barbut şi plată

Nistor: Dom' director, mă scuzaţi...
Traian: Spune, Nis!
Nistor: Nu înţeleg, cum să fim plătiţi, dacă nu vom mai fi aici?
Traian: Măi, tu unde lucrezi?!
Nistor: În Institut, normal.
Traian: De cât timp?
Nistor: Aproximativ patru ani, dom' director...
Traian: De câte concedii ai beneficiat până acum?
Nistor: Păi, de nici unul... Pentru că, în primul an eram de abia la începutul activităţii, iar după aceea s-a ivit problema construcţiei navei "Pacifis"; n-am avut când...
Traian: Ţi-ai primit salariul pe luna trecută, mai?
Nistor: Încă nu...
Traian: Pe 27 iunie veţi pleca în misiune. În interesul cui sau cine organizează această misiune?
Nistor: Institutul, cred...
Traian: Nu crezi, ci sigur, doar sigla Institutului nostru se află pe uniformele voastre. Deci, tot angajaţii noştri vă puteţi considera şi e normal să fiţi plătiţi în continuare, în următorii ani, chiar dacă nu veţi fi aici.
Nistor: Poate, dar în misiune nu ne-ar trebui bani la noi; ce-am putea face cu ei?!
Traian: Din bancnote: avioane, vaporaşe, bărcuţe şi alte figurine, să vă jucaţi cu ele prin navă. Iar cu monedele, puteţi juca alba-neagra, barbut, sau altceva... Nu, sigur că nu veţi primi salariile la voi, nici n-am avea cum să vă livrăm banii lunar la bordul navei şi după cum ai remarcat, nici n-aţi avea nevoie de bani în misiune. Tocmai despre asta trebuie să discutăm aici, în această şedinţă, despre modalitatea în care se vor efectua plăţile şi către cine; asta trebuie să stabilim.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacoşa de criză

galop nebun drumul pierdut
tu scrii o carte pe care n-o publici
sacoşa de criză din patru republici
o jucau nebunii la barbut

dimineaţa rămăsese agăţată pe schele
pe aici a trecut cândva Dochia
el lucrează la bursă tu lucrezi la Nokia
oraşul este plin de sechele

destinul învârteşte la macavelă
sclavii coborau dimineaţa în ham
lacrimile lunii prelinse pe geam
noi plătim fiscul cu aceeaşi cartelă

nimeni nu întreabă cum o mai duci
oamenii pe stradă vorbesc singuri
pentru picul de supă din linguri
cimitirele se umplu de cruci

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles: Şi de ce, mă rog, ar trebui să mă abonez la un ziar publicat de cineva cu intelectul unui pantof?
Klinger: Domnule maior, trebuie să fii destul de deştept ca să-ţi dai seama că eşti un idiot şi acesta e motivul pentru care am angajat experţi în domeniu.
Charles: Klinger, nu am absolut nimic de făcut, iar tu mă întrerupi din asta.
Klinger: Dar, domnule, vorbesc despre experţi de încredere. Doamna maior Houlihan se ocupă de partea de frumuseţe. Eu însumi am o rubrică despre cum să fii pe val la barbut. Şi apoi, mai e şi Igor cu rubrica lui de gătit pentru cunoscători.
Charles: A cui rubrică de gătit pentru cunoscători?
Klinger: A lui Igor, Igor Straminsky.
Charles: Căscăundul ăla cu ochii ca mărgelele scrie o rubrică despre gătit pentru cunoscători?
Klinger: Nimeni nu ştie mai multe despre chestii din astea decât Igor.
Charles: Lucrezia Borgia ştie mai multe. Un cititor mai naiv ar putea crede că din reţetele lui Igor chiar rezultă mâncare.
Klinger: Înţeleg ce vreţi să spuneţi. Dar cine altcineva ar fi oare capabil să ţină rubrica de gastronomie?
Charles: Cretin miop ce eşti, eu aş putea.
Klinger: Ce aţi putea?
Charles: Să ţin rubrica de gastronomie.
Klinger: Dumneavoastră? Domnule maior, sunt flatat, dar este prea târziu, Igor ar fi distrus.
Charles: Distruge-l! Vei avea recunoştinţa eternă a tuturor oamenilor care mănâncă.
Klinger: Ei bine, în acest caz, domnule maior, bine aţi venit la conducerea navei. Şi pentru că sunteţi membru al departamentului nostru editorial sunt autorizat să vă ofer un tarif special de abonare: cinci dolari pe lună sau şaptezecişicinci de dolari pe an.
Charles (râzând): Canalie ce eşti. Dacă ai impresia că o să mă apuc să scriu o rubrică şi că o să te şi plătesc ca să fac asta, înseamnă că eşti mai prost decât pari, ceea ce înceţoşează mintea.
Klinger: Asta înseamnă că nu mai ţineţi rubrica?
Charles: Bineînţeles.
Klinger: Ei, poate că e mai bine aşa. Oricum, Igor deja a predat prima lui reţetă: Budincă de scoici à la Boston.

[...] Citeşte tot

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!