antichitate şi religie

În antichitate, zeii coborau pe pământ, erau aproape de oameni, se iubeau cu ei, se băteau cu ei etc. Pe atunci, rugăciunile ajungeau sigur undeva!

Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape toată lumea din Egiptul antic au îndemnat zeii pentru a-i permite faraonului să trăiască pentru totdeauna. Aceste rugăciuni colective au eşuat. Eşecul lor constituie date...

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Egiptul Antic se considera că la poarta raiului ţi se pun două întrebări. Ai găsit bucurie în viaţă? A fost viaţa ta prilej de bucurie pentru alţii?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două cuvinte antice "enthos" şi "theos" înseamnă, respectiv, "dinlăuntru" şi "spirit" sau "divinitate". Astfel, entuziasmul reprezintă "spiritul (divin) dinlăuntrul omului".

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind ca şi călugării sau ca pustnicii, având ca pasiune dominantă munca, renunţând la bunăstare... Odată ajuns pictor, ori treci de partea nebunilor, ori de cea a celor înstăriţi; o cană cu lapte costă un franc, o pâine - doi franci, iar tablourile nu se vând. Iată de ce trebuie să stăm în grup, aşa cum făceau călugării antici.

Vincent Van Gogh în scrisoare către Theo (august 1888)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pentru antici a vorbi cu capul descoperit era semn că vorbeşti fără a ascunde ceva, de aici şi vorba «a spune adevărul gol-goluţ», pentru creştini descoperirea capului însemna deschiderea faţă de Dumnezeu sincer, fără viclenie. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că descoperirea capului simbolizează mintea care, în vremea rugăciunii, trebuie să fie locuită de Logos, de Cuvântul lui Dumnezeu.

Părintele Vlad Maxim în Ziarul Adevărul (1 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În religiile antice, preoţii din temple dădeau bolnavului anumite leacuri şi ierburi doar de ei ştiute şi apoi impuneau anumite sugestii hipnotice înainte să adoarmă, spunându-i că zeii îl vor vizita în timpul somnului şi îi vor vindeca boala. Desigur, metoda dădea rezultatele aşteptate, dar adevărata cauză era puternica sugestie făcută direct subconştientului pacientului.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica – Casa Domnului (Dagoba, Pagoda, Moscheea) este macheta Rachetei cu care veneau în antichitate extratereştrii Zei-Astronauţi.

Mihai Cucereavii (1970)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi imaginez pentru psihanaliză o sarcină mult mai frumoasă şi mai vastă decât să fie redusă la un ordin etic. Gândesc că mai trebuie să-i lăsăm timp psihanalizei să înfiltreze popoarele pornind de la multe centre, să reînvie la intelectual sensul simbolicului şi miticului, să-l retransforme frumuşel pe Hristos în acel zeu-mag al viei care a fost, şi să canalizeze astfel vechile forţe pulsionale extatice ale creştinismului, şi totul cu unicul scop de a face din cultul şi din mitul sfânt ceea ce erau ele: o sărbătoare a bucuriei îmbătate, în care omul are dreptul să fie animal în eros şi în sfinţenie. Tocmai aceasta era marea frumuseţe şi funcţie a religiei antice, care, pentru Dumnezeu ştie ce nevoi biologice temporare, a devenit instituţie de lamentare. Ce infinitate de delicii şi de voluptate este aici în religia noastră, gata să fie readusă la autentica sa destinaţie! Creştinismul nu poate lăsa de-o parte dezvoltarea etică autentică şi corectă, dar trebuie să dezvolte în el, să-şi desăvârşească imnul de durere şi extaz către zeul muribund şi înviind, la forţa mistică a vinului şi ororile antropofage ale Cinei - forţele vieţii şi ale religiei se pun în serviciul numai al acestei dezvoltări etice.

Carl Gustav Jung în scrisoare către Sigmund Freud, Despre funcţia religiei (11 februarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apariţia celui mai mare romancier al lumii, care e Dostoievski, geniul ortodoxiei moderne, a dovedit că nu e nevoie de nici o mitologie pentru a ridica arta până la înălţimi neatinse. Scriitorul rus nu şi-a modelat operele după calapodul tragediei antice ca Racine şi Cornelille, ci după disciplina hagiografiei bisericeşti. Romanul "Idiotul" e, în realitate, o hagiografie modernă, iar "Fraţii Karamazov" o apologie literară a paisianismului. Izvorul lui de inspiraţie e conştiinţa creştină tragic despicată între iadul lăuntric al păcatului şi paradisul iubirii dumnezeieşti.

Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrem să definim cetăţeanul din timpurile antice prin atributul său cel mai esenţial, trebuie să spunem că el este omul care posedă religia cetăţii.

citat din Fustel de Coulanges
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că tu exişti

Te urmăresc cu mintea şi cu ochii
Şi te cunosc şi după mers şi după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.

Te văd cum ocoleşti aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aştept cu zâmbet cald sau ochii trişti
Şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că tu exişti.

Că eşti încântătoare şi divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador şi-n gest sublim, să mă supun!

poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un bărbat iubeşte o femeie

Când un bărbat iubeşte o femeie
e îmbătat de muzici în amurg
palate de cleştar din filme triste
răsfaţă ochii lui de demiurg

Înduplecat ca fiara în capcană
cu pieptul podidit de-o rană grea
prin vămile orbirii se înalţă
pentru a-şi lua lumină de la Ea

Şi toată viaţa lui se face orgă
în catedrala unui câmp de maci
iniţiat în tainele nuntirii
reîncarnarea unui antic vraci

Preschimbă-n aur tot ce va atinge
depune jertfe pe altarul Ei
mărinimos ca prinţul ce salvează
creştinii daţi la gropile cu lei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În disputa relativă la aprecierea visului, scriitorii par a se situa pe aceeaşi poziţie cu antichitatea, cu poporul superstiţios şi cu autorul Interpretării viselor. Căci atunci când prezintă visele personajelor create de fantezia lor, ei rămân credincioşi experienţei curente, care arată că gândirea şi simţirea omului se continuă în vis; cu alte cuvinte, ei nu urmăresc nimic altceva decât să caracterizeze stările sufleteşti ale eroilor, cu ajutorul viselor acestora. Iar scriitorii sunt aliaţi preţioşi, şi mărturia lor are multă greutate, întrucât ei ştiu o mulţime de lucruri pe care ştiinţa oficială nici măcar nu le bănuieşte.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odat-un cântăreţ

A fost odat-un cântăreţ,
Frumos şi simţitor.
Cântat-a-ntr-un castel măreţ
La masa regelui.

Frumoasă fată el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albaştri râzători,
Cu părul aurit.

Şi cântăreţul o iubi
Şi sara prin grădini
Când luna tainic străluci
I-o spuse tremurând.

Ea-l ascultă şi-i zise-atunci
Cu glasul apăsat:
­În veci nu pot să fiu a ta,
De n-ăi fi împărat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitologie – poem diamant

Legende
din Antichitate,
pline de eroi
şi creaturi mitice fantastice,
cu zei puternici şi zeiţe
frumoase, dar şi răzbunătoare,
ce populau tărâmuri
îngăduite doar
divinităţilor.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful lui Isaac Newton

Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minţi aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluţia şi formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul şi refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, şi, ceea ce
nicio altă minte savantă nu şi-a imaginat până atunci,
proprietăţile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent şi credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate şi Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreţia Dumnezeului atotputernic şi bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
şi a murit la 20 martie 1727.

epitaf de G.L. Smyth din Monumentele şi geniile Catedralei Sfântul Pavel şi Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină blajină...

mergea odată Dumnezeu
cu Sfântu Petru
şi-n calea lor ieşeam şi eu
în antic metru

le-am dat bineţe fără plecăciuni
fără mătănii
simţind în ei şi oameni buni
şi răi şi genii

ei mi-au răspuns cu zâmbet şi senin
şi lin ce zboară
şi Dumnezeu- că de blajin
ades pogoară

că pelegrin în lung şi lat
străbate toate
că vine azi la mine-n sat
şi-n alte sate

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea starurilor a apus – deşi trăim într-o epocă obsedată de cultul starurilor. Zelul de a urmări viaţa vedetelor avea odată un voios parfum arhaic. La fel ca zeii grecilor antici, întruchipau idealuri omeneşti şi slăbiciuni omeneşti. Acest voaierism mângâia nespus, reuşea să potolească pentru o vreme propria nefericire. Era, chiar mai mult decât religia, opiu pentru popor. În era digitală, însă, Olimpul a fost luat cu asalt. Deodată, fiecare are în mână instrumentul multimedia propriu, cu care să se reprezinte pe sine. Exhibiţionismul a înlocuit voaierismul, ca anestezic. Procesul de selecţie, despărţirea celor care se bucură de atenţie de cei care comunică în gol, este făcut de "crowd intelligence", fiind acum cu adevărat democratic.

Alexander von Schonburg în Arta conversaţiei sau eleganţa ignoranţei (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!