Citate despre balene și viață
citate despre balene și viață (inclusiv în versuri).
Balenele nu trăiesc în acvariul din apartamentul tău.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (26 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Compensație
Curioasă-i viața asta
Câte pofte nu te-mbie,
Când balenă ți-e nevasta,
Iar prietena, scrumbie.
epigramă de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balena
Balena trăiește în oceane și în mări,
Copiind perfect peștii ca formă și mișcări;
Iar Știința arată limpede că balenele-s mamifere
Ca vacile, caprele sau cocoșatele dromadere.
Când nu-s perturbate, balenele de toate mărimile
Pasc la fel ca vacile, caprele sau cămilele
Ierburi cu fel de fel de alte forme de viață-amestecate,
Transformându-le-apoi, pentru puii lor, în lapte.
Nu fac nazuri și nu cer lucernă, ovăz și nici fân măcar,
Cum pretind camilele, vacile sau caprele de la grăjdar;
Balena, cel mai mare furnizor de lapte,-ar trebui practic
Să fie sursa noastră principală de suc lactic.
Laptele nostru din mare, de la astfel de specimene,
Ar trebui să provină, problema însă e, cine s-ar oferi oare
Și-aici apare, iată, un mare semn de întrebare
Să fie fecioara care mulge-o cireadă de balene?
poezie de Ellis Parker Butler, 1869 1937, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu i-a dat balenei albastre viață lungă; omul i-o face scurtă. Din grație divină, ea poate trăi cel puțin 80 de ani; din ticăloșia omului, astăzi ea este o specie pe cale de dispariție.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (26 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât despre talie, reptilele uriașe din Mezozoic depășeau sensibil orice mamifer care a trăit vreodată pe Terra, cu excepția balenelor.
Dan Apostol în Dintr-o lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balenele nu plâng
Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fundamental, nu sunt un conservator. Când ultima balenă va fi ucisă, ceea ce se va întâmpla cu siguranță, suferința balenelor va înceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu mă îngrijorează eliminarea unei specii - asta-i nebunia omenirii - ci am numai o singură grijă, suferința pe care o inducem deliberat asupra animalelor cât timp trăiesc.
citat din Clive Hollands
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la balene și viață, dar cu o relevanță mică.
Breaking news: Azi-dimineață a răsărit Soarele și ne așteptăm ca el să apună în cursul serii. Pământul e rotund iar Luna are faze, cratere, ba chiar munți și mări. Oamenii au în general două mâini și două picioare, dar numai un singur cap, din fericire... Iarna e frig, vara e cald, în timpul zilei e lumină iar în timpul nopții întuneric. La Polul Nord e multă zăpadă de culoare albă, la fel și la Polul Sud. Balenele sunt niște mamifere foarte mari, care trăiesc în mări și oceane. Muntele Everest e cel mai înalt de pe Pământ. Se aude că omul se trage totuși din maimuță, deși lucrurile nu sunt foarte clare. Este ora douăzeci și peste exact o oră va fi ora douăzeci și unu. Până atunci, vă dorim toate cele bune.
Mihail Mataringa (2 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoașe
Ascultă, orice încerci să faci
cu viața ta, nimic nu te va uimi vreodată mai mult
decât visele trupului tău,
decât spiritul lui
care tânjește să zboare,-n vreme ce oasele, substanțiale și grele,
împung cu crestele lor negre și se grăbesc
înapoi pe câmpiile focului veșnic,
unde toți și toate,
chiar și marile balene,
vibrează melodic în cântece.
poezie de Mary Oliver, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare agitată
Nici peștii nu mai tac din gură
Pe plajă lîngă Eforie:
E o cumplită gălăgie,
Îi vezi pe mal, pe geamandură...
Fac crize lungi de isterie,
Se plîng că au o viață dură...
Nici peștii nu mai tac din gură
Pe plajă lîngă Eforie.
Chiar dacă ești atent te fură,
Sirene-ți dau pe veresie,
În port e o harabaură
De la balenă la hamsie...
Nici peștii nu mai tac din gură!
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde nu e...
Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalță, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!
În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire și nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenței, pe rând, mor.
În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc și nici balene,
Iar pescărușii țipă violent.
În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-și scriu toți biografia
Și doar pe îndoieli sunt suverani.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă
s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identitățile cardurile viața
femeile au invadat spațiile intime
ale bărbaților
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre și umeri
s-au iubit balenele cu pești feluriți
am iubit și eu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se umple lumea de neologisme
Trăim mai abitir seisme
Decât în vremile primare
Se umple lumea de neologisme
Și limba romilor, dispare
S-a resemnat Veneția din veac
Și sfinxul moare cu-ncetinitorul
Curg relele ca dintr-un sac
Și nu știm ce ne-aduce viitorul
Suntem de stele mai aproape
Dar și mocirla e cu noi
În care vin să ne îngroape
Străini cu sufletele sloi
Se poluează mările de oameni
Se sinucid balenele pe maluri
Se vând în stradă false idealuri
Și nu mai ai cu cine să te-asameni
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari și de planete
Dacă ochii nu ți-i văd.
Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea și-o presimt,
De girafe și hiene
Dacă trupul nu ți-l simt.
Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni și dinozauri
Dacă gura nu-ți sărut.
Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în povești,
De satiri și sânziene
Dacă tu nu mă iubești.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut
Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăștiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaș târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghițind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Șaișpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi și cu sudoare
Am văzut Viața amenințată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare și mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar și-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această priveliște minunată.
poezie de Autor necunoscut, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duplicitatea, între sfințenie și destrăbălare
spune-mi că mă iubești. devedește-mi-o. fă-mă să te cred. dovedește-ți-o
te iubesc. mai mult decât orice pe lume. mai mult decât viața
dacă e așa cum spui atunci mori. ridică-te prin moarte
dar te iubesc. dacă eu mor cum ai să te mai bucuri de iubirea mea?
voi suferi, dar voi fi convinsă.
uite, aici ai pistolul. arată-mi că mă iubești.
am luat pistolul. și-am împușcat-o.
o iubeam prea mult ca să o fac să sufere
n-aș fi putut să o știu plângându-mă
strivindu-și viața sub lacrimi
care e legătură între titlu și conținut?
mai are importantă?
toate balenele plâng când florile albe cantă în zori...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut
Am văzut un Păun cu coadă de foc
Am văzut o Cometă împrăștiind smidă pic-poc
Am văzut un Nor încercănat împins de vânt
Am văzut un Stejar uriaș târându-se pe pământ
Am văzut o Furnică înghițind o Balenă naufragiată
Am văzut o Mare furioasă plină cu Bere-nspumată
Am văzut o Cupă adâncă de Șaișpe picioare
Am văzut o Fântână plină cu lacrimi și cu sudoare
Am văzut Viața amenințată de-al flamei hanger
Am văzut o Casă mai mare și mai sus decât Luna de pe cer
Am văzut Soarele chiar și-n noptea cea mai întunecată
Am văzut Omul care-a văzut această priveliște minunată.
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Febra mării
Trebuie să plec pe mare iar sub mine marea, deasupra-albastrul cer
O corabie zveltă și o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului și vela albă vibrând în vântul mării,
Și ceața gri pe-obrazul apei, și zorii gri pe geana zării.
Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Și tot ce cer e-o zi cu vânt și cu nori albi plutind pufoși pe cer,
Și spuma mării-împrăștiind albi fluturi, și, chemând, un pescăruș stingher.
Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viață de țigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescărușilor și-al balenei unde vântul e-un cuțit tăios;
Și tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios și fericit
Somn împăcat și vise dulci când lunga farsă se va fi sfârșit.
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemografie
Ieșeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are și el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceștia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, ați văzut un tablou ieșind din ramă
Și umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alții pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoși,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Țara Cailor.
Credeți că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu știu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranță pe care nimeni nu o mărturisește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te și Domnul o să te cheme
Și mi- am ales fuiorul veșniciei-
Voi delega, din el, cu trudă, evlavie,
Și piosenie, în trup, sufletul meu,
Pe care- l simt, că arde, ca un zeu.
Am admirat, în fibrele din oameni,
Cuvântul, care biruie dușmanii,
Averea lor de spirit, preoțească,
Și bunătatea, cunună stramoșească.
M-or chinui, poate, păreri de rău,
Că am plecat, demult, din satul meu,
Și vatra a secat, de apele bătrâne,
În amintiri de lut, pășim pe căi străine.
Iar anotimpurile toate ne întreabă,
Cum poate fi un om-un fir de iarbă,
De nu are norocul, dalb și plămădit,
Să-și creasca pâinea, să fie împlinit?..
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (12 iunie 2016)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre balene și viață, adresa este: