Citate despre apă și cereale
citate despre apă și cereale (inclusiv în versuri).
Apele
Apele, de astă-vară,
Nu ne-au fost, deloc, alint...
Poate că, un pic, secară,
De cât guvernanții mint!
epigramă de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căprioară în crâng
te-ai întors iubire de foarte departe
genunchii ți-s juliți de la vânt
dumnezeu astăzi parcă iarăși desparte
apele dintre cer și pământ
inorogii pasc printre munți de zăpadă
copitele le sunt prea fierbinți
vara asta pare c-ar vrea să mai ardă
doi copaci încărcați de dorinți
azi să nu mă aștepți în crâng căprioară
nu mai am ce păduri să-ți ofer
niște maci înroșesc un lan de secară
nu mai sunt nici amurguri în cer
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broască ori șarpe?
Broască ori șarpe?
Șarpele înghite broasca.
Labe și pene sar pe
rânișul apelor. Un vas ca
o nălucă vâslește la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munți, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Șarpe ori șarpe?
Broasca iese din șarpe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele nopții
pătrunzând în adâncuri-
oglinda apei.
*
Cu iz de salcâm-
adierea vântului
dinspre pădure.
*
Ploaie măruntă
peste ogorul uscat-
renaște grâul.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pan
Nu pot să nu mă-mbăt aici de zări
Și nici nu știu de nu mă-mbată marea,
Sărut în tălpi surorile cărări
Și-ascult încet cum cade-n ele zarea.
Pe lângă somnul munților de vreri
Azi văd ce trează zumzăie pădurea,
Nu știu de mă desmiardă mângăieri
Sau dă în mintea codrilor securea
Doar câteodată-n calmul dup-amiaz
Mi-adun cuvinte mâinile sub barbă,
Măsor cu teamă pietrele din iaz
Și-mi frec copita-n firele de iarbă.
Apoi, mă las pe-o rână la pământ
Și-ascult în el naiada cât de-aproape-i,
Iar dac-arunc în golfuri cu pământ
Mă uit prostit la cercurile apei
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca din Versuri (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pace
Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Și-n noptateca răcoare
Peste sat se nalță fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.
În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.
Ca și ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la apă și cereale, dar cu o relevanță mică.

* * *
Animale din Anglia și Scoția,
Din toate țările, de sub mulți sori,
Eu vă vorbesc, și mare mi-e emoția,
Despre anii de aur viitori.
Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.
Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni șa-n spate nu-și va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.
Comori ce nu intră-n a minții sferă,
Grâu și orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!




Românește
Așa a fost să fie românește
să fii îndurător și milostiv
să faci martir din cel ce pătimește
sanctificat într-un tablou votiv.
Așa a fost să fie românește
de două mii de ani de când durezi
să-ți fie pline apele de pește
câmpiile de grâne și cirezi.
Așa a fost să fie românește
să plângi la nunți, să râzi la-ngropăciuni
popor frumos și unic care crește
sub steaua făcătoare de minuni.
Așa a fost să fie românește
să te însori de tânăr și sărac
copiii să ți-i crești dumnezeiește
să-ți facă cinste numelui prin veac.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din Carte Românească de Învățătură
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbitor
Ar fi timpul să stăm lângă foc, să iubim
câte-o fată de grâu, cu privirea albastră,
să scriem poeme sau cărți să citim
la lumina ce scade treptat în fereastră.
Pe masă, paharul cu ceai sau țigara
să-și urce spirala căldurii am vrea.
târzie pe dealuri să fumege seara,
luceafărul palid să licăre abia.
Dar întinsele noastre câmpii dobrogene
ne ard peste față cu plesnet de bici
pe când visul mustește amar printre gene:
Cumplitul Danubiu va trece pe-aici.
Va trece cândva, peste ani, peste vreme,
cu apele tulburi de crâncen tumult,
iar undele sure vor sparge blesteme
din guri astupate cu pumnul demult.
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tattoo
Te aștept în jurul apei moi ca mătasea
voi fi acolo, dincolo de tăcere
cu mâna înfiptă în ruină
tot așa îmi ții golul acela plin de lumină
va fi ca o rostire cuminte, îmi spui
nesocotind vertebra înfierată
și părul tău răvășit de prea multă vară
frica din mine odată ocară
fărâmă din spicele albului grâu
obrazul meu stă rezemat pe o piatră de râu
că suntem vii, ne ascundem
pe după rândul din spate
cu așa mângâiere curge veninul tău
atât de necruțătoare ți-e pielea
mâine parfumată-n alt tatuaj
astăzi pe coapsă, îngrozitor de sus
te doare la atingerea sărutului meu?
așa, ca o rană, până spre sevă
gălbuie și harnică evă
să ocolești iarba muritoare de dor
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate
Clădit pe mlaștini, somnorosul port
Visa la sud, puțin a mort
Și în el una, a tămâie
Întinsă pe araci ca via
Își făcea gravă meseria.
Era una vestită și până în fund
Bolnavă, peste zăplaz cu gest rotund
Chema prin seară acvatici răzleți
La rol primordial de călăreți
De fiecare dată cu un câștig cinstit
Vindea o pulpă veche și-un sex cam paradit.
Vindea cântând, sirena, ca-n basm și epopeie.
Ca-n navigări vestite descrise-n odiseie:
Veniți la mine marinari
La trupul meu cu tâțe tari
Imaculate, ca de ceară
La sexul meu de domnișoară
Veniți cu bani rotunzi de aur
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Poemul invectivă (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prințesă furată
Surâsul tău de prințesă furată de necunoscuți
are-n el o umbră răcoroasă și dulce-n amiază,
o alcătuire cu înțelesuri ciudate aproape albastre
rupte din trup cu amintiri cu tot,
o câmpie vălurită în grâne pe înserări de crepuscul
cu dropiile ascunse prin ierburi înalte
unde am simțit cum fuge gândul din memoria sângelui.
Și,
în surâs înflorește fața de persică coaptă,
lasă nedumerită să-i zburde visul
cu spiritul vesel de pământeană suavă.
Se vor mișca pietrele fără să fie văzute,
apele fără să urce nu se vor opri,
florile din grădini se vor îmbăta și vor plânge
blestemând iubirea pentru care sunt rupte,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulversări (Ofrandă de august)
Nori leneși, sălbăticiuni sperioase
împleticindu-și arìpile grele în grâul copt.
Zăvoare deschise
rând pe rând
până la miezul cald, impregnat de miresme.
Suav seceriș. Cornul de fildeș izbește
în trandafirul învolt, închis cu cele șapte peceți ale Tainei.
Sensuri clare, străvechi triumfă extatic.
Rămas-bun, templu al castității!...
Sub despuiații salcâmi ofranda de august:
vraiște chilii, penumbrele unui țipăt de purpură
și pâinea stingheră, c-un pui de cenușă în miezul fierbinte.
Vară târzie. Refrenul tânguios de caterincă
[...] Citește tot
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!


Plâns de Românie
Mustește sângele pe glie. Tu, țară, ca un munte cazi,
Căci scumpa noastră Românie, rămâne-ndată fără brazi.
Se sting izvoarele sub lacrimi, bisericile plâng și dor,
Căci ne-au luat de la icoane și mântuirea pruncilor.
Ne-au risipit în umilință, ei nu mai au nimic al lor,
Ne-au luat și neam și port, credință, nu mai avem nici sărbători.
Plecat genunchi, cu umilință, din ochii noștri plâng ninsori.
Să plângi cu litere strămoșii și tricolorul fluturând!
Căci România-i numai una și sfântă pe acest pământ.
Unește-ți grânele cu brazii și apele cu libertatea,
Românii frați cu toți românii, spre a putea învinge moartea.
Unește litera cu gândul, soarbe din apa de izvor,
Udă cu sângele-ți pământul și dă-l să bea urmașilor.
Frământă pâinea cu cenușa eroilor ce au luptat.
Liberi să fiți! Nu fiți povară! Nimic din cer nu a picat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele fragile apusuri
iubește-mă de parcă nu ai primi nimic
în schimb
prin fiecare tresărire a mândriei
de-o clipă,
nebunia nu face rău nimănui.
dintre toate corăbiile cu pânze,
steagul meu - un țipăt pe întinderea
apei,
îmi leg trupul cu funii să nu se piardă în ceață,
harpii din insulele Strofade,
veșnic flămânde,
își caută frumusețea în coaja unui copac
sădit de cine nu trebuie.
diavolul
adăugase un an dragostei noastre
precum vinul ce nu stă liniștit în pahar
de ce-o să se întâmple, priveam copleșit de atâtea emoții,
umbra își luase capul în mâini
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Biet lăutar
Venea dinspre sat miros de tămâie
în straie de cântec plecat din altar,
trecea peste râu, la mal să se suie
pe scripca purtată d-un vechi lăutar.
Arcușul trezit din beția străbună
se-ntinse de-a latul pe strunele reci,
o, biet lăutar, cu arcușul în mână,
putea-vei prin râul năvalnic să treci?
Știa lăutarul un vad,... mai la vale,
cu apele calme săltând în prundiș,
un singur șuvoi se rotea în ovale
sub creasta îngustă a unui suiș.
Căzu lăutarul, iar scripca-i scăpată
sălta peste valuri cu strunele-n jos.
O, biet lăutar,... ce aspră răsplată
venit-a călcând pe suișul stâncos!
Răsplată adusă de crunta-ți ursită
venită din hăuri în lanul de grâu,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 10.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!


Matrioșka 7 sau poemul nopților albe
ai simțit vreodată sunetul nopților albe?
Matrioșka da!
l-a simțit și știe că e precum plânsul viorilor din orchestrele la care mereu plătește scump biletul de intrare, deși aici evoluează un singur personaj
ea compozitor
ea violonist
ea dirijor
ea spectator
Matrioșka știe că e precum dangătul de clopot mănăstiresc tras de călugări la ceasul vecerniilor
când luna își despletește razele argintii în poala nopții ca ea să-i audă glasul
o liniște nefirească o pătrunde și plânge
cuvintele-i nerostite se adună în cristelnițe și capătă forța apelor vii
și, ca un ecou al nopții, tâmplele îi răspund:
ce sunt lacrimile?
lacrimile sunt roua sufletului
nașteți lacrimi!
izvorâți lacrimi!
curgeți lacrimi!
din puterea lor pieptul vă înflorește flori și spice de grâu cu chipul Lui Hristos,
din puterea lor pruncii capătă glas, mamele aripi de îngeri, iar poeții se nasc de sub pietre
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nagoda
Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme șiruri de fiori
care vin adesea pe aceeași cale
redeschisă iarăși peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.
Te privem aevea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea
călărind licornul cu șaua tripodă
născocită-n taină pe un ciob de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce și suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.
Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!


Magica Sucală
Reascult povestea magicei sucale
depănând prin vreme șiruri de fiori
care vin adesea pe aceeași cale
redeschisă iarăși peste vechi uitări.
Ne ajung din urmă false jurăminte
spuse într-o noapte într-un lan de grâu
când deasupra luna se privea cuminte
în oglinda apei dintr-un ochi de râu.
Te simțeam aievea, fragedă nagodă,
din neant venită în tăcerea mea,
călărind licornul cu șaua tripodă
făurită-n taină pe un colț de stea.
L-am legat cu frâul de un mac albastru
legănat de vântul dulce și suav
să sorbim nectarul lângă un jugastru
pe un pat din frunze puse-ntr-un răstav.
Rătăceam cu visul printre vorbe spuse
cu prelungi suspine din adâncul tău
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și cereale, adresa este:
