apă şi gânduri

Peste apele jucăuşe-ale mării întunecat albastre
Zburdă neîngrădite sufletele şi gândurile noastre,
Până unde-ajunge vântul şi-şi duce valul unda sinuoasă,
Survolând imperiul britanic, peste tot simţindu-se-acasă!

catren de Byron din Corsarul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi împeidica drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeşte remuşcare. Dumnezeu răscoleşte deopotrivă sufletul omului şi apele oceanului.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu ce poate să fie,
Că astăzi sunt atât de-ntristat;
Un basm din străvechi timpuri mă-mbie
Şi-mi stăruie-n gând neîncetat.

E rece şi se înserează,
Calm apele Rinului curg;
O stâncă pe râu scânteiază
În soarele de-amurg.

poezie celebră de Heinrich Heine (23 septembrie 2012)
Adăugat de Maftei Amdreea Evelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lefter şi simt cum mă trec apele la gândul că voi ajunge un muritor de sete...

paradox aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fals al ploii

Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu eşti când, încă, mă dori!

Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.

Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbaţi în poteci
De ape, de apele supte
‘n canale ca locuri de veci.

Mai uită, în suflet, de lupte,
Şi ploaie, şi vânt... până pleci!

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

Îi înţeleg pe ceilalţi foarte bine
Şi toate gândurile lor îmi sunt clare,
Ca algele în apele marine
Puţin adânci sub razele solare.

Dar pe tine niciodată nu te-am înţeles,
Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătării
Decât comorile din galioanele spaniole ce-s
Scufundate de multe secole-n apele mării.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntrea

Teorbele sonore şi cântecele toate
Au adormit în burgul târziei noastre nunţi;
Şi în stăruitorul declin, chiar tu renunţi
Să întârzii pe culmea posomorâtă. Poate

El doar să mai rămână... el, somptuosul crin
Al formei care urcă şi se desprinde, parcă,
De malul apei, unde tot gândul tău se-mbarcă
Îndurerat, nesigur şi silnic Lohengrin...

Sfielnic gând, tu nu vezi cum luntrea frământată
Şi lebăda grăbită spre sfintele păduri
Vor să-mplineşti porunca? Dar încă nu te-nduri
Să laşi ţinutul veşted al nunţii de-altădată!

Zoreşte, iar pe faldul uşor de hiacint
Îmbracă-ntâia armura, şi vechea ta mândrie
Se-nalţă spre uitatul regat, ce te îmbie
Statura ta turnată în luminos argint.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Las vântul să mă dezmierde
Apele cu râuri line
Şi câmpia noastră verde
Atunci când mi-e dor de tine.
Las vântul să-mi sufle-n plete
Apele să-mi siroiască
Pe la tâmple unde-mi dete
Muguri albi, mândria noastră.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt...

Lăsaţi-mi brazii ca să crească-n tihnă
Şi oile pe pajişti la odihnă,
Lăsaţi-mi apele să curgă line
Şi inimile-n dragoste să fie pline,
Lăsaţi-mi munţii să ne ţină veşnic
Şi nu ucideţi flacăra din sfeşnic,
Lăsaţi-mi mintea trează peste ani
Şi n-o minţiţi cu fraze de "doi bani",
Lăsaţi-mi ţara pură, nepătată
Şi n-o însângeraţi cum aţi făcut-o odată,
Lăsaţi-mi neamul liber pe acest pământ
Să-şi poată spune sincer... gândul prin cuvânt.

poezie de Liviu Reti (19 decembrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ape şi gânduri

Sunt, oare, mişcările-n unde,
Refrene-ale clipei de zbor,
Ori gânduri ce vor să-şi afunde
Trăirea-n al apei fior?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe brâul neuitării

Stă clipa agăţată între gânduri
cu amintiri din vraja renăscută
în apele ieşite de sub prunduri
pe cântecul vrăjit dintr-o lăută.
Şi în infimul clipei trecătoare
minunile din apa revărsată
ajung în pragul vechilor hotare
cu neuitarea-n visuri adunată.

Pe brâul neuitării regăsite
stau dorurile toate încurcate
cu tolbele umplute de ispite
din gândurile pline cu păcate.
Le-am adunat în oazele rebele
din visurile prinse câte două
pe marginile unui roi de stele
văzute-n picăturile de rouă.

Sau poate-n picături de elixir
care cădeau la nesfârşit în oază

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu şi soare

ţin palmele cauş să sorbi din ele
nectarul lin al apei de izvor
s-alini din setea gândurilor mele
ba amintiri, ba sentimente, ba fior

dar nu mai ştiu dacă mai sunt în stare
să fiu acel care am fost mereu
din clipa când m-ai rupt din soare
într-un moment şi el instantaneu

tu nu mai sorbi şi apa se prelinge
încet, incet prin degetele fine
şi-n umbra sentimentelor se stinge
instantaneul din şuviţe cristaline...

poezie de Iurie Osoianu (16 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeule din Soare

Zeule din Soare,
Azi e sărbătoare,
Vremuri de noroc,

Arzi în cer de veacuri,
Şi-ţi arunci pe lacuri
Cercul tău de foc.

Dar te bate gândul
Să usuci Pământul
Apele arzând,

Să m-arunci pe-o mare
Moartă-n depărtare,
Singur şi flămând.

Lasă-mi doar răgazul
Cât să trec pârleazul,
Farul să-l aprind,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa (13 decembrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunete curgătoare

Cuvintele sunt plate ca suprafaţa apei
Cu oglinda-i care uneori reflectă tabloul;
Schimbând întotdeauna optica adâncului
Ascunzând cel mai adesea fundul.

Cum să mă rog, Ţie, în cuvinte?

Ele sunt doar sunete ce curg pe valuri,
Sub care se află abisul tuturor oceanelor
Recife curate de corali şi vase putrede
Tu vezi, Doamne.

Că Tu vezi totul, Dumnezeule Nesfârşit,
Fără cuvinte îmi înţelegi gândurile.
Primeşte inabila-mi încercare de rugăciune.
Aminul celor mai tăcute cuvinte.

poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mincinosului

Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează,
Ravagii face prin cuvinte
Sperând că nu se cercetează.

El ţine vigilenţa trează,
Minciuna să-şi aduc-aminte,
Îngheaţă apele cât minte
Şi crede tot ce debitează.

De vine unul şi-i retează
O vorbă zisă mai-nainte,
Obrazul i se-mbujorează
Şi spurcă-n gând pe cele sfinte.

Îngheaţă apele cât minte!

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mariei

Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Şi, cald, culese sufletul Mariei.

Odihna veşnică îi stă acuma
Pe ochi, pe buze şi pe mărţişoare,
N-o mai călca, zglobie, toamnele şi bruma
Şi n-o mai pune vara-n chiotoare.

Cinci oameni vor veni după amiază
Cu paşi de pâslă şi cu mâini uscate –
O vor culege parcă ar fi trează
Şi-or aştepta să-i dea nişte agate.

Dar pân' la urmă rece va rămâne,
Cu cer şi cu ţărâna măritată;
Isuse 'nalte, nobile stăpâne,
Dece chemaşi, la tine, mândra fată?

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falduri

Somn mult, din pluşuri. Vid în stal.
Vegherea sticlei, drept cortină.
Îndepărtat, ca-ntr-o odihnă
Din membre limpezi, o cristal!

Sub mături, fluturi şi urâturi
Mort - chipul meu, pe crengi de gâturi,
Un glas din ceruri cere: - Dacă
Ai face-oglinzile să tacă?

Din somn, din stofă sar deştept,
Smulg fierul scurt, îl duc la piept.
La ţărmul apelor de gală
Strig hidra mea, chilocefală:

- Întemniţate William,
Cast hidrofil, te aşteptam
Să treci, maree, din oglindă
În luna frunţii, să te-aprindă;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halucinaţii

Cerul nu e decât un uriaş iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd acelaşi obraz,
Aceiaşi ochi miraţi, ca ai florilor.

Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îţi voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici ţărâna
Nici dac-ai da foc pământului.

Poate sunt sămânţă de lotru,
Nici o stâncă nu mă striveşte,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândeşte.

Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtiţele uitate pe câmp
Şi-au săpat singure, în pământ, închisoare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata

Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,

să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...

Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."

Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n dosul ierbii
Placerea chinului s-o frângi,
Cu ochii tăi se adapă cerbii
În braţe gândul când îl strângi.

Tu esti femeie–n plâns de rouă
Durerea apei, alb cuprinsă,
Cand timpul ud de ani, se plouă,
În curcubeu cu vocea stinsă.

Tu esti femeie–n glasul nopţii
Umbra risipei de veşminte,
Fosnirea mea la pragul porţii
Când tu mă chemi fară cuvinte.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!