brânzeturi şi frumuseţe

Prozatoarei Violeta Urdă

Proza ce părea frumoasă
Si ca urda de gustoasă,
Astăzi nu mai e asa...
Are prea mult "zer" în ea!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beligan a spus că vrea să moară pe scenă. E logic, gândiţi-vă, dacă aş croşeta foarte frumos, aş dori să croşetez până când îmi cade croşeta din mână. Un cioban vrea să facă urdă şi caş toată viaţa lui, cât timp mai poate să poarte doniţa.

citat clasic din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un desert fără brânză este ca o femeie frumoasă căreia îi lipseşte un ochi.

citat din Anthelme Brillat-Savarin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţapul şi berbecul

- Priveşte, zise un berbec,
Vorbind la umbră cu un câine,
Ce-avere are-un ţap zevzec,
Iar eu o duc de azi pe mâine.

Cum, dracului, acest bărbos
A adunat aşa avere,
Când eu sunt berc şi zdrenţăros
Şi nu am bani de-un ţap de beeeere?

Vorbind de lapte, caş, vecine,
Cum poate oare-acest gunoi
Să strângă mult mai mult ca mine,
Când am cu mult mai multe oi?

- Să ştii că nu întâmplător:
E tandru cu-ale lui frumoase,
Fiind mereu la fundu' lor
Şi uite cât îs de ţâţoase.

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernul a devenit sau era mincinos?

S-a scumpit din nou osânza,
Preţul cărnii îl-are brânza,
Doamne, repede-aţi uitat,
Ce frumos v-aţi lăudat...

epigramă de Toma Gross-Rocneanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni

nu ştie unde au dispărut
şoarecii din casă au ple
cat (?!)
şi ne-au lăsat un mic
şoarece gri de lemn de cireş
în ascunzătoarea lor din cămara um
plută
cu de toate pentru izolarea
trecută la prezent nimeni
nu reuşeşte să afle enigma
erai obişnuită să vină şoricica
şi să vă uitaţi în oglindă
când te pieptănai nu era din aia electrică
ne uităm la cap
cana
goală nefolosită de ani de zile
brânza neronţăită de şoarecele de lemn
de cireş frumos modelat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi

Veniţi creştini – ca toţi păgânii,
Ca să vedeţi cum vede chiorul,
Ce bine mai trăiesc românii
Şi cât de tragic e umorul!
...
Veniţi în dimineaţa serii,
Ca să urlaţi cu dulce glas,
Când Ţepeş mângâie boierii
Şi Venus se scobeşte-n nas!
...
Veniţi ca să priviţi în noapte,
Cum Don Quijote-şi bate mânza,
Cum rage Apis calm, în şoapte
Şi ce frumos miroase brânza!
...
Priviţi zambila din pelagră
Şi-o să vedeţi – iubind infernul,
Cam cât de sus e Marea Neagră
Şi unde a căzut Guvernul!

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri mistuitoare

mi-e dor de satul cu casa bunicii
de jocul cu cocoşul cu caprele cu câinii
de hora veseliei cu bătuta opincii
de cireşul din poartă şi din fundul grădinii.

mi-e dor mereu de liniştea din sat
de rochia frumoasă din dantelată pânză
când la biserică mergeam la confesat
de Duminici răsfăţate cu plăcintă cu brânză.

mi-e dor mereu de casa părintească
de părinţii mei cu suflet de aur
sunt doruri care mă mistuie mă seacă
sunt amintiri de viaţă strânse în tezaur.

sunt gânduri care vin şi apoi pleacă
mereu împodobite cu cununi de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoarecele şi pisica

Un şoarece de neam, şi anume Raton,
Ce fusese crescut sub pat la pension,
Şi care în sfârşit, după un nobil plan,
Petrecea retirat într-un vechi parmazan,
Întâlni într-o zi pe chir Pisicovici,
Cotoi care avea bun nume-ntre pisici.

Cum că domnul Raton îndată s-a gândit
Să o ia la picior, nu e de îndoit.
Dar smeritul cotoi, cu ochii în pământ,
Cu capu-ntre urechi, cu un aer de sfânt,
Începu a striga: "De ce fugi, domnul meu?
Nu cumva îţi fac rău? Nu cumva te gonesc?

Binele şoricesc cât de mult îl doresc
Şi cât îmi eşti de scump, o ştie Dumnezeu!
Cunosc ce răutăţi v-au făcut fraţii mei,
Şi că aveţi cuvânt să vă plângeţi de ei;
Dar nu sunt cum crezi; căci chiar asupra lor
Veneam să vă slujesc, de vreţi un ajutor.

[...] Citeşte tot

fabulă clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo jos, colo mai jos / Păcurarul sătul de oi

Colo jos, colo mai jos
Oi linoi, linoi, lăr Doamne
Ce turme de oi s-o scos
Pă râtuţu cel frumos!
- Da la turmă cine-şi umblă?
- Umblă-şi Lariu, păcurariu,
C-on topor încolţurat,
C-on fluier înverigat.

- Lăsa-v-oi la lupu oi.
De când umblu după voi
Tăt am albit ca şi voi.

Strigă-o oaie pistrioară:
- Nu ne lăsa nici pă noi
Iară noi te-om dărui
La Crăciun c-on suman bun,
La Păştiţă cu jintiţă,
La Sângeorz c-on miel frumos,
La Ispas c-on bulz de caş.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O săptămână cu femeia albastră

te-au dus la spitalul de nebuni
ai nevoie de linişte ziceau şi de un pat bun
se scumpise brânza de capră (încă de luni)

marţi vă băgau (în nas) câte o pană de gâscă plouată
curăţau gândurile ca pe sinusuri
puncţie mentală îţi facem (erai în armată)

culcat (zicea sergentul) sforăiaţi cu gândul la femeia albastră
era departe dar vorbea frumos (vorbea cu sânii)
miercuri auzeai cum apare la fereastră

joi mai era acolo (la nebuni) un maior de securitate
l-au închis într-o cameră fără lumină
vă împuşc pe toţi (ar fi zis) ba o-mpuşti pe mă-ta în spate

vinerea se dezbrăcau cucoanele de ofiţeri se dădeau una pe alta cu tuş
râdeau ţinându-se de păr (aşa ieşeau în curte)
veniţi înapoi proastelor iaca venim acuş

[...] Citeşte tot

poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metal cenuşiu

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinţii-ţi cad şi în oglindă vezi o faţă ca de cal,
Ce rânjeşte din maşină-n drumul către abator.

Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru caşcaval,
Purpuriile globule îţi incărunţesc şi mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal

C-o iubită de-o noapte, te iubeşti în dormitor,
Eşti viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură şi un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

între Senta şi Ostojicevo ziua

începe cu cereale risipite pe gresie –
o doamnă drăguţă şi un
guroaică de la cantină glumind în sârbeşte
sare în ajutor cu o mătură
.
pentru o şi mai bună impresie
eu continui cu felii de caşcaval şi salam
scăpate din mână
mânuind furculiţe de argint foarte viu
.
cu lapte şi ceai cu iaurt revărsate
în pictura-n ulei care în
făţişează un alun secular străbătătut de trasee
de veveriţe-n căldura din iunie
.
spre masa de seara
prietenul Milan mă bate pe spate
şi-mi spune: Traian
ziua are orele numărate! şi
...

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda nevinovată

Primiţi cu bine aceste glume
Şi colinzi nevinovate
De la strămoşii noştri lăsate.
Vă poftim după obiceiul vechiu
Trei vase pline cu curechiu
Şi un vas cu moară acră
Care îndreaptă riga stricată.
Cămara să vă fie plină
De carne de porc, brânză şi slănină.
Cosarele cu porumb sănătos
Hambarele cu grâu frumos.
Găinile să vă facă ouă multe,
Nutreţ să aveţi pentru vite cornuţe.
Otavă multă pentru oi
Iar pentru cai ovăz, trifoi.
Hospe de mazăre pentru capre,
Să umple la vară oalele cu lapte...

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O icoană eşti, prea scumpă doamnă

Tenul tău frumos şi alb ca brânza,
Ochii de-un albastru celestal,
Se uită după tine-n pom şi frunza,
Eşti pusă pe al vieţii-mi piedestal.

O icoană eşti, prea scumpă doamnă,
Anotimpu'-n care frunza cade,
Eşti numai o clipă dintr-o toamnă,
Eşti amorul ce-n suflet îmi şade.

Mâini atât de fine, parcă-s de catifea
Mă mângâie ades pe fruntea goală,
Mă-nvăluie parfumul, aromă de cafea;
-Capul mi-l aşez uşor la tine-n poală!

Şi aştept să treacă toamna, într-o clipă,
Tu să-mi fii pe veci alt anotimp,
Dragostea în noi ca o nebună ţipă...
-Îi vom acorda iubirii mai mult timp!

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

O bunică şi-o copilă!

Într-un colţ uitat de lume.. lângă podul dinspre moară
O bătrână şi-o copila îşi duc viata-ntr-o căscioară.
Erau tare nevoiaşe.. greu se descurca bunica
Îşi creştea cu multă trudă şi iubire, nepoţica!

Dar necazul iute vine peste omul necăjit
Şi fetiţa ei cuminte într-o zi s-a-mbolnăvit!
Tot a încercat bătrâna să găsească bolii leac
Dar degeaba... că nimic nu se leagă la sărac!

A pornit plângând bătrână la un doctor la oraş
N-avea bani ca să-l plătească, dar a luat un colt de caş!
Însă doctorul ii spune:,, - N-am cum să te-ajut bunica,
Până nu-ti aduci la mine, mai în grabă nepoţica!"

Lacrimi i-au brăzdat obrajii că n-avea cum să o poarte
Pe fetiţa ei bolnava la un vraci aşa departe...
Dar mergând pe străzi buimacă a văzut în faţa sa
O biserică frumoasa... pe o strada.,. undeva!

[...] Citeşte tot

poezie de Eliana Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri râvnite

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
Aşa mă sfătuiau părinţii,
Şi eram sănătoasă, fericită alături de copiii din vecini

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

E natural ca odată cu bătrâneţea să vină moartea? Da, e foarte natural. Pe măsură ce caşcavalul, roşiile şi bulionul, mai exact corpul îmbătrâneşte, devine teribil de evident că această închisoare plină de boli, este mult prea strâmtă pentru Spirit şi el doreşte să se elibereze prin moarte de ea. Prin ceea ce fals mintea, datorită fricii de extincţie, numeşte moarte, pentru Spirit e cea mai mare descătuşare şi întoarcerea la starea non-duală originară dinaintea închisorii corporale, fals numită de minte, "naşterea mea"! Înţelegi acum, de ce spun că de fapt "Tu nu ai fost născut vreodată!", doar mintea visează o astfel de iluzie, exact ca într-un vis, în care visezi că te naşti pe Marte trăieşti 6000 de ani şi mori. Şi în visul tău, exact ca acum, tu nu te îndoieşti de asta! Ce simplu şi clar devine totul în prezenţa ta! E natural ca în Prezenţa Libertăţii, Libertatea să fie atât de simplă şi de o frumuseţe nepieritoare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri râvnite

Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină şi des găsită bucuria
Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
Acum nepoţii noştri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
Şi libertatea o înţeleg greşit.

Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinţii
Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa parlamentarului român

Alergând după avere şi putere-n Parlament
Se lovesc, tot dând din coate, dar nu-i doare, evident.
Nu le pasă că în lumea care i-a votat cândva,
Mor săraci în gerul aspru şi în lupta asta grea.
Nemâncaţi, sub biciuirea şi pedeapsa de a fi,
Pentru tot ce se întâmplă, vor răspunde într-o zi.
Nu cei muţi, netrebuielnici, înainte vă vor sta,
Ci aceia ce puterea vor dori a o avea.

Alergând după avere şi putere-n Parlament,
Pare-mi c-aţi uitat Carpaţii... Nu veţi mai fuma nici Kent!
Vreţi să strângeţi bani în conturi şi maşini de lux. Stăpâni
Vă doriţi să fiţi de-a pururi peste-o mână de români.
Aţi uitat de seminţia şi puterea geto-dacă
Aţi plecat uitând pământul românesc, în lumea largă.
Voi aveţi şoferi – liote de pestriţe limbi, dar vai!
Gravă este lupta pentru "caşcaval, averi, mălai".

Se lovesc tot dând din coate şi nu-i doare, evident
Şi tot caută să urce, sus, mai sus, în Parlament.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!