Citate despre antichitate și religie
citate despre antichitate și religie (inclusiv în versuri).
În antichitate, zeii coborau pe pământ, erau aproape de oameni, se iubeau cu ei, se băteau cu ei etc. Pe atunci, rugăciunile ajungeau sigur undeva!
Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape toată lumea din Egiptul antic au îndemnat zeii pentru a-i permite faraonului să trăiască pentru totdeauna. Aceste rugăciuni colective au eșuat. Eșecul lor constituie date...
citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Egiptul Antic se considera că la poarta raiului ți se pun două întrebări. Ai găsit bucurie în viață? A fost viața ta prilej de bucurie pentru alții?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două cuvinte antice "enthos" și "theos" înseamnă, respectiv, "dinlăuntru" și "spirit" sau "divinitate". Astfel, entuziasmul reprezintă "spiritul (divin) dinlăuntrul omului".
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost la Muzeul de Antichități din Atena unde m-au uimit figurinele și statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viață, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferință. După mai mulți ani, la bătrânețe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinții din bisericile noastre, adică niște figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înțeles acești doi poli ai tratării suferinței umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendință către hedonism, către plăceri, către epicureici, și după aceea creștinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-și ducă crucea, prin urmare complet diferit.
Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuind ca și călugării sau ca pustnicii, având ca pasiune dominantă munca, renunțând la bunăstare... Odată ajuns pictor, ori treci de partea nebunilor, ori de cea a celor înstăriți; o cană cu lapte costă un franc, o pâine - doi franci, iar tablourile nu se vând. Iată de ce trebuie să stăm în grup, așa cum făceau călugării antici.
Vincent Van Gogh în scrisoare către Theo (august 1888)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă pentru antici a vorbi cu capul descoperit era semn că vorbești fără a ascunde ceva, de aici și vorba «a spune adevărul gol-goluț», pentru creștini descoperirea capului însemna deschiderea față de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu.
Părintele Vlad Maxim în Ziarul Adevărul (1 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În religiile antice, preoții din temple dădeau bolnavului anumite leacuri și ierburi doar de ei știute și apoi impuneau anumite sugestii hipnotice înainte să adoarmă, spunându-i că zeii îl vor vizita în timpul somnului și îi vor vindeca boala. Desigur, metoda dădea rezultatele așteptate, dar adevărata cauză era puternica sugestie făcută direct subconștientului pacientului.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica Casa Domnului (Dagoba, Pagoda, Moscheea) este macheta Rachetei cu care veneau în antichitate extratereștrii Zei-Astronauți.
Mihai Cucereavii (1970)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi imaginez pentru psihanaliză o sarcină mult mai frumoasă și mai vastă decât să fie redusă la un ordin etic. Gândesc că mai trebuie să-i lăsăm timp psihanalizei să înfiltreze popoarele pornind de la multe centre, să reînvie la intelectual sensul simbolicului și miticului, să-l retransforme frumușel pe Hristos în acel zeu-mag al viei care a fost, și să canalizeze astfel vechile forțe pulsionale extatice ale creștinismului, și totul cu unicul scop de a face din cultul și din mitul sfânt ceea ce erau ele: o sărbătoare a bucuriei îmbătate, în care omul are dreptul să fie animal în eros și în sfințenie. Tocmai aceasta era marea frumusețe și funcție a religiei antice, care, pentru Dumnezeu știe ce nevoi biologice temporare, a devenit instituție de lamentare. Ce infinitate de delicii și de voluptate este aici în religia noastră, gata să fie readusă la autentica sa destinație! Creștinismul nu poate lăsa de-o parte dezvoltarea etică autentică și corectă, dar trebuie să dezvolte în el, să-și desăvârșească imnul de durere și extaz către zeul muribund și înviind, la forța mistică a vinului și ororile antropofage ale Cinei - forțele vieții și ale religiei se pun în serviciul numai al acestei dezvoltări etice.
Carl Gustav Jung în scrisoare către Sigmund Freud, Despre funcția religiei (11 februarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariția celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălțimi neatinse. Scriitorul rus nu și-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine și Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericești. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Frații Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspirație e conștiința creștină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului și paradisul iubirii dumnezeiești.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrem să definim cetățeanul din timpurile antice prin atributul său cel mai esențial, trebuie să spunem că el este omul care posedă religia cetății.
citat din Fustel de Coulanges
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că tu exiști
Te urmăresc cu mintea și cu ochii
Și te cunosc și după mers și după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.
Te văd cum ocolești aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aștept cu zâmbet cald sau ochii triști
Și-I mulțumesc lui Dumnezeu că tu exiști.
Că ești încântătoare și divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador și-n gest sublim, să mă supun!
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un bărbat iubește o femeie
Când un bărbat iubește o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleștar din filme triste
răsfață ochii lui de demiurg
Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalță
pentru a-și lua lumină de la Ea
Și toată viața lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
inițiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci
Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prințul ce salvează
creștinii dați la gropile cu lei
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeași poziție cu antichitatea, cu poporul superstițios și cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioși experienței curente, care arată că gândirea și simțirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufletești ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliați prețioși, și mărturia lor are multă greutate, întrucât ei știu o mulțime de lucruri pe care știința oficială nici măcar nu le bănuiește.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odat-un cântăreț
A fost odat-un cântăreț,
Frumos și simțitor.
Cântat-a-ntr-un castel măreț
La masa regelui.
Frumoasă fată el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albaștri râzători,
Cu părul aurit.
Și cântărețul o iubi
Și sara prin grădini
Când luna tainic străluci
I-o spuse tremurând.
Ea-l ascultă și-i zise-atunci
Cu glasul apăsat:
În veci nu pot să fiu a ta,
De n-ăi fi împărat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologie poem diamant
Legende
din Antichitate,
pline de eroi
și creaturi mitice fantastice,
cu zei puternici și zeițe
frumoase, dar și răzbunătoare,
ce populau tărâmuri
îngăduite doar
divinităților.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful lui Isaac Newton
Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minți aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluția și formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul și refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, și, ceea ce
nicio altă minte savantă nu și-a imaginat până atunci,
proprietățile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent și credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate și Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreția Dumnezeului atotputernic și bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
și a murit la 20 martie 1727.
epitaf de G.L. Smyth din Monumentele și geniile Catedralei Sfântul Pavel și Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină blajină...
mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
și-n calea lor ieșeam și eu
în antic metru
le-am dat binețe fără plecăciuni
fără mătănii
simțind în ei și oameni buni
și răi și genii
ei mi-au răspuns cu zâmbet și senin
și lin ce zboară
și Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară
că pelegrin în lung și lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
și-n alte sate
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea starurilor a apus deși trăim într-o epocă obsedată de cultul starurilor. Zelul de a urmări viața vedetelor avea odată un voios parfum arhaic. La fel ca zeii grecilor antici, întruchipau idealuri omenești și slăbiciuni omenești. Acest voaierism mângâia nespus, reușea să potolească pentru o vreme propria nefericire. Era, chiar mai mult decât religia, opiu pentru popor. În era digitală, însă, Olimpul a fost luat cu asalt. Deodată, fiecare are în mână instrumentul multimedia propriu, cu care să se reprezinte pe sine. Exhibiționismul a înlocuit voaierismul, ca anestezic. Procesul de selecție, despărțirea celor care se bucură de atenție de cei care comunică în gol, este făcut de "crowd intelligence", fiind acum cu adevărat democratic.
Alexander von Schonburg în Arta conversației sau eleganța ignoranței (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre antichitate și religie, adresa este: