anotimpuri şi lumină

Nu există opreliste când iubesti, cum nu există păcatul venit din lumină;
iubirea este mugurul în care vesnicia creste aripi în orice anotimp - a iubi înseamnă a păcutui în legea lui Dumnezeu...

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există opreliste când iubesti, cum nu există păcatul venit din lumină;
iubirea este mugurul în care vesnicia creste aripi în orice anotimp - a iubi înseamnă a păcătui în legea lui Dumnezeu...

citat din Ştefan Radu Muşat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CĂRĂRILE VIEŢII

ACOLO unde cărările sunt trasate
Eu merg alăturea cu drumul.
Pe oceanul vieţii, pe bolta înstelată,
nu sunt căi marcate.
Cărările sunt ascunse de zborul păsărilor,
de lumina stelelor, de parfumul anotimpurilor.
Rătăcită şi confuză, îmi întreb sufletul:
Amintirile nu poartă în ele
cunoaşterea misteriosului drum?
Mi-e dor de acasă, mi-e dor de "acum"!

citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idee genială: Nelinisti metafisice(carari trasate sau nestiute, acoperite de zborul pasarilor, lumina stelelor, parfumul anotimpurilor-de remarcat simbolurile -praguri de trecut, [...] | Citeşte tot comentariul

Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri

răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Trăind, în anotimpul florii,
Ascult duios cântul viorii,
Şi, uneori, pe lună plină,
Mă mângâie-o lumină lină...
Care-mi îndepărtează teama:
Lumina este însăşi... MAMA!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

anotimp

Anotimpul nu este - aşa cum s-ar părea - numai un mediu în care casele, şi copacii, şi maşinile, şi asfaltul sunt încadrate altfel şi altfel puse în valoare, nici numai un alt fel de a cădea lumina pe oameni şi pe lucruri, ci chiar metamorfoza fiecărei celule care formează organismul atât de viu al oraşului, regenerarea lui ascunsă, din interior.

definiţie de Ana Blandiana în Oraşe de silabe
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anormalitate normală

Te-ai aprins in lumina neputinţei colosale,
Ca o văpaie in speranţe şterse, mute
Purificându-mi ploile din cer căzute,
Arzând in anotimpuri anormale.

Ţi-au judecat migraţii de luceferi,
Cenuşa adunată-n potul desfătării surde
Ai fumegat in viaţa-mi fără temeri,
Trezindu-mi simţămintele absurde.

Te-ai afundat in braţele-mi convexe,
Mocnind durerea clipelor trecute
Mi-ai râsfirat in păr, vise-n cuvânt pierdute,
Dormindu-le profund, in incâlciri complexe.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firescul

Doar aşa am simţit că s-au deschis canalele de navigat pe fluviul credinţei în verde,
prin îmbrăţişarea frunzelor însetate de lumină.
Era singura cale de cufundare a sufletului în aerul înmiresmat de înfloriri.
Veneau dăruirile eului în graba cuprinderii de intimitatea foşnetelor.
De o mână, mă trăgeau în adâncuri nesaţiul respiraţiilor,
de alta, mă zvârlea la pragul dintre anotimpuri variaţia gradelor
M-am înfăşurat în scoarţa brăzdată de vremuri,
să ricoşeze în pustiu iuţimea aprinderii.
Cu cât creştea temperatura, cu atât mai puternic se înfigeau în crăpături suliţe albe,
clătintând din temelii lumina şi întunericul.
Între ramuri, dincolo de coajă, trunchiul păstrează în renaşteri rodul vieţii.
Lăuntrul primeşte în tăcere firescul. (Iulia Dragomir)

poezie de Iulia Dragomir (25 aprilie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile vârstelor se întrepătrund cu luminile sufletelor întâlnite.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp

Nici viori, nici fluiere,
nici ploaia prin plete sa-ti suiere ;
in tacuta noapte adanca
glasul tau nu se aude, nu inca...

Din himericele bolti se anina
armele noptii, stelele-n ruina;
pana la noi inca n-a patruns
al codrului clopot ascuns.

Cerestile drumuri,
toate-s doar aburi si fumuri...
Plimba-te, pala, prin aurora,
frunte a lucrurilor, luna mea, prora!

Dar vor veni! O, ce siguri,
oaspetii in vestminte de friguri!
Dar vor veni! O lumina subtire,
şi naiuri şi harfe şi lire!

poezie celebră de Emil Botta din Pe-o gură de rai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Vestit anotimp,
Aducând multă căldură,
Raze luminoase,
Anotimp estival.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boare atlantică

Cu repezi copite de-argint
în zori măgăruşii bat străzile.
Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint.

Pe chei se trezesc sibilinele
glasuri. Lumina aşteaptă prilejul
să-nece biserici, corăbii, colinele.

Din portul cu zvon de maree
pescarii sosesc cu povara pe creştet.
În coşuri: ţestoase, ţipari, curcubee.

Boarea atlantică pipăie morile,
veacul de mijloc, laptele mării,
părul femeilor, scrumul şi florile.

În dimineaţa de roz mărgărint
o inimă, singură şi de la sine,
purcede solară grin anotimp.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea modifica mărimea planetei, controla anotimpurile, modifica distanţa faţă de Soare, sau călăuzi eterna sa calătorie pe orice drum din Univers. Ar putea provoca cicniri de planete pentru a produce sori şi stele, căldura şi lumina sa; ar putea crea viaţa în toate formele sale infinite. A realiza prin propria voinţă naşterea şi moartea materiei, ar fi cea mai mare reuşită a omului, transformându-l în stăpânul creaţiei fizice, împlinindu-şi astfel destinul său.

citat celebru din Nikola Tesla
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest anotimp frumos... vara Tuturor Sfinţilor! Aerul era încărcat de o lumină visătoare şi magică, iar peisajul arăta ca şi cum ar fi fost creat în prospeţimea copilăriei.

citat clasic din Henry Wadsworth Longfellow
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

In basmul meu...

În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng şi să m-alin,
Când zorii nu mai ştiu să intoneze

Orgii de roşu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Şi zvon de curcubeie, în răstimpuri.

Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veşnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torţa, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...

poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mai poţi pierde?

ce mai poţi pierde
ca să nu te doară fiinţa
cea ridicată întru libertate
deasupra propriilor tale vreri?
finitudinea, când timpul şi-a retras
toate ecourile anotimpurilor dragostei
ce sonorizau infinirea, visele de ieri
ce mi-au băut sufletul mut
aurind pustiul nopţilor, nisipul
în care mi-am cioplit statui de lut,
nepământenile iubiri, ce mi-au tulburat
ordinea în care-am fost înscrisă,
şirul de vieţi ieşite din trupul nud
rămas doar cu umbrele, lumina
în rotocoale intrată prin pâlnia cerului
în mine şi modulându-se ca o flacără,
cuminţenia vieţii sângelui din firide roşii,
catifeaua ochilor, ascunsă după fructul rotund,
amurgul, când cerbul în rut mi-alerga
înflorirea, pe tine, iubite-minotaurul meu

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţurţuri de gheaţă

În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt îngheţată
Ţurţuri de gheaţă atârnă greu
Inima in sloiuri e întemniţată

Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele şi cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâşietori

Prin vene-mi îngheaţă nopţile albe,
Lacrimile-mi, ţurţuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheaţă-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit

Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranţa că iubirea va topi gheaţa
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Şi primăvara-mi va lumina iarăşi faţa

poezie de Alexandra Găluşcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o candelă

uneori mă aprind şi ard
ca o candelă
luminez fiecare colţ
fără teamă
intru peste tot
o parte din mine
se caţără pe ziduri
până dincolo de orizonturi
cealaltă parte
e o clepsidră prin care
mă scurg în culori
pentru toate anotimpurile
care încep din mine

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog lui Dumnezeu să mai aştepte...

Miroase a rânced
împrejur
tăcerea
se răzvrăteşte
nici fluturii nu mai zboară
în acest decor
de întuneric
îmi joc ultima reprezentaţie
cineva îmi şopteşte
că-s prea bătrân
să mai învăţ repertoriul

încerc să-mi închipui plecarea
ca pe o toamnă văduvită de păsări
şi un cer sub care groparii
au marcat o bucăţică de pământ
pe întunericul din care a plecat şi tata

adevărul e că mi-e frică

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!