Citate despre apă și pești
citate despre apă și pești (inclusiv în versuri).

Toast
Ridic acest fir al apei,
În sănătatea voastră.
Ridic acest solz de pește
Și-i beau lacrima.
poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!



Norocul își pune amprenta asupra oricărui lucru. Aruncă-ți plasa întotdeauna; în apele în care te aștepți mai puțin se va găsi mereu un pește.
citat clasic din Ovidius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peștele sărind-
vălurele în cercuri
pe luciul apei.
haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


sărutul pe mal -
și peștii după aer
spre luciul apei
haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un pește
un pește
de la poezie vorbește pe limbă
de clește
scoate toți dinții de zâmbet
acvatic
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Braconierul
Prins cu scule ultra-scumpe
La bătaia peștelui
Încearcă să se disculpe...
Că nu-i în apele lui!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


scufundându-se în adânc
scafandrul cunoaște
lumea acvatică
peștii îi sunt prieteni
și înoată alături de el
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fir întins
Dă Doamne!... apelor pește
Și mândruței ce-și dorește,
Fir întins... și-o râmă bună
De opt ori pe săptămână.
epigramă de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fir întins
Dă Doamne!... apelor pește
Și mândruței ce-și dorește,
Fir întins... și-o râmă bună,
De opt ori... pe săptămână.
epigramă de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


peștișorii exotici din acvariu
visează că vor înota liberi
în apele adânci ale oceanului
tot restul vieții
la fel ca frații lor
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


După moartea lui
pentru Hugh MacDiarmid
S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălțat cădiri,
că acidul pe care l-a pulverizat
a deschis dureros
ochii celor orbi.
Din apele poluate de el
pescarii au scos
pești uriași.
Noi, într-o stare de stupefacție,
ne bucurăm de umbrele
cuvintelor vicioase răsădite de el.
Guvernul a decretat că
la aniversarea nașterii sale
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mă-ntorc la râu
Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinerețe:
Neliniștea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, binețe!
În apă peștii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creștea pe malul apei, fredonând!
Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foșnet lin trecea printre răchite,
Senin și blând, cu brațele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;
M-ai luat în brațe și m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniștesc c-o tandră-mbrățișare...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea-i un pescar
Moartea-i un pescar și lumea este iezerul în care
Pescuiește, iar noi suntem peștii sub seninul apei clare;
Năvodul lui e-o molimă cumplită; oricum, el nu e galantom,
E mult mai nemilos decât sunt alți pescari și mult mai lacom;
Unii, dacă se-înâmplă să prindă-un pește mic,
Îl aruncă-înapoi în baltă și-i redau viața bietului chitic;
Dar moartea ucide tot ce-înhață pe-întinderea acestor ape,
În plasa ei nicăieri și niciodată iertarea nu încape.
poezie de Benjamin Franklin, 1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul apei
orbește privitorul-
un pește ascuns.
*
La cuibul cel vevhi
în noua primăvară-
venirea berzei.
*
Oglindindu-se
luna privește în lac-
ieșită din nori.
haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vin și apă
Tata Noe avea fermă de struți și de alte păsări, în stil mare,
El mânca oul cu polonicul dintr-o cupă cât o căldare;
Supa lui era Supă de Elefant, iar la cină peștele, un cașalot,
Dar oricum toate erau mici comparate cu cotețele din arca lui, socot;
Noe mai mereu spunea nevestei când se așezau la masă,
"Câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
S-au rupt zăgazurile slavei și apele au năvălit, căzând cum cade un perete,
Iar stelele de pe cer au dispărut ca bulele de aer din chiuvete,
Oceanele s-au umflat până în gâtul iadului, să-l astâmpere de sete.
Iar Noe, privind în sus: " Se pare că iarăși plouă zdravăn, pe-îndelete,
Varful Matterhon o fi acum pe fundul mării, o biată creastă joasă;
Mie, cât timp nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă."
Dar tata Noe a păcătuit, ca și noi, de altfel; a umblat pilit pe drum
Până când, drept pedeapsă, a început o secetă cumplită cum, necum,
Nu se găsea strop de vin prin crâșme ori biserici, nici măcar de-împărtășit,
Pentru ca Blestemul Apelor a secat toată seva fructului oprit:
Se afla apă numai pe altarul Celui Prea Înalt și pe-a Episcopului masă,
Dar mie, câtă vreme nu intră-n vin, unde se duce apa chiar nu-mi pasă.
poezie celebră de G.K. Chesterton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!




Bătrânul și sarea
chiar dacă ai pescuit în tinere
apele noastre teritoriale, nu
pune sare pe pește! tensiunea
superficială a sângelui va lucra... va
face din inima ta
o sferă aproape perfectă!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om în mare
Dacă ai fi auzit măcar o dată, clar și sălbatic, acel sunet de alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu fețele-albite de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei și scârțâitul bărcii de salvare,
Atunci ai ști ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.
Iar dacă n-ai auzit, și numai pe pământ bătut sunt drumurile tale,
Departe de drumurile marinarilor, ar fi bine când vântul în rafale
Noaptea-ți lovește hornul să nu te sperii, nici când în cercevele
Izbește ploaia-n miezul nopții sau lapovița iernilor grele.
E un pat gol sub teugă; am împărțit între noi sărmanul lui avut*
Iar el, rămas departe-n urma navei, în al spumei alb așternut,
Se leagănă pe valuri încoace și-ncolo, îmbrățișând oceanul câtu-i,
Cu păsări plutind deasupra și cu sumedenii de pești dedesuptu-i.
Jimmie i-a luat tabacul; Joe, pelerina de piele unsă cu ulei;
Neddie, fularul care-i învelise gâtul vesel cu călduros temei,
Eu cizmele marinărești; acum picioarele-mi pot să înfrunte,
Gerul. Aș fi-nghețat, desculț, dacă el mai surâdea azi pe punte.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sa nu rupeti
frunzele arborelui genealogic,
că s-ar putea, de fapt e sigur
că veți strica Timpul. Veți
deshuma bunicii și veți omorî
nepoții. Veți trage dungă peste
prezent, între un vin vechi și o
celulă plasmatică. S-ar putea
ca istoria să devină futurologie,
viitorul să se împrezenteze, iar
prezentul să se metamorfozeze
în antichitate. Să nu rupeți
frunze, căci clorofila se va
scurge pe pământ, murdărind
apele cu pești zburători.
poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Pe vălurarea apei hârtiei polițienești
Noaptea se îndopă cu ghigorți și alți pești -
Stele trăiesc, păsăruici de cancelarie,
Scriu și tot scriu mici rapoarte, o mie.
Oricât ar vrea ele să clipească-ntr-o doară,
Pot să-și prezinte cererea a repetata oară,
Și la scăpărări, scriitură și putrezire
Reînnoiesc mereu permisul de crâcnire.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e țărâna pe care o călcăm, dar e și ce se ascunde dedesubt, e forma sub care se înfățișează (munte, vale, șes), e apa care îl udă, îl acoperă, îl pătrunde (deci e râu, lac, mare, apă subterană), mai e aerul care îl învăluie, care îi împrumută lumină și umbră, culori mângâioase sau violente, nori și ploaie, vânt, furtună sau viscol. Mai e vegetația care îl îmbracă atât de splendid și de variat. Mai sunt viețuitoarele care îl animează, de la turmele care pasc pajiștile, până la peștii care populează apele și, în sfârșit, mai e omul care îl stăpânește și se bucură de toate darurile acestui pământ.
George Vâlsan în Geografia fizică
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și pești, adresa este:
