arat şi viaţă

Pe creierii unora, plugul vieţii a trasat brazde adânci!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectica

Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialectica

Am învăţat de la apă
cum să nu curg
am învăţat de la plug
cum să nu ar
şi de la viaţă
cum să dispar.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu "divorţa" în viaţă de cultură, că o iei pe arătură.

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trebuie să îmbraci o haină
Ca să araţi în lume bine
Însă Dumnezeu, creştine,
Pregătită are-o "Taină"
Ce îmbracă în slăvi divine
Viaţa ta cotidiană
Şi tot sufletul din tine.

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

O necurmată bătălie s-a dat între oameni şi ogoare, în umbra grandiosului lanţ de piscuri. Ieşind din zorii zilei cu plugul, ei le-au arat o dată, şi încă o dată, şi ori de cîte ori a fost nevoie, doar se vor trezi la viaţă, doar vor deveni roditoare. Pentru ca boii să poată trage brazde atît de adînci şi înverşunate, i-au ales mari şi puternici, dintre cei ce sînt fala Ardealului.

Geo Bogza în Ţara Făgăraşului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofuri de la inimioară (După poezia "Focuri de primăvară" de Lucian Blaga)

'Nalţă triluri ciocârlia,
Badea Gheorghe ară glia,
Lacrimi cad pe cruzii muguri,
Bolovanii gem sub pluguri.

Prinşi de duhu-navuţirii,
Fii ai satului fugim,
Dintr-o ţară unde zbirii
Nu ne lasă să trăim,

Pentru-o viaţă mai uşoară,
Glia dragă părăsim,
Ce ne-aşteaptă în afară
Nici măcar nu bănuim;

Căutând aiurea-n lume
Job cu bani frumoşi plătit
Vom uita pământul unde
Mitic ne-am alcătuit?

parodie de Ica Ungureanu din Alb Umor, după Lucian Blaga (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de viaţă

Mi-e dor de tine viaţă,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeaţă
Când soarele ardea.

Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu şi de porumb.

Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Şi-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.

Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Şi plimbă pe cărare
Frunzele roşcate.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărâna cu nume de om

Ţăranul ară din greu pământul dintre două
orânduiri sociale Apoi scuipă în palmele bă
tătorite de atâtea speranţe deşarte Uitându-se
dezaprobator la soarele grăbit

să-ncheie ziua
şi la ultimul nasture Se freacă la ochi nevenin
du-i să creadă că Ileana Cosânzeana-i muierea
lui Şi-i gata
să îngenuncheze
să sărute
pământul
care
l-a chinuit
o
viaţă

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria română

Patria ne-a fost pământul
Unde ne-au trăit strămoşii,
Cei ce te-au bătut pe tine,
Baiazide, la Rovine,
Şi la Neajlov te făcură
Fără dinţi, Sinane,-n gură,
Şi punând duşmanii-n juguri
Ei au frământat sub pluguri
Sângele Dumbrăvii-Roşii.
Asta-i patria română
Unde-au vitejit strămoşii!
Patria ne e pământul
Celor ce suntem în viaţă,
Cei ce ne iubim frăţeşte,
Ne dăm mâna româneşte:
Numai noi cu acelaşi nume,
Numai noi români pe lume
Toţi de-aceeaşi soartă dată,
Suspinând cu toţi odată
Şi-având toţi o bucurie;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru E.C..

... stai Basarabie puţin
să-l pomenim
pe cel plecat să-şi are
singurătatea măsurată în hectare
- poetul cel mai trist a Europei
mai ieri tributul ţi-a plătit cu ortul popei
noi am rămas să mai creăm singurătăţi
la fel ca el să le arăm
în alte vieţi...

poezie de Iurie Osoianu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritu-mi e averea!

N-am strâns avere în desagi,
Doar în spirit îmi fac treaba,
Să arat vouă, celor dragi,
Că nu am trăit degeaba!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.

Aspru, cel dintăi intoarce plugul
Pe pământuri dure şi străine,
Si i-a îndoit grumazul jugul.

Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burta.
Primul, din măduva ta obez.

Mijlociul suduie viaţa,
Răsărituri noi poarta sub tâmple,
Si se luptă şi frământa ceata.

Trei feciori ţi-au răsărit din pântec,
Unul singur astazi te pastrează
Siluetă fumurie-n cântec.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne aflăm în pragul unei noi ere – cea veche s-a consumat de-acum. Ceea ce rămâne bun aparţine lumii ideilor superioare, intuiţilor pure care vor fi speranţele pentru o lume nouă. Actuala umanitate este ca un teren străvechi care a trăit prea multe anotimpuri şi se pregăteşte pentru o nouă arătură. Recolta şi înflorirea vor depinde de mintea omului.

Romano Battaglia în O inima curată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă

dovada faptului că am fost
şi încă exist sunt
cele câteva cicatrici de pe trup
şi o urmă de bisturiu pe care
nu mă sfiesc să v-o arat
mai am câteva femei
pe care
le-am uitat definitiv
de fapt nici nu ştiu dacă
le-am iubit
dimineaţa
unele
mă împiedicau să văd răsăritul
altele
se aşezau la masă şi
îndepărtau locurile rămase libere
nu cumva Dumnezeu
să se aşeze între trupurile noastre
până în ziua în care
am coborât în mine şi m-am privit

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Dumnezeu tăcut ca o lacrimă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de ţăran

În viaţa aspră de la ţară
mi-am trăit anii şi eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
şi punea în cofă apă.
Tata-şi încărca spinarea
şi-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Aşa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu feţe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
şi viaţa era frumoasă.
Iarna ne spuneau poveşti
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părinteşti,
somnul venea pe la gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea ţăranului zugrav

Azi trăieşti în legenda ta
cum ai trăit în câmpuri şi în sat:
Mi-aduc aşa de bine aminte
de mânile tale grele ca tăvălugul
cu care pecetluiau sămânţa-n arătură.
Mi-aduc aminte de ochii tăi verzi ca mura necoaptă
şi de meşteşugul blând cu care zugrăveai
sfinţi atât de fragezi
parcă veneau de-a dreptul din lună.
Erai prieten cu toate minunile.
O fată ţi-a venit în ogradă să-ţi zică:
Spune-mi, spune-mi, cum s-a născut
pruncul Isus fără tată?
Într-o icoană-nchipuită de tine
i-ai arătat în aur şi-n albastru ceresc:
Astfel stat-a Maria-n genunchi,
cu ciocul întins peste ea
o pasăre, plutind, a scuturat o floare.
Ce-a mai venit se poate-asemăna numai c-un vis.
Din pulberea de floare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sămânţa

Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.

Porneşte c-un şuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheaţă, prelung,
Aşterne argintul pe geamuri.

În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viaţă,
Dezolant, poate chiar duşmănos,
E-ntinsul de alb şi de gheaţă.

Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el ştie.

[...] Citeşte tot

poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 3

Observă-te-n oglindă şi spune-ntruchipării
Că-i vremea de-o redare a chipului din ramă;
A cărei nouă umbră, de nu-i schimbarea stării,
Ademeneşte lumea şi-aruncă-n chin o mamă.
Nu ar dori frumoasa-ţi neplugărită-n pântec
Ca brazdele să-i fie de plugul tău arate?
Sau cine e nebunul ce-ar trece dintr-un cântec
În sânul nefiinţei cu-a lui posteritate?
Tu eşti oglinda mamei şi ea revede-n tine
Trecuta primăvară din floarea vârstei sale;
Aşa că prin fereastra secundelor susţine
În ciuda-mbătrânirii comorile-ţi sacrale.
De-n viaţă vei rămâne, pălind în amintire,
Străin îţi vei conduce oglinda la pieire.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!