balene şi moarte

În oglindă

Se oglindeşte timpul în istorii,
Nămeţi de stele veşnicii dizlocă,
Căci dincolo de vise iluzorii,
Meteoriţii moartea o invocă.

Se nasc morminte-nfiorându-şi tihna -
O cumpănă de vise şi de plăgi...
A renăscut în suflet neodihna
Şi-şi strigă ne-mplinirea inorogi.

O altă eră-şi cere întrupare
Erup vulcani cu sărutări de vis,
Se sting pe sâni poeme non-carnale
Când mări, perfecţiunea au atins.

Pe plaja nisipoasă a uitării,
Au eşuat balene, nave, bărci...
S-a hotărât întoarcerea acasă,
Dar, timpule, doar tu nu te întorci....

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duplicitatea, între sfinţenie şi destrăbălare

spune-mi că mă iubeşti. devedeşte-mi-o. fă-mă să te cred. dovedeşte-ţi-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viaţa
dacă e aşa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubeşti.
am luat pistolul. şi-am împuşcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac să sufere
n-aş fi putut să o ştiu plângându-mă
strivindu-şi viaţa sub lacrimi

care e legătură între titlu şi conţinut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii se agaţă

de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-şi culege
morţii împinşi de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâşie în bucăţi sâni
lăptoşi sărutaţi de guri ştirbe
de moşi strămoşi comuni
cu ochi de plumb peste pajişti întinse
privind înotătorul mort şiroind
pe pieptul lăţos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaştele ieşite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopţii se înclină
în faţa unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

actualul se vinde compulsiv la publicitate,
la televizor se promite inutil
pestă naţională amestecată cu căderi de eclipse
speciei de homo virtualis
pentru care
consumul de viaţă este importat din zona 4G.

pruncii se nasc din uter de facebook,
predestinarea e programată
de like-uri
sau de tone de poze hormonale pe cont,
decesul survine din sevrajul
provocat de o pană de net.

eu nu înţeleg de ce
trebuie să fiu politicoasă cu secunda altora,
de ce să accept staţionarea în raiuri de mucava,
dacă am chef să-mi însoţesc moartea
în pantaloni scurţi
printr-o bestială absenţă

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghesuim vieţiile oamenilor într-o ştire

ca şi cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afişe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul

doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greşit doza de ulei din amestec

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele rechin alb (Carcharodon carcharias), numit şi moartea albă, nu-şi pierde vremea cu plevuşcă. Fiind cel mai mare carnivor existent pe pământ, "demni" de a fi prădaţi de el sunt peştii osoşi mari (de ex. tonii (tonul roşu de Pacific poate ajunge până la 450 kg), peştele-lună (Mola mola) (care poate ajunge la 2300 kg)), peştii cartilaginoşi mari (batoidee), alţi rechini (ex. rechinul-balenă), delfinii, balenele cu cioc, balena cu cocoaşă, mamifere marine mari, cum ar fi: focile, focile cu blană, elefanţii-de-mare (masculul poate ajunge la 2300 kg), leii-de-mare (masculii de Zalophus californianus au c. 300 kg) ş. a.

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (2 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri poştaşi cu goarne

În iernile în care şi marea mai îngheaţă
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poştaşi cu goarne şi îmbrăcaţi în ceaţă,
Asemeni unei toamne bogată-n coţofene
Aceleaşi veşti rescrise mereu de-aceeaşi mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuţi la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Şi latră-n gând ca gândul înnobilaţi de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Îşi scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agăţate tandru priviri de aterine
Şi dănţuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morţii plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colţul unei stele
Aflată-n loc de sfeşnic şi pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulţi, mai plini de rele...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, copil orfan

Mă simt copilul nopţilor stângace,
Cu trup golaş în friguri nesfârşite,
Cu tălpi zdrelite, de sânge năclăite,
Sub veri ce mor când timpul, ore, toarce.

Şi sunt copilul lepădat pe lume,
Al nimănui, de nu-mi cunosc nici gena,
Iar lumea cască gura ca balena
Să mă înghită... mulţi să mă sugrume...

Mă simt orfan gustând pelinuri crude,
Şi sorb amar din poale de izvoare,
Prin toamne reci când frunza-n jale moare;
Şi le zâmbesc crezând că îmi sunt rude.

Am umeri goi - nu să arăt povara
Pe care-o duc prin râs de uragane -

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea omului

Nu-n múşchi îi stă a lui putere,
Cum stă la multe mamifere,
Nu stă-n picioare, mâini sau gură,
Nici în venin sau muşcătură.

Puterea lui stă-n raţiune,
În minte şi-n înţelepciune.
Mai tare este raţiunea
Decât e muntele, genunea;

Mai tare e ca apa, focul,
Pământul, cerul şi norocul,
Granitul, fierul, diamantul,
Balena, leul, elefantul;

Mai tare este ca rechinul
Ca soarta crudă, ca destinul;
Mai tare e decât e boala
Şi chiar ca moartea, infernala.

poezie de George Budoi din Omul şi umanitatea în aforisme şi epigrame (3 februarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipul din Orkney

"Am navigat odată c-un tip din Orkney, scoţian,
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan,
"E-mpachetat binişor în lut
Kubla Khan* ".

"Un gagiu plin ochi de poveşti ciudate
Despre foci care cântă şi balene eşuate
Iarna pe ţărm, când bat furtuni înverşunate."
"Mort... coechipier bun, îşi făcea treaba,
A căzut la baltă lângă Capul Java
Acu', hă-hă, mulţi ani," a zis Dan frecându-şi barba.

* Trimitere la celebrul poem al lui Samuel T. Coleridge, Kubla Khan.

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea furtunii

Suntem la o MIE de mile de ţărm, aşa socot,
Bălăngănindu-ne pe marea-înfuriată,-n clocot;
Ne-aruncă, fulgi de zăpadă, viforul zălud
De pe-un talaz pe altul, spre nord, spre sud:

Catargele se-ndoaie, trestii firave-n vânt,
Velele par bălării culcate la pământ,
Odgoanele trainice şi lanţurile de-oţel,
Carena, care râdea de ţărână-n chip şi fel,
Se-opintesc trosnind, iar inimile de piatră-încetişor
Se leapădă de toată tăria şi mândria lor.

Jos, sus pe culme! Jos, sus pe culme!
Din golul valurilor, pe coamele în spume,
În mijloc vânăt de tempestă furioasă,
Furtunarul îşi află pacea şi îşi face casă –

O casă-n caruselul şi-n vortexul mişcării
Pentru cel care departe-n largul mării,
Sfidând viforniţa, printre gheţari viaţa-şi petrece

[...] Citeşte tot

poezie de Bryan Waller Procter,1787-1874, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheers, darlings!

mi-am promis

că o să blochez totul

într-o pânză de indiferenţă

c-am să le-nvăţ mişcările

şi-am să râd cu ei

şi-am să-i seduc

cu

inocenţa mea şi

provincialitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orăşelul marinarilor*

De-a lungul cheiurilor din orăşelul marinarilor vântul plimbă
Şoaptele melodice furate de pe navele din radă şi schimbă
Culoarea obrajilor apei, iar vara se retrage undeva să moară
Ca o balenă rănită, abia răsuflând în mareea de seară.

O navă de linie Anglia-Orient luceşte ca un pescăruş,
Cu luminile la bord clipind intermitent; osos ca un arcuş,
Cargoul companiei Blue-Funnel** cu bigile negre-n plan vertical
Stă nemişcat; un brac înalt încarcă cherestea-n aval.

În magazinele din orăşelul marinarilor se găsesc de toate
Şi marinarii cumpără sau vând ce-au adus din ţări îndepărtate:
Încuietori pentru cuferele lor de pe navă, papagali roz cu moţ,
Ceasuri de-alarmă de cinci cenţi şi pantofii celor morţi.***

Se-aud ţipetele păsărilor mării şi-acorduri voioase
De-armonică, şi vocea cântăreţilor de la baruri şi terase –
Cântecul vântului şi cântecul mareei; fredonate-n ceas târziu,
Revin vechi melodii pe care doar marinarii le mai ştiu.

[...] Citeşte tot

poezie de Cicely Fox Smith din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se umple lumea de neologisme

Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Şi limba romilor, dispare

S-a resemnat Veneţia din veac
Şi sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Şi nu ştim ce ne-aduce viitorul

Suntem de stele mai aproape
Dar şi mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi

Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Şi nu mai ai cu cine să te-asameni

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scris la umbra unei nopţi endemice

Am rămas singurii oameni de pe lună
care mai latră la lume.
"Ei, şi?"
(Se auzea dintr-un colţ îndepărtat al lumii.)
Fiţi blestemaţi cu figurinele voastre ştampilate!
Ne-am săturat să tot alunecăm pe curcubeul acesta iluzoriu
cu paraşutele primite cadou din partea industriei voastre aeriene
şi care nu se deschid decât în vis,
cu semnături, autografe şi dedicaţii subliminale
încrustate pe retina nopţilor albe!
Prin arterele lumii curge lumina (electrică)
şi în sînul acesteia noi ne înfruptăm cu firimiturile roşii, portocalii,
galbene, verzi, albastre, indigo, violet
pe care le-aţi aruncat peste chelia zeului nostru hermafrodit.
Cine sunteţi voi să ne spuneţi cum să murim
pe braţele voastre telescopice,
ca apoi să ne astupaţi gurile, ochii, urechile
cu hîrtiile multicolore şi săltăreţe,
care glăsuiesc de dincolo de timp?

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Popa (2012)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen XXI

de la o vreme
aveam o singură problemă
mai sus tot mai în sus
de călcâiul lui achile
inexplicabil
în acea zi
doctoriţa plecase de la servici
cu două ore
doare
dacă l-aş fi ascultat pe dinescu în interpretarea mortuară
a moţului pittiş
zi-mi moţul
presque
morţii morţi în decembrie de tanchişti pe tancuri ucişi
ucisă fost-a
şi dragostea mea
vei şti
mă voi şti
te vei şti
împărat

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Marr şi alţi marinari

De vreme ce-n cartul nopţii mele sunteţi prezenţi,
De ce oare nu vorbiţi cu mine-acum, băieţi,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată

Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigaţi, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viaţa, bate vântul – tu, inimă, răsuni.

Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorţii,
Ca-n joaca lor nişte copii, aţi împânzit o lume;
Iubind viaţa, dar neîngenunchind în faţa morţii,
V-aţi pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume –

Navigatori – albatroşi pe toate cele şapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios –
Voi nu treceţi niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteţi pierduţi, uitate tulpini lipsite de folos,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

MAREA! Marea! Largul apelor sărate!
Albastru peste albastru, tinereţe, libertate!
Fără-nsemne, fără hotare; ea, contur cu contur,
Îmbrăţişează pământul de jur împrejur;
Alintă norii şi tachinează cerul, fratele ei geamăn;
Sau doarme ca un copilaş în leagăn.

Pe mare! Pe mare! Marea e regatul meu!
Sunt acolo unde mi-am dorit să fiu mereu;
Albastru jos şi-albastru sus,
Şi tăcerea, de toate mai presus;
Vine furtuna şi trezeşte-adâncurile mării?
Nu-i nimic, eu voi dormi sub sprânceana zării.

Îmi place, o, cât de mult îmi place să călăresc
Valurile mareei nărăvaşe când se răzvrătesc
Înălţându-se spre cer, sperând s-atingă luna –
Sau fluieră de nebune, acompaniind furtuna,
Făcând ceea ce se întâmplă sub ape manifest –
Împinse de bidivii vânturilor de sud-vest.

[...] Citeşte tot

poezie de Bryan Waller Procter, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!