balet şi noapte

O boare de vânt...
Balet de păpădie...
Cortina nopţii.

haiku de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Giselle" este primul balet care are toate trăsăturile genului matur: alternanţa zi - noapte, domeniul fantastic, relativitatea valorilor umane, primele încercări de a anula gravitaţia pe scenă.

citat din Tiberiu Soare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea - o balerină dansând, cu luna tremurând pe frunte.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

Stătea ca o nălucă înspre apus de soare,
Pe malul unui lac, în alb, o siluetă
Şi-n liniştea sinistră,... doar adia o boare,
Năluca se ridică şi face-o piruetă,

Mişcare circulară, pe vârfuri de picioare,
În mantia rotată părea un fulg în zbor,
Purta după ureche un nufăr alb, în floare
Şi energii astrale o învârteau uşor...

Cu forţă şi tandreţe, în salturi graţioase,
Cu braţele întinse a prins în palme-un nor,
Şi cu puterea minţii ea Ceru-n jos îl trase,
S-asculte-n taina nopţii al îngerilor cor...

Şi i-a cuprins cu gândul nemărginirea toată,
Lumina siderală s-a stins uşor, în noapte,
Iar mica balerină a mai făcut o roată
Şi-a înălţat o rugă vorbind cu Ceru-n şoapte...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

coreografie nocturnă
umbra balerinei
unduindu-se
pe oglinda lacului
la lumina lunii

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda şi balerinul

Când luminile-amutesc, un respir, o aşteptare,
Roşu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închişi de tandre pleoape,
Se avântă-n paşi de dans, ţine publicul aproape.

Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingaşă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră şi apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.

Balerini şi balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toţi şi ţinem ritmul după cum am înţeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieţii, adevăr şi mult mister.

Uneori pe poante mergem în mirajul dimineţii,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieţii,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viaţă, duşi de valuri duşi de vânt.

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător clandestin

M-am furişat în iarna aceea ploioasă pe scara de bord,
Noaptea târziu, pe-o beznă neagră ca păcatul;
Se auzeau doar sâsâiturile stropilor de ploaie şi parâmelor,
Care ţineau nava legată de colţii babalelor, oftatul.

A părăsit portul înainte de ivirea zorilor, iar seara
M-a găsit îngheţat sub velele de rezervă pe coverta pustie.
Mă temeam că, odată descoperit, mă vor arunca-n mare –
Corabia tremura toată şi plonja-n valuri până la copastie.

Apoi, m-am strecurat afară. Îmbarcam apă-n bordul de sub vânt.
În prova, o goeletă se-ndrepta iute spre ţărm, nerăbdătoare;
Delfinii săreau în jurul ei făcând fel de fel de gimbuşlucuri,
Iar stelele coborau de pe cer s-atingă verga arborelui cel mare.

"De trei ori ura!" au strigat, li se-auzeau vocile sonore –
Şi, deodată,-au răsunat bătăi de clopot iuţi şi persistente;
Apoi muzica s-a stins, amestecându-se cu zgomotele mării,
Iar ea a dispărut în aplauzele hulei de fund luminescente.

[...] Citeşte tot

poezie de Bill Adams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Că nu eşti tu alesul..." de Violetta Petre

M-am săturat de lacrimi de cerneală,
Mi-e dor din nou de nopţile nebune,
Albastrul s-a ascuns în sticla goală
Avînd pe etichetă două prune.

Iubirea e bolnavă şi mă minte
Dar nu o să îţi port vreodată ură
Mă oblojesc de suflul ei fierbinte
Când iau din sticlă o înghiţitură!

Ai ochi albaştri ca de peruzea
Şi străluceai precum un diamant,
Dar ei erau mereu pe urma mea...
Precum un scanner ultra-performant.

Erai incendescentă, nu fierbinte
Din carpian şi până-n metatars
Făcut-am numeroase jurăminte,
Dar totdeuna m-am pârlit, m-am ars!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spune sperietoarea de ciori

Întunecate,-n zbor de zdrenţe, aripile spiritelor nopţii
Provoacă teamă, dar mie-o generoasă favoare-mi fac.
Ele se strecoară printre gardurile grădinii unde eu
Stau de pază zi după zi, veac după veac.

Îmi flutur braţele peste cărare. Trupele mi-ascultă
Comanda-ngenunchiate-n reverenţă, ca un balerin,
Şi-mi dăruiesc, mătăsoase, robe de umbră străvezie
Şi cupe de ciuboţica cucului pline ochi cu vin.

Apoi, dezvelesc o comoară numită lună,
Lucru scump mie în nopţi cu marame-albastre,
Şi-o ţin sus în aer, luminoasă, doar pentru mine,
Pentru că eu sunt Regina acestui cer de astre.

poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia

Nu este artistă,
hainele pe care le poartă
par terne şi uzate.
Iar cuibul ei – ar fi numit magherniţă murdară
de mierla care desenează
cu plicul ei auriu spirale elegante în aer.
Plimbarea solitară pe păşuni,
cântatul solitar în arbori la miezul nopţii,
planarea solitară peste Atlanticul gri fier –
nu sunt pentru ea: ea mai degrabă
ciuguleşte în gura unui canal de scurgere.
Trăieşte cu inima uşoară din ceea ce a învăţat
temeinic – de fapt, se bazează numai
pe ceea ce este folositor, având ca rezultat exclusiv
supravieţuirea. O pasăre proletară.
Nu un intelectual.
Dar când iarna se zbuciumă-n copaci
şi celelalte păsări –
balerini, muzicieni, arhitecţi –
mor în zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

balet de păsări, arcuire de zboruri,
neastâmpăr de stele căzute pe drum -
mintea mângâie urma trecerii tale
prin cuiburi de clipe născute din fum.
se macină umbre în noaptea târzie,
curg stropii de rouă, balsamuri pe flori
şi aripi în hohot îţi scutură urma
din zi până-n noapte, din noapte în zori.
când curge rugina pe mugurii fragezi
şi pulberea-i cade pe zâmbetu-mi frânt,
ţi-aş spune - rămâi în târziul de clipă
cu stelele arse curgând sub pământ!
rămâi să ne naştem sub pleoapele lumii
pe umerii pietrei tocite-ndelung,
că fără odihnă risipa ne este
şi-i ceasul pustiu când nu te ajung.
rămâi în duminica inimii mele -
un nou început să ne taie-n felii,
bogaţi de uitare, săraci de-amintire,
doar eu să-ţi rămân, doar tu să îmi fii...

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raliuri nocturne

Ora trei
Umbrele au trecut, din nou, peste tăblia patului,
Peste pereţii stacojii şi luciditate.
Iedera ta înc-a rămas proptită-n geam,
Ca un papiţoi nevolnic dus de rude la parastas.
Am fost în noaptea asta, precum am fost şi-n alte nopţi,
Când luna se zbătea-n zare ca un ţânc epileptic.
Nu-i nimic... cântă-n continuare... unu şi doi şi trei şi patru:
"Acolo demult, cândva, şedea iubirea,
Şi tineri mulţi la ea cătau fericirea.
Dar, ea, trufaşă, precum îi este firea,
La moarte-i îndemna când le-ntâlnea privirea."
În camera cea mică, unde visele au venit să moară,
Ca într-o pădure veştejită parcă dintr-o altă ţară.
Tic, tac, tic, tac, tic... orele se scurg, minutele se preling, secundele dispar.
Baletul orelor a devenit o horă tristă, jucată de meseni prea beţi.
Tacite. A venit! Oare să mă duc să-i deschid? Să-i aştern inima degrabă?
Este ea ori altceva? Poate o solie la picioare să-mi cadă?
Cogite ergo sum.. unu şi doi şi trei şi patru:
"În spelunca-ntunecată,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Alexandru Unterfingher
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noaptea ziua o deşteaptă
Printre raze aurii,
Mă găsesc în miez de şoapte
Prin arome ghiduşii.

Gâdilă în cap bostanul,
De croiesc uzoare vii
Şoricei pe mustăcoară,
Prind curajul prin câmpii.

Visul ochilor coboară
Trepte pe bolţi sinilii,
Gânduraţi pe-o ulicioară
Sunt doar paşii mei târzii.

Cloşca-n cuibu-i priveghează
Liniştea în jurul lor,
Puilor ce mâini să-i vază
Printre lume trecători!

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesocotesc noaptea ca pe un sfetnic bun

rup dimineaţa de restul zilei
mut visele mai aproape de inimă
adaug paşii din plimbarea de seară
în jurul aceluiaşi trist şi inutil joben
aruncat în disperare de magicianul obosit de minuni
printre lacrimi înflorite de arlechin desuet
pe un cer oglindă unde eternul umil
împleteşte din fluturi albi cozi de cometă
buburuzelor balerine şi delfinilor spin
un fel de şoapte descântec din tăceri-adânc
stele care nu cad ziua
ori de prea multă lumină nu le văd durerea
nici frecarea cu neînţelesul

până la risipire între banal şi ilar
rostesc un doamne-ajută
însoţit de o cruce între trei degete
cu ochii închişi de răsărit răscolesc apusul
şterg câteva iluzii veşnic impare
aş fi vrut să nu fie amare

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, adevăr sublime...

O, adevăr sublime - o, tinichea şi paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună şi bătaie,
Amor ceresc şi dulce - a mucoşilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul şui şi sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum eşti p-instinct stăpân ­
Se vede când femeia goleşte al ei sân.

Cind poala ş-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom şi murdar,
Tu nu eşti ca un taur şi nu eşti ca un câne,
Ce umil dă din coadă căţelei lui cu har.

Tu eşti gelos - ferit-a... cucoşii doar şi vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe şi lacrima muierii
Nu mişcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei de afini

sunt seci cărările spre înaltul tăcut,
prin ploi de atingeri şi priviri în neant,
sunt multe răspântii, prin tine, cer sfânt
dar laşi în puhoaie să curg-adamant.

mocnesti, iar te-aprinzi, tăciunii de ziuă
îi strângi în mănunchi cu umbre de timpuri,
o salbă de şoapte rămase-n preziuă
armură-şi croieşte din noaptea-n arginturi.

răsăritul mă-naltă, îţi simt mâna caldă
un abur mă-mbata, din nou sunt a ta.
eşti mult prea înaltul, acel de-altădată
îţi simt iar iubirea, cum n-am fost aşa.

ai lăsat doar tăcerea, la pândă în noapte
ai trimis mângâierea, ca un sol de cuvânt.
te ascunzi pe cărări şi-n răscruci sfărâmate
dar iubirea mi-o porţi zi de zi, nopţi la rând.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu metodă

O zi care proclama
Activităţi nefaste
Pe lumea unui chip
Trec roiuri de prenume
Ce dezarmant e timpul
Lovind fără de sunet
Distanţa neînvinsă
Blocând avertismentul
Al unei morţi ştiute..
Rănind cu trudă ziduri
Ce vremea le ridică
Capcane-ntinde noaptea
De două ori infame
Ce zic că ne dau totul
Spre-a nu avea nimic..
Într-un balet de vânturi
E un bilanţ de drumuri
De locuiesc în mine
Mă simt un chiriaş
O viaţă-n care moartea

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circul

într-un oraş populat cu iluzii
din lăuntrul fiinţei mele,
în intersecţii de cuvinte
ochii poposesc pe circul din stradă,
cu saltimbanci visători
bufoni răsfăţaţi
acrobaţi la trapez
ei urcă spre cer
să afle la pieptul fecioarelor
epopeea sânilor sărutaţi
decolteul anunţă pruncii
zămisliţi în nopţi cu foc
iubirea ascunde tăcerea
aşternuturilor pătate
trompeta trubadurilor
însoţeşte dansul balerinei
în căutarea aripilor
prizonier clepsidrei
timpul este mut
aruncă pe jar amintiri

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii indienilor

Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiţi, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton şi magazine.

Copacii atunci erau înalţi până la cer
Şi nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici şi nu era nicio clopotniţă,
Doar păduri, păduri şi indieni – şi nici o temniţă.

Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urşii dădeau târcoale-n jur –
Locul acum e altul, fără izvoare şi frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim şi ne jucăm azi noi.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Când seara tăcerea-şi revarsă
Privesc amuţit în amurg
Cum încă o noapte se lasă
Şi zilele mele se scurg.

Frumoasa-nserare mă-mbie
Cu-apusul pictat violet,
Iar moartea aşteaptă să vie
Ce joacă prin umbre balet.

Ce limpede este tăcerea –
De parc-ar transmite în gând,
Că tâlcu-i cel simplu-ar fi vrerea
Ca eu să ajung în pământ.

Rămâne-o-ntrebare dedusă
De toţi cei ce vor a trăi:
– Cum, Doamne, e viaţa supusă
Doar morţii ce-i place-a sorti?

[...] Citeşte tot

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (19 ianuarie 2015)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!