Citate despre arhitectură și iubire
citate despre arhitectură și iubire (inclusiv în versuri).
definiție de Hesiod
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dragostea este arhitectul universal.
citat din Hesiod
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Taj Mahal
- Taj Mahal-ul este nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în piatră.
definiție de Edwin Arnold
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel
Înalță rugi, rugină acră,
Nu poți fugi, strânsoare sacră,
Ochiul e rupt precum o plasă,
Te lasă morții, nu te lasă,
Faptele-s șterse, jocu-i dulce,
Nici arhitect, nici arhiduce,
Fantasma te salvează, fanta
Ba este Manda, ba e Tanda.
Înaintezi în largi confuzii,
Vezuvii vin după Vezuvii,
Aici a fost cândva grădină,
Acum e un azil. Sublimă
E viața după un veac de boală,
Nu dai la nimeni socoteală.
..............................................
Iubita și-a luat o mașină,
Eu iau în mână un pietroi,
Iubita consumă stricnină,
Eu merg în voiaj la Pleșcoi,
Dar poate vom merge-n Hebride,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este arhitectul sufletelor noastre, sculptorul gândurilor și pictorul chipurilor fericite.
aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie și adevăr (Cugetări și definiții aforistice), Lumina expresiei (1 decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la arhitectură și iubire, dar cu o relevanță mică.
Iubirea mângâie cuvântul
În ochii mei sălbatici de curiozitate
Pasărea singurătății și-a pierdut zborul,
Sufletul iubirii în arhitectura străveche,
Prin noi gesticulații, renaște fiorul.
Aștept îmbrățișări pe ulițe ascunse
Unde câinii latră luna măreață, rotundă,
Unde săruturile fac șezători la porțile
Satului topit în bucuria profundă.
Uit sincronizarea în zbor de păpădii,
Mirosul tău de stele împlinește-avântul,
Redirecționez în hematii lumina poeziei
Unde iubirea mângâie cuvântul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc
Eu iubesc fără măsură
chiar de mă privesc cu ură
le fac inima arsură
floare de iubire pură!
La cuvânt nu am cenzură
și nu-mi pun lacăt la gură
bine-mi fac daca mă-njură
îi aștept la cotitură!
Să le dau un gust de mură
inima fără tortură
din peninsula maură
rătăcit pe răritură!
Te iubesc fără fisură
fără mască pe figură
spiralată partitură
stranie arhitectură.
fara bolți, fara structura
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezbrăcat în fața muzei
Ne acoperim timid privirea,
Ca ochii să nu se privească,
C-ar putea aprinde nemurirea,
Și inimile să se îndrăgostească.
Te-am condus cu grijă prin ruine,
Prezentând totul ca pe o poveste,
Fără să știi că te plimbi prin mine,
Și tu cu tocuri călcai peste.
Ca un arhitect vorbeai,
Mângâind columnele rămase,
Și făr' să vrei le reparai,
Le făceai din nou frumoase.
Sunt un haos, un dezastru,
Ți se v-a spune cu nesimțire,
Dar în ochi tu mi-ai pus albastru,
Când i-ai înghețat cu a ta privire.
[...] Citește tot
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (septembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polenul Luminii
Când va curge polenul Luminii
în lacrima albastră a
dezmierdării
albinele vor smulge pajistea
transformînd verdele
în scoarță de copac
apoi o așează pe un fluture mov
ducând iubirea Luminii
pe tărâmul arhitectului
necunoscut
simțit, iubit și totuși nevăzut;
vorbe goale se preling
în inima curcubeului
rănind culorile astrale
ce se înalță-n pânzele cerului
creând poteci pentru libelulă,
ce smulge seva dorinței.
ajunge poporul uimirea
ajunge Lumina poporul
formând hora împlinirii,
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri până la nori
stai lângă mine tolănită în așternutul
acesta alb al anilor
probabil mi-am pierdut definitiv
arealul propriu
într-o încleștare a orgoliilor
dar tu mă vezi mereu ca pe un joc de linii și nuanțe
ca pe o artă a ta
personală,
o arhitectură a închipuirilor tale
pesemne te-ai obișnuit prea mult
cu rutina
trupurilor noastre până la nori
cum ar fi de pildă
dragostea fără uși trântite
setea fără buzele arse
picioarele tale nemăsurate
fără privirea mea de expectativă?
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce sunt eu?
Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau neprețuitul aspect
pe care nu-l alegeți?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înșelați!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-ați ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu știu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
și le-am smuls milioane de șoapte!
Și ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteți voi
iubite pământești sau celeste?
Luați aminte!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Matematica nu ar fi fost, "nimic nu ar fi fost": nici zero și nici fizica, chimia sau arhitectura, nici roata și nici calculatorul, nici tiparul și nici telefonul, nici informatica și nici cibernetica. Dar, față de toate aceste entități materiale inventate de om, și față de universul cunoștințelor acumulate, cunoașterea îl ajută pe om să gândească toată viața, să creeze și să-și imagineze, să iubească natura și pe semenii săi, să fie emotiv și curajos, să fie consecvent și ordonat, să viseze și să fie fericit.
Marin Vlada în Gazeta Matematică 115 ani de apariție (2010)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată drag din cer
Din cer Tată scump și drag
Iat-un pumn azi de țărână
Pe-al iubirii Tale prag
Vrea să fie fără vină
Doamne vreau și eu să fiu
O valoare pentru Tine
Pentru Tine fă-mă-un fiu
Chiar în Slăvile-Ți Divine
Tată scump din cerul sfânt
Iată eu îți mulțumesc
Pentru Sfântul Tău Cuvânt
Pe care eu îl iubesc
Eu ți-aduc acum mărire
Pentru planu-Ți întocmit
Prin care a Ta zidire
Tată Tu ne-ai dăruit
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș dori să ți se întâmple așa ceva.
N-aș vrea să te văd cu ochii pierduți
într-o zi ploioasă, în căutarea imposibilă
a acelora care nu-și pot aminti nimic.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
N-aș vrea să te văd sfârșind în felul ăsta,
cu trupul scurs ca marmura spartă
în arhitectura unora care construiesc
poduri din păsări schilodite.
Dragostea nu-i cel mai potrivit lucru pentru a-ți trata un prieten.
Există lucruri mult mai bune pentru tine,
nu vreau să-ți văd sentimentele vândute
drept lanterne magice unora al căror trup
nu emite nici o lumină.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timid, brumarin
Iubito, câte case-ntre noi,
Notate fără soț,
Ori multiplu de doi!
Pe dreapta (sau stânga,
cum dai în bulevard)
Cu fațade-n vopseluri
Prețioase (un fard...)
Țiitoare de mâțe
P-acoperișuri fierbinți
Ori, pază le fie, spre ziua de mâine
Cu sârme și zimnți,
Unele - câine.
(Apropo de câini:
aș putea să mai spun,
Cei mari, senin, strănută săpun
Cei mici te tratează, cumva, ca pe-un fur
Mărturie stau pantaloni rupți în....
Fine, treci cu vederea-acest calambur)
Deci, retur:
Spuneam că văd case, stând între noi
[...] Citește tot
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
intram prin fereastra ta onirică cu aripi în spate
camera ta agoniza în smirnă și miros de mușcate
și flori mov de levănțică și păcate
înfloriseră în așternuturi de satin
eu rămâneam până ce miezurile de lumină
se îmbrățișau între ele, și plecau pe înserate
și părul, ah părul era arhitectură de lumină
și gura metaforă desăvârșită
sărind din vers spe ziua întomnată
dormeai pe cărți iar neantul sub ele se răsfăța
numărând ceasurile tu,
eu alungând revărsatul zorilor de vată
cu bătăile tari din inima ta.
și fluturi începeau să ne roiască pe spate
prin pielea visului iluzorie
spulberându-și zmalțul catifelat deodată
în fereastre doar răsura de trandafiri
memora morțile noastre repetate.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul începe
ca o poveste cu a fost odată
luna dispăruse pe undeva
oamenii din oraș s-au refugiat
într-un pod unde nu se auzea nimic
cu o debara în care s-a ascuns
un peștișor de acvariu obișnuit
să se sperie de semafor
din garajele betonate pe jumătate
susurau mașinile ca niște obuze
să revenim la povestea începută
în orașul cu scările interioare
construite pentru întâlniri fatale
toate erau spirale haotice
blocurile erau atât de contorsionate
încât te întrebai ce arhitect a avut
această viziune cu încăperile
ce păreau mai degrabă hrube
sau săli de cinema pline cu ecrane
uneori tavanul te comprima
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pace
Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viață
și asta pentru că niciodată nu mi-ai dat speranțe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.
Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
și, dacă am extras dulceață sau suc de pelin din niște lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceața sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.
Desigur, iarna va urma tinereții mele,
dar tu nu mi-ai spus că luna mai va fi eternă.
Negreșit, mi s-au părut lungi nopțile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopți frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniștite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat fața.
Viață, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!
poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arhitectură și iubire, adresa este: