Citate despre autostrăzi și iubire
citate despre autostrăzi și iubire (inclusiv în versuri).

Iubito, în inima ta, nu vreau doar să fac o cărare, ci o autostradă!
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Iubita mea
Mă întreb de mă iubește
Sau e doar de "fațadă".
De la un timp se cam prostește
Cu bărbați pe autostradă.
epigramă de Daniel Lăcătuș
Adăugat de Daniel Lăcătuș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tot globul există o singură autostradă pe care excesul de viteză nu e sancționat: drumul către iubire!
aforism de Iulia Mirancea (25 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la autostrăzi și iubire, dar cu o relevanță mică.
Iubirea printre degete
se strecoară anevoie
nici nu știi ce să faci
să te bucuri dacă vezi
mâna aia pe autostradă
sau
sau
să îngenunchezi la granița
care des
parte nevada
de california și să pui un pariu
pe 30 de cenți cu detectivul
ajuns să-l cunoască pe sinatra
dacă mâna a fost tăiată
înainte sau după?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Print-love
iubirea/ frunze de canabis/ cerceii de colecție ai mamei și Honda aceea cu care jonglezi cu o mână
un sentiment așa de teribil încât pare că ți-ai faultat viața
și nu mai poți fi singur pe autostrada //bară la bară
lângă ușile azilului copiii bolnavilor de alzheimer
așteaptă acel refresh existențial ce pictează părinții în graffiti
pe oricare dintre zidurile orașului
din fotografii digitale surâzi cu mâna dreaptă
în semn de victorie
îți cumperi domenii virtuale faci amor cu acei căutători de iluzii
și camera te posedă într-un mod fatal până
vei sucomba
îndrăgostit de formele curbate ale cuvintelor
cu stânga pe accelerație
departe de frivolitatea poeziei postmoderniste
gamer al ideii de dragoste îți ții mâinile pe genunchi
de parcă lumea ar avea cărțile gata pregătite și
un cataclism
ți-ar sufla din plămâni oxigenul fără să poți să te mai multiplici
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sentimente incolore
acea zi fără echinocțiu mi-a schimbat viața/știai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriașă de la intrarea în orașe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
și beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toți artiștii nerealizați
ți s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoții pure,
din toți arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
și, doar eu, voi fi țigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poți trăi în parcări subterane ∞love
și absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morții
iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufletește
căci eu și cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioși capabili de a ne multiplica pinkemoji
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un nebun făgăduiește și prostul trage nădejde
De trei decenii se perindă-n țară
Partide pitorești, conducători
Vremelnici, dar atoateștiutori,
Ce s-au spetit cu-a trebilor povară!
Angajamente strașnice-și luară:
Autostrăzi, spitale, pod de flori,
Ce școli, ce lefuri pentru truditori...
Un viitor de vis prefigurară!
Românii i-au votat, cai verzi visând,
Dar azi sunt mai mizeri decât oricând!
Acuma, deslușind la toate rostul,
Vă rog ghiciți, iubiți concetățeni,
La suflet inocenți, necum vicleni -
Nebunul cine-i, cine este prostul!
sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timelapse
au aprins chibriturile / au dat foc mării de petrol
flăcările s-au extins peste pământul reavăn
raportul de forțe între dragoste și frică s-a echilibrat
un gondolier împreună cu iubita lui au ars / dar ce este asta decât o ardere încontinuu
ploaia n-a putut stinge focul
noi doi am rămas aproape unul de celălalt
muream încet aproape unul de celălalt
/
dar ce e moartea decât o dansatoare prin pădurile siberiei
care a început și ea să ardă
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu adresa precisa
între noi sunt kilometri fără sfârșit de autostradă
reparată din banii dumneavoastră
o pădure sau două și o tăcere
sau două
azi nu te sun de la gorjului să-ți spun că ajung
și nici tu nu cobori în autogara murdară de sud
azi e un fel de bătaie de joc a orologiilor stricate
și-a echinocțiilor trecute de-o lună
e o zi ca toate nopțile lui noiembrie
în care n-am să mă las obscen și cuminte
cuprinsă asfixic de buzele tale
tremurând dintr-o oră în alta
ci-mi voi ascunde aroma de rodie coaptă
păstrând un colț ca o jimblă-aburind
pentru ziua în care am să sun
de la gorjului sau chiar la carrefour
[...] Citește tot
poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Intermitențe
Dragostea mea, tu vii dintre troiene și dintre înalte stânci.
Nu irosesc acele clipe din trecut în zile de arșiță!
Este atâta gălăgie pe autostradă și curg atât de zbuciumate zile
Încât simt acvile cum rătăcesc peste singurătăți care pulsează intermitent.
Dacă mi-e dor de umbra mâinii tale, îi desenez crochiuri lui ieri
Și parcă mă transform într-o vâltoare ce se stinge în albul nopții
Căci pătimaș iubindu-te pe creasta munților cuvinte scrijelesc
Și tot de atâtea ori cobor în tine însuți cu mii de gânduri ca tentacule, rebel.
Dragostea mea, uniți în depărtare cu glasul dimineții rebotezat te chem
Și încă țin în palme chipul tău sculptat ca rana tinereții
Când rostogoleam albastrele îndoieli și răsuceam timpul firav și vise înguste
Căci eu iubindu-te m-am așezat în viul zilei, efemer...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare
Lângă autostrada către Rochester, Minnesota,
Amurgul se balansează, catifelat, peste pășune;
Ochii celor doi poney indieni
Se umbresc de blândețe.
Ei au ieșit bucuroși dintre sălcii
Să ne întâmpine, pe mine și pe prietenul meu.
Trecem dincolo de gardul de sârmă ghimpată pe iarba
Unde au păscut toată ziua, singuri.
Ei tremură încordați, abia stăpânindu-și bucuria
De a ne vedea.
Se apleacă sfioși, ca niște lebede în reverență. Se iubesc unul pe celălalt.
Nu mai exista altă singurătate ca a lor.
Ajunși iarăși acasă, încep să mestece, în întuneric, smocuri de iarbă.
Mi-ar plăcea s-o strâng în brațe pe cea tânară,
Pentru ca a venit la mine
Și și-a lipit botul de mâna mea stângă.
Este bălțată, cu alb și cu negru,
Coama netăiata îi cade pe frunte
Briza serii, ușoară, mă îndeamnă să îi mângâi urechea subțire,
Delicată ca pielea unei fete la încheietura mâinii.
[...] Citește tot
poezie de James Wright, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Roată roată
ce faci? mă întrebi aproape răstit
mai nimic îți răspund
soro
cam tot timpul mă gândesc
la trupul meu refugiat
de o bucată de vreme în suflet
trup de roată bătrână
plină de rugină cu haine de gumă
cu toate astea încă mai visez
să devin roata de rezervă
a Lamborghini-ul lui lady gaga
ce splendoare de mașină
neagră
o picătură fierbinte de întuneric
fulgerând cu zgomot șoselele
și înghițind asfaltul infernal
pe autostrăzile lumii
sigur m-aș opri
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scrisoarea unei jumătăți de înger
În acea zi pe o plaja în Bora Bora
căutam, dezgolită de mine însămi, o jumătate de înger
pe care o pierdusem în amurgul unei lacrimi
pe una din autostrăzile timpului selenar...
Apoi a răsărit o stea pe cerul iernii,
prin întuneric alearga un cabriolet galben,
o pisica neagră și cetățeanul turmentat...
boom-boom, paf, accident!
femeia era pierdută în tăcerea unei povești,
bărbatul striga -
mai trăiești, mai visezi, te-ai trezit?
Azi e zenitul unui fulg de nea
și e vineri treișpe, ora 13:13,
dragul meu, drag, eu plec...
scrisoarea de la mine e pe frigider
sub magnetul meu roz, citește-o!
Off, dragul meu, mi-am pus în valiza cu vieți -
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La petite étoile
credinței i-am pus o gură ironică-sceptică, din acel moment
păream un cazino dărâmat, nimeni nu mai credea în mine;
feței mele i-am pus o mină ocupată și neprietenoasă
iar lumea n-avea curajul să se-apropie, viața mea părând autostradă
iar cine s-ar opri să-mi vorbească ar crea ambuteiaje mortale;
pasiunii i-am pus ochi ostili și mândri, fortărețele unui aisberg,
de aceea femeile deveneau confuze prefăcându-se că nu mă văd
când treceau pe lângă mine sau când mă depășeau pe coridoare,
pe stradă, prin viață...
însă trucurile astea nu mergeau peste tot
pentru că steluța aia vicleană ca o vulpe,
cernută cu toate manevrele și hârșâiturile,
strălucea peste mine ciudat
și mă invita oarecum, chemătoare, s-o contactez.
la început, amabil, numai zâmbet, am poftit-o să mă lumineze
era însă mai neastâmpărată și mai greu de prins decât
un licurici din nopțile calde de vară,
așa că, pentru multă vreme, am rămas chiorându-mă la ea:
[...] Citește tot
poezie de Dorian Stoilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj interior
Am pornit în mine dintr-un fir de păr,
cel mai de sus ce stă mereu rebel
și am alunecat ceva mai jos
spre spate 'nainte de ceafa, ea dintre acele masate,
ceva mai sus de unde am echilibrul, la un creier mic, un cerebel,
iar înspre față am fruntea peste emisfere
cu întortochieli de adevăr
până la niște glande cu carapace gloss,
toate cu "iză", epi, hipo... toate rasate,
ce-mi conduc călărește partea în care nu-s nervos,
pe un hipo... talamus de răscruce
ce se prelinge-n coadă albă, plină
de-o măduvă, toată din multiple fire
ce mi le protejez c-o mielină
și care tot ce am de gând induce
și chiar mă face să mă simt, să fiu o fire...
De aia și miros, din vasele de-un etmoid,
ce se preling pe niște fante ce-mi dau glas nazal
când trebuie să fiu aproape teatral
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre autostrăzi și iubire, adresa este:
