Citate despre aur și religie
citate despre aur și religie (inclusiv în versuri).
Poarta raiului nu-i, aurită, aurite sunt faptele, bune...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În clipa în care se vor construi biserici foarte multe și aurite, să vă feriți, scade credința.
citat clasic din Sfântul Ioan de Kronstadt
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Numele magic al lui Dior îmbină divinitatea cu aurul.
citat din Jean Cocteau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Contați pe resursele voastre invizibile, bogățiile imaginației voastre. Iubiți-L pe Dumnezeu și fiți în pace, căci El va fi pentru voi aurul vostru, argintul vostru, bogățiile voastre.
Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reușită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ce straniu este acest lucru! Preotul îmi spune că sufletul valorează cât tot aurul din lume, în vreme ce neguțătorul îmi zice că nu prețuiește nici cât o așchie de argint.
citat clasic din Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Avarul, săpând o groapă ca să-și ascundă aurul, a nimerit în infern.
proverbe indiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Precum meșterul aruncă aurul în topitorie și-l lasă a se cerne și a se curăți prin foc până ce vede că strălucește, tot așa și Dumnezeu lasă sufletele omenești a fi cercetate de necazuri, până se curăță și se limpezesc. De aceea, o astfel de cercetare a lui Dumnezeu este o mare binefacere pentru suflet.
citat clasic din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Veșmintele raiului
Dacă-aș avea ale raiului împodobite veșminte,
Brodate-n a aurului și-n a argintului lumină,
Albastrul și calmul umbrit al acelor veșminte
Ale nopții și-ale luminii, jumătate din lumină,
Ți le-aș așterne la picioare;
Dar, fiind sărac, am numai visele mele;
Ți-am așternut visele la picioare;
Umblă cu grijă, calci pe visele mele.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!




A fost odat-un cântăreț
A fost odat-un cântăreț,
Frumos și simțitor.
Cântat-a-ntr-un castel măreț
La masa regelui.
Frumoasă fată el avea,
Cum nu s-a pomenit,
Cu ochi albaștri râzători,
Cu părul aurit.
Și cântărețul o iubi
Și sara prin grădini
Când luna tainic străluci
I-o spuse tremurând.
Ea-l ascultă și-i zise-atunci
Cu glasul apăsat:
În veci nu pot să fiu a ta,
De n-ăi fi împărat.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1874)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fii în permanență conștient de ideea perfecțiunii tale în Dumnezeu. Aurul rămâne aur chiar dacă este îngropat în pământ de-a lungul anilor.
citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta Raiului
Motto:
Nu aurul, ci moaștele sfinte sunt avuția unei țări.
Poate că am ostenit să plâng un iad,
Sodome și Gomore de-amar,
Pe Samsoni și Caini, pe ingerii ce cad,
străine locuri, chipuri de coșmar.
Mă vreau acum la mine-acasă
loc de verdeață, loc minunat,
unde Biserica e încă mireasă
și Iisus Hristos e cel înviat.
Căci eu sunt din țara de brazi și de har,
eu sunt din turma Tatălui,
drumul meu nu fu-n zadar,
căci am bătut la Poarta Raiului.
Eu sunt din țara cu mucenici,
cu voievozi mărturisind credința,
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara de vară
În cer albastru, răzlețiți
Se plimbă nouri auriți;
Pădurea învelită-n ceață
Se scaldă-n marea de roșață
Din asfințit. Și la răcoare
Se pleacă spicu-n dormitare,
in codri, mare, înfocată --
S-arată luna. Și deodată
S-aprinde-a stelelor lucire.
Domnește pace, liniștire...
În suflet tainicele strune
Îmi cântă sfânta rugăciune.
poezie de Ivan Nikitin (iunie 1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Făt-Frumos plecă cu credinciosul său rob. Ajungând la curtea împăratului vecin, luă cunoștință de iapă și de împrejmuirea curții. Apoi, cum veni seara, se așeză cu credinciosul lui la un colț de curte, unde i se păru a fi un loc de pârleaz. El văzuse iapa cum o plimba doi slujitori, și se minună de frumusețea ei. Ea era albă, avea căpăstrul aurit și împodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. Pe la miez de noapte, când somnul este mai dulce, Făt-Frumos zise credinciosului său de se puse piuă, iară el se urcă pe dânsul, apoi pe zid și sări în curtea împăratului. Merse pe dibuitele și în vârful degetelor, până ce ajunse la grajd; și, deschizând ușa, puse mâna pe căpăstru și trăgea iapa după dânsul. Cum ajunse iapa la ușa grajdului, unde nincheză o dată de haui văzduhul și urlă toată curtea și palaturile. Îndată săriră toți cu totul, puseră mâna pe Făt-Frumos și-l duseră la împăratul, carele și el se sculase. Acesta, cum văzu pe Făt-Frumos îl și cunoscu. Îl înfruntă pentru fapta cea mișelească ce era să săvârșească, și-i spuse că datinele țărei sale dă morții pe furi, și că împotriva acelor datine el n-are nici o putere. Făt-Frumos îi spuse drept toată șiretenia cu merele, cu pasărea și cu cele ce îi zisese să facă împăratul, vecinul său.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Iubirea începe cu tine și sfârșește cu Dumnezeu. Căci El te-a ridicat din labirinturi de pământ și te-a adus la aceast praznic minunat de soare.
Începând de aici, nimic nu mai e al tău, și nici ție nu-ți mai aparții.
Lasă-te cuprins de ceea ce vrei a fi în țesătura timpului. Numește-te echilibrul celuilalt ca să poți fi o parte din întreg, o parte din clipa lui.
Iubirea este un ceas în care timpul nu există, ea este aurul sufletului care se întrepătrunde în următoarele dimineți albastre cu graiul florilor.
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare și tine, mărturia că El este în toate: lumină și adevăr. Iar tu ești trup din iubirea Lui, căci și pământul este clipă din clipa Lui.
Camelia Oprița în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!


De Profundis
E-o miriște pe care cade o ploaie neagră.
E-un arbore roșietic ce stă aici stingher.
E-un vânt șuierător ce împrejmuie colibele pustii -
Ce tristă e seara!
La marginea cătunului
Blajina orfană adună încă spice sărăcăcioase.
În amurg, ochii i se desfată rotunzi și auriți.
Iar sânul ei așteaptă cu nerăbdare logodnicul ceresc.
La reîntoarcerea lor
Ciobanii au găsit trupul cel dulce
Putrezit în mărăciniș.
O umbră sunt departe de satele întunecoase.
Tăcerea lui Dumnezeu
Am sorbit-o din fântâna dumbrăvii.
Pe fruntea mea trece metal înghețat.
Păianjenii îmi caută inima.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Textele de mai jos conțin referiri la aur și religie, dar cu o relevanță mică.
Dacă
Poate mai crezi în miresmele mirării
În frăgezimea ierbii
Și în concertul păsărilor
venite de departe
Poate mai crezi în certurile îndrăgostiților,
spălate de ploile verii
Poate mai crezi că lacrimile udă pământul cu picături aurite
Poate te îndoiești de iarnă, înnebunită în galanterii argintate
Ști, am fost făcut să îți mângâi iubirea
Și tristețea
Să îți prind lacrimile în palme și să le sărut ușor
Ca și cum aș iubi un fluture
Ca și cum aș iubi zborul
Acum
răscolesc gândurile veșniciei
Pentru că, nu-i așa, dragostea nu va pieri niciodată
Dacă crezi în rândurile de mai sus
Și crezi în ele, mereu,
Să ști că
Ai în mână
[...] Citește tot
poezie de George Terziu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există capăt acolo, iubite
există capăt acolo, iubite
unde vrei tu să te oprești.
în ziua iubirii mi-ai dăruit inelul Rinului
era un inel magic făcut din aurul Rinului
pe care, dacă nu îl aveam,
mi-l doream foarte mult.
eu văd în tine, iubite nefinitul
tu-doar dorință de contopire cu întunericul-
este ceva atractiv între eurile noastre
dar în esență suntem distructivi
trebuie să devenim copii, iubite
pentru a bate la ușa lui Dumnezeu,
să ne recunoască și să ne deschidă,
trebuie să merg pe urmele călugărului
care-n vis îmi apăruse ca bărbatul-apă.
dacă mă primești, mă daruiesc ție
suntem într-o devenire perpetuă, iubite
morții strigă din morminte la noi să-i ajutăm.
eu cred că există capăt acolo
unde vrei tu să te oprești.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Catrenele fetei frumoase
I
Deoarece soarele nu poate să apună
făr' de a-și întoarce privirea după fecioarele
cetății, mă-ntreb:
de ce-aș fi altfel decât soarele?
II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.
III
O fată frumoasă e
lutul ce-și umple tiparele,
desăvârșindu-se pe-o treaptă
unde poveștile așteaptă.
IV
Ce umbră curată
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


E liniște, e pace, e Dumnezeu
E liniște, e pace, e liniște deplină
S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu
Stau încărcați de stele copacii din grădină
E liniște, e pace, e noapte, e târziu
Simt cum se-ngână șoapte și foșnete bizare
în așternutul rece rămas pe canapea
E liniște, e noapte, întinsă pe cărare
Lumina lunii arde cu fulgi de gheață-n ea
Lucind lângă fereastră oglinda-i aburită
Și lacrimi de-ntuneric domoale se preling
E liniște, e noapte, o noapte aurită
De stelele ce intră în casă și mă ning
Mi-e amorțită mâna și pleoapele-s închise
Aud tăcerea nopții lovind cu valuri mici
În neștiute țărmuri pierdute printre vise
E liniște, e pace, e Dumnezeu aici
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre aur și religie, adresa este:
