apă şi lumină

Cum se obţine lumina cu ajutorul apei?

Spălând geamurile.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

fericire

Fericirea este lumina de pe apă. Apa este rece şi întunecată şi adâncă.

definiţie de William Maxwell
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina nopţii era solemnă ca o apă a destinului. Abea întrezărit, cerul era un galop albastru - argintiu.

Ionel Teodoreanu în Romanul ”Lorelei” / Editura Eminuscu / Bucureşti 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i poţi cere soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ţine lumina pentru el, ci o împărtăşeşte cu tot ceea ce îl înconjoară. Şi tocmai de aceea soarele se luminează singur. Apa nu curge pentru ea, ci pentru viaţă. Tocmai de aceea apa nu simte setea niciodată.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

susurul apei
ploaia de primăvară -
toată lumina

haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina electrică se stinse brusc şi două enorme coloane de apă se abătură peste puntea fregatei, curgând ca un şuvoi de la un capăt la altul, răsturnând oameni şi distrugând tot ce întâlneau în cale.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Ascunde lumina de vânt!
astrele sunt sclipiri de petale
prin ere, din hăul de ape
născute privirilor tale.

Stelele-apun. Şi visele lor
le simt pribegind tot mai rar.
ascunde-ţi lumina de soare
la ora când norii răsar...

poezie de Liviu Pendefunda din Sideralia (1979)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri

Lumina se ofileşte ca muşeţelul
Lăsat în apă
Timp de trei zile.

Peştele nu se strică de la cap.
Aceasta au inventat-o oamenii - peşte.

Numai de la coadă
Numai de la capătul frunzei
Lumea se descompune într-o unsoare alb-neagră
În timpul amurgurilor de crin.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbeşti

Când vorbeşti.. doar marea ascultă
încuiată într-o scoică.

Câd vorbeşti doar sirenele cântă
tânguios pentru cei plecaţi pe ape.

Când vorbeşti doar valul strigă durere
în spumă de alb jertfită pe mal.

Când taci doar paşii vorbesc
În urme sărutate de ape…

Când vorbeşti sau când taci…
doar fiinţa mai scapără-n apă
înnecată de lumina mişcătoare a valurilor,
prelungă umbră pe chipul mării...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre

Cum apele îl trec
De-atâta învăţat,
A mai aprins un bec,
Dar nu s-a luminat...

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul

Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu din revista "Convorbiri literare" (1 septembrie 1876)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vrea, Apa – de la scăldatul fulgerelor – încreţeşte chiar şi haosul, curgându-i apoi pe văi, cu şi mai luminoase fulgere ieşite din scăldătoarea celestă...

aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul superstiţios se teme de orice: de uscat şi de ape, de văzduh şi de cer, de întuneric şi lumină, de zgomot şi linişte, el se teme chiar şi de un vis.

citat clasic din Plutarh
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei

zeiţe, trupuri de aur,
voi aprindeţi sideful şi lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă şi dor
trecând prin nopţile mele.
insomnaticile mele nopţi
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi şi muzici,
cu voi topazul
e vis.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina harului este veşnică, ca apa vie, chiar dacă umbra mâinii se va estompa... la infinit!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când exilată sunt

de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
şi-n iubire mă strecor
şi-mi ţin zilele în mâini
rumene ca nişte pâini
şi-mi ţin nopţile sub pleoape
tremurând ca nişte ape
pe un ţărm de ametist
şi exist exist exist

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul e ca un havuz plin cu apă; opiniile sunt raza care luminează havuzul. Când apa din el e agitată, pare că şi lumina e la fel; totuşi, ea nu e. La fel se întâmplă şi cu omul: când e tulburat şi agitat, nu virtuţile sunt răsturnate şi confuze, ci spiritul său, care se află în mişcare. Dacă spiritul se linişteşte, totul e liniştit.

Epictet în Manualul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e ţărâna pe care o călcăm, dar e şi ce se ascunde dedesubt, e forma sub care se înfăţişează (munte, vale, şes), e apa care îl udă, îl acoperă, îl pătrunde (deci e râu, lac, mare, apă subterană), mai e aerul care îl învăluie, care îi împrumută lumină şi umbră, culori mângâioase sau violente, nori şi ploaie, vânt, furtună sau viscol. Mai e vegetaţia care îl îmbracă atât de splendid şi de variat. Mai sunt vieţuitoarele care îl animează, de la turmele care pasc pajiştile, până la peştii care populează apele şi, în sfârşit, mai e omul care îl stăpâneşte şi se bucură de toate darurile acestui pământ.

George Vâlsan în Geografia fizică
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!