (inclusiv în versuri).
Textele de mai jos conțin referiri la anatomie și stele, dar cu o relevanță mică.
Pendulez în spațiu de fericire beat
Mi-am luat mâna stângă în mâna dreaptă
Să-mi port sufletul turnat într-o ladă.
Mă-nțeapă soarele lateral, curcubeul în spate,
Florile din sân cu lacrimi sunt udate.
În anatomia sângelui meu sunt pagini alese
Cu versuri de pe buzele tale sățios culese.
Le sărut la rându-mi cu buzele mele
Și lada se umple cu îngeri și stele.
Merg mai departe de mânerul umbrei legat
Și pendulez în spațiu de fericire beat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu atracția gravitațională e de vină
pentru că am uitat zborul
știi ce-i mai grav
faptul că lumea mea nu e aici
de fapt lumea asta nu există
e o proiecție
o prelungire a visului
un fel de a scăpa de nemărginire
sau nu
eu nu exist
lumea nu mă cuprinde
eu nu o pătrund
găsesc uneori dovezi
din iubire îmi cresc certitudini
când spre adâncul căutărilor
când spre înaltul pierderii de sine
un fel de a ascunde răsăritul
cu o poveste despre stele
știi ce este mai lipsit de sens
felul meu de a spera să găsesc logică iubirii
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa și grăjdarul (banc versificat)
Dintr-un fort de șase stele, una dintre-acele fete
(sânge-albastru, trup de floare, gene lungi și lungi picioare)
silueta de albină și-o coboară printre cete
(servitorii-mpărăției) să îi vadă toți ce are.
Într-o parte și grăjdarul saliva după femeie
și, lovit de o săgeată, se îndrăgosti prostește,
când în mintea-i de găină se produce o scânteie
(prostu-i și mai prost atuncea când e trist și când iubește).
Planuri mari răzbat în capul tânărului slujitor:
fizică, anatomie, toate câte sunt pe lume;
dintre-aceste numai unul îl va face-nvingător.
Să vedeți ce-a copt o minte ca un val pierdut în spume.
"Ce-ar fi dacă, eu, poimâine aș vopsi un cal în verde
să-i atrag prințesei grija, poate va vorbi cu mine,
poate-ar vrea să ne cunoaștem... Asta e! Nu am ce pierde,
chiar de planu-i un dezastru și isprava nu va ține."
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (6 septembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mix
Cât de greșit, pe suflet, spirit,
Îl judecăm la fel precum pe corp,
Ne întrebând naivi de ce e orb
Și mut și surd și ocult, empiric!?
Tot credem putregaiul din coșciug
Ce-ar fi supremul, de ce suntem, anatomici;
De mâini zbierând ne plângând comici,
Purtați de nas cu parul de belciug.
Sau doar mimăm că nu am ști de haruri
Primite, ca și cum doar le-am merita
Indiferent de cum am fi; le-am tot avea
Ca și când făr-a da... le merităm eterne daruri!?
E greu de spus de corp suntem în fond,
Că el dispare sigur când spui "oare-s cine?";
Tipar croit se promenând pe oasele divine,
Sau plutim flu, halou, o buclă de fum blond?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În piața mare a orașului
Mâine în piața mare a orașului,
unde din când în când prinde viață o statuie
și pleacă la plimbare pe străzi cu mâinile la spate,
noile colecții de modă ale sezonului,
vom afla adevărul.
Va fi multă lume acolo,
ca la căderea unui meteorit pe de-a-ntregul de aur,
ceasul din turn își va număra secundele,
precum căutătorii perlele scoase cu greu
din scoicile adâncurilor;
Adevărul nu-i o simplă gloabă biciuită din urmă,
de un căruțaș în zdrențe, pe de-asupra, alcoolic,
nici vreo cârpă, preș, sau muc de țigare
aruncat de la vreo fereastă deschisă;
el este Făt- Frumos,
el este mereu Făt- Frumos
chiar dacă adus de spate,
[...] Citește tot
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A zecea elegie
De-aș înălța cândva, la capătul cruntei viziuni,
imnuri și laudă îngerilor ce-ncuviințează.
De nu ar da greș pe strunele moi, șovăielnice
sau prea încordate, nici una dintre bătăile
clare-ale inimii. De mi-ar da strălucire mai multă
obrazul meu șiroind:! de-ar înflori obscurele lacrimi.
O, cât de dragi mi-aț fi atunci, mâhnitelor nopți.
Cum de nu am putut, nealinate surori,
să vă primesc mai îngenuncheat, să mă las mai desprins
în voia desprinselor voastre șuvițe. Risipitori ai durerilor,
cum încercăm să vedem înainte, în trista durată,
de nu cumva se sfârșesc. Ele sunt însă
frunzișul pururea verde și sumbru al duhului nostru,
un timp al anului tainic, nu numai timp
ele sunt loc, așezare, culcuș, sol, locuință.
Vai, într-adevăr, străine sunt in orașul-durere stradelele,
unde în liniștea calpă, din stridențe alcătuită,
se-mpăunează poleita larmă, proțăpita statuie,
fontă turnată-n tiparele golului.
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre anatomie și stele, adresa este: