Citate despre barbă și iubire
citate despre barbă și iubire (inclusiv în versuri).
Iubesc naivitatea, dar nu la bărboși.
citat din Leon Daudet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ortodoxia noastră a fost întotdeauna smerită, curată și mai îndrăgostită de Slava Cuvântului Viu decât de barba sură și ochii de tăciune stins ai lupilor deghizați, precar, în oi!
citat din Oreste Teodorescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetița de tâlhar a sărit din pat, a luat-o pe mamă-sa de după gât, a tras-o de barbă și i-a spus: "Bună dimineața, capră bătrână ce ești!" Mamă-sa i-a dat câteva bobârnace de i s-a învinețit nasul, dar asta era la ea un semn de dragoste.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi femei, vin și tutun
Dați-mi femei, vin și tutun
Până voi protesta, "de-ajuns, vă spun!"
Faceți asta-n ritm cât mai vioi
Până în ziua cea de-apoi:
Pentru că ele, pe barba mea,-nsurită,
Sunt Treimea mea cea mai iubită.
poezie de John Keats, 17951821, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Noaptea-n friguri se divide
când încă mai am gură să-mi las
sărutul pe degetele despletite,
întoarse-n oglinda lor de popas.
Și oglinda e gură rănită
și-n fiecare dinte te-arăți,
ca o regină umbrită
de crenelurile unei roase cetăți...
Oglinda în mărul ce ești se înfige,
suc dulce îmi curge în barbă
dar zeama e sânge și frige
și după ce trece,
sunt iarbă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când îngerii iubesc...
Când îngerii iubesc,
aripile lor se topesc ușor
sub roua zorilor...
Când îngerii iubesc,
nimbul de deasupra le dispare
oglindindu-se mai departe în ochii lor.
Câtă naivitate acolo!
Cenușa amurgului
îi mai rănește uneori,
dar ei zâmbesc iubirii cu întregul lor suflet
rămas neîntinat.
Cu timpul, locul aripilor devine amintire,
uită strălucirea aurei divine,
uită cenușa apusurilor dureroase,
uită chiar și barba lânoasă
și glasul blând al Paradisului pierdut...
Uită!
[...] Citește tot
poezie de Elena Contoman (3 decembrie 2009)
Adăugat de Elena Contoman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca niște sentimente-comete.
Trebuie numai să știi să le-aștepți,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.
Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălța pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.
O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine știe!
Iată, eu am și-nceput să te-aștept
Măsurând timpul cu barba,
Veșnicie cu veșnicie.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- lume
- Jaques: Lumea întreagă e o scenă,
Toți bărbații și femeile doar niște actori:
Au intrările și ieșirile lor;
Iar un singur om joacă multe roluri în viață,
Actele lui fiind cele șapte vârste. Copil mai întâi,
Scâncește și varsă în brațele doicii.
Apoi școlar plângându-se, cu ghiozdanul lui
Și fața proaspătă dimineața, târându-se ca melcul
Fără nici un chef la școală. Apoi îndrăgostitul,
Oftând ca foalele niște balade pline de suspin
Pentru chipul iubitei. Soldat după aceea,
Cu înjurături nemaipomenite, bărbos ca leopardul,
Plin de ambiție pentru gloria lui, iute,
Deodată se-ncaieră, cătând balonul faimei
Chiar și în gură de tun. Pe urmă judecător,
Cu burta rotundă, căptușită de claponi din cei buni
Cu ochii severi și barba tunsă domnește,
Plin de zicale înțelepte și pilde moderne;
Astfel își joacă rolul. Cea de-a șasea vârstă se schimbă
În niște nădragi slăbănogi și papuci,
[...] Citește tot
replici celebre din piesa de teatru Cum vă place, Actul II, Scena 7, scenariu de William Shakespeare (1599), traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bine, Doamne, stau...!
O, Doamne, cât de bine stai
În fericirea cea din Rai
Și bine, Doamne, stau și eu
Că Rai e și-n sufletul meu!
Mai chicotește câte-un sfânt
Când deodată-ncep să cânt
Și pizmă-mi poartă-n barba lor
Toți dracii care trist mă vor...
Am fost pe placul lor mereu,
Acum stau să iubesc și eu
Și pe argintul Lunii jur
Ca fericirea mea s-o fur
Că numai ea-i fără cusur.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândești instinctiv: cu cât mergi mai departe, cu atât ți se va părea mai mic și mai neînsemnat ce ai lăsat în urmă. Dar regulile perspectivei nu se aplică și când e vorba de dragoste. Poți să fugi o mie de mile, luni, ani de zile, ajunge să te întorci o clipă, să lași un singur moment garda jos și să te lași învinsă de amintire, ca să-l găsești acolo, frumos ca întotdeauna, cu ochii adânciți într-ai tăi, cu mâna lui care încearcă să te rețină, cu barba nerasă de câteva zile, care îți zgârie pielea, cu gura lui care îți străbate tot corpul, străbate, da, pentru că dragostea are mijloace ciudate de transport.
Giulia Carcasi în Zodia îndrăgostiților (2005)
Adăugat de Pistol Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți până la tavan... Cărți până la cer... Grămada mea de cărți e lungă de o milă. Cât de mult le iubesc! Cât de mare nevoie am de ele! Voi avea o barbă lungă în momentul în care le voi fi citit pe toate...
citat din Arnold Lobel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea copiază arta
Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana
Pârinții mei
(mama în special)
M-a(u)
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn
Și astfel
în
copilărie
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Am visat Țara de Foc
Am visat că eram tânăr și tu erai tânără și tinerețea era veșnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele o valoare dublă
și tu mi-ai spus Pleacă. Și eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist și cu totul treaz și mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Țara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciți
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciți.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu știu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu și eu poeme,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare
Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului Nu din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;
Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de pești,
Dotez canalele cu valuri
Și-auzul cu ereți domnești...
Și te iubesc la nesfârșire,
Frumoasa mea de Poc și Pac,
Ping-poanga mea, Tu nălucire
A zilelor ce intră-n sac,
Reglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)...
[...] Citește tot
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin și cu măsline.
I-am așternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i și nici de unde vine.
Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am șters de praf piciorul.
Ulei de levănțică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân și dulce umplutu-i-am urciorul.
Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tăriilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să șadă pe prispa casei noastre?
El mi-a vorbit, surioară, dar nu știu ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zorica Lațcu (2008)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la barbă și iubire, dar cu o relevanță mică.
Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.
Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Miorița" și "Luceafărul" și "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai cred copiii noștri într-o minune?
Veacul disperării perfid si mișel
renaște dumnezei cu pântec de-oțel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet și-n minte.
Vopsiți in roșu, mânjiti pe brațe si dinți
pe stadioane hipioții dau concerte
in stranii ritualuri. Se numesc chiar sfinți,
cu aura lor strâmbă prelinsă peste plete.
Un bărbos guru de-apartament
și-a convins ciracii extaz si încântare ,
învațându-i că ar fi un instrument
divin, Mesia în chip de reincarnare.
Doamne, ispitele ne zguduie tăria,
căci veacul e-ntors spre alta menire!
E hipiotul un sfânt? E guru, Mesia?
Sunt ale lor fraze... mesaj de mântuire?
[...] Citește tot
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre barbă și iubire, adresa este: