Citate despre briză și lumină
citate despre briză și lumină (inclusiv în versuri).
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertarea e necesară ca mierea pentru gura amară, ca briza mării în plină vară, ca tinerimea educată într-o țară, ca lumina pentru o bijuterie rară...
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
LANGA TINE
Zâmbetul tău atât de cald
Dăruit de creaturi divine,
Cadrată în culoarea de smarald
Care te prinde foarte bine.
În lumina ta din nou mă scald
Precum acele antice sabine,
Atins de al brizei fald
Venită din înălțimile alpine.
Astfel în sentimente ard
Nu mai știu ce-mi aparține,
Tu-mi ești scut, dar și stindard
Ce bine este lângă tine!
Turda Băi August 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Brațele tale sunt leagănul meu
părul ți-e locuință divină
vreau să-ți scald iubirea-n ceruri de lumină
briza ta mă-nfioară
te amesteci cu noaptea densă
Fără tine, totul e pustiu
lipsa ta arde ca focul
ochii mi se închid și tot ce văd e trupul tău
până când lumina zilei
își răspândește paloarea...
poezie de Lucian Domșa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonet pentru Rupert Brooke
L-am așezat pe înserat la umbră și răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrișor,
Unde frunzele erau verzi și fremătau în soare
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;
Acolo-s acum, visând în reverberațiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-așteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua și-i numărau Nopții-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi și la-întrebări lămuriri complete.
Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, ușoară,
Și, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furișează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă
Ochilor orbi; celui care care uneori a plâns, mâhnit
Și scurt timp a fost iubit nespus; și-apoi... a adormit.
[...] Citește tot
poezie de John Gillespie Magee Jr, 1922 1941, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie prin labirinturi interne
Călătoresc prin mine însumi
Într-un ocol în jurul sinelui
Explorând cascadele adevărului,
Cu privirea adâncită în bolta crezului
Umbrită de galaxia intelectului,
Culminând cu calea lactee a visului
Ce luminează valea subconștientului
Frustrat binișor de briza oceanului
Tulburat de meteoritul raționalului
Pe care se tot îneacă îndrăzneala cugetului
Ce-i propagă ecoul efectului
De ego, în văzduhul egocentrismului
Din care se stârnesc furtuni la nivelul eu-lui
Să dea apă din belșug la moara satului.
Așezată de curioși pe malurile incisive ale dece-ului,
Pomană pentru sufletul răposatului
Sine din moalele capului.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
Aceasta este plăcerea mea,
așteptarea și veghea la marginea drumului,
acolo unde umbra se ține-aproape de lumină
și unde ploaia calcă pe urmele verii.
Mesageri cu vești despre neștiute ceruri
mă întâmpină și-apoi gonesc de-a lungul șleaului.
Inima mea se bucură-n sinea ei,
iar adierea acstei brizei trecătoare este plăcută.
Din zori până-n amurg stau aici, în fața ușii mele
și, dintrodată, știu
că va sosi un moment fericit și că-l voi vedea.
Între timp, zâmbesc și cânt de unul singur.
Între timp aerul se umple cu parfumul promisiunilor.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirea ta
Privesc pe cer
stele fără număr
plăpânde gânduri tresar
în albastre amurguri
pescărușii își resfiră aripile
în briza îmbietoare
cu aromele-nserării
jur-împrejur razele lunii
sting conturul umbrei
din adâncuri
frumusețea clipelor profunde
din lumină și întuneric
tăceri din cercuri mari de ape
se prind în cunună
timpul, ca o plutire nefirească
îmi amintește de tine,
castele de nisip spulberate...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caligrafie
Aș culege gândurile tale
Cu grijă, ca pe-un trandafir
Ale cărui culori ar putea fi șterse
De prea multă lumină.
Aș atinge fiecare vorbă
Cu grija unui caligraf
Privind lebedele cum se mișcă
Pe lacul de lângă el.
Te-aș privi prin briza verii
Când nimic nu mai e de spus
Ca în clipele în care zăresc
Un boboc ajuns în floare.
Nu gândesc mereu limpede
Nici măcar cerul nu e clar mereu
În prezența ta.
poezie de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa că e romantic?
Nu-i așa că e romantic?
Muzica se aude în noapte, un vis răzbate
Nu-i așa că e romantic?
Umbrele în mișcare scriu cel mai vechi cuvânt magic
Aud briza jucându-se în copacii de deasupra-mi
În vreme ce întreaga lume spune că te-ai născut pentru iubire
Nu-i așa că e romantic
Să fii pur și simplu tânăr într-o noapte ca asta?
Nu-i așa că e romantic?
Fiecare notă cântată e ca un sărut de îndrăgostiți.
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i așa că e romantic?
(instrumental)
Dulci simboluri în lumina lunii.
Îmi spui cumva că o să mă indrăgostesc?
Nu-i așa că e romantic?
Nu-i așa că e romantic?
cântec interpretat de Ella Fitzgerald
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paznicul farului
În singurătatea limpede-a înserării,
Privind din turnul vechi spre largul mării,
Când lumina abia mai pâlpâie în zare,
El vede cum lucrurile din depărtare
Sunt impregnate-n purpură împărătească,
Cum noaptea cheamă brizele s-aline și să răcorească.
Atunci culoarea aerului coboară
Domnul știe unde și se face-aproape seară;
Crepusculul și-a adâncit culoarea,
Iar el din turnul zvelt care veghează marea
Trimite pe cărări de lumină salutul lui de bine
Fiecărei nave care pleacă sau nave care vine.
poezie de Helen Emma Maring, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind infinitul din ochii tăi
Cu prima picătură de lumină,
de culoarea mierii, ciclul a început,
îngerii ne veghează visul,
o înviere a două iubiri, una diurnă
și una nocturnă, ispita lăstarului
fermecat de aroma de neuitat
a celor patru elemente,
și bucuria cunoașterii din fiecare
- foc și briză, rouă și pământ iubitor -.
Flori dornice să urce această fuziune
dansează, acum, cu salba de stele,
cu luna vibrantă
și comete sfârâind trecutul,
cu galaxii întregi de foc
și cerurile îngerilor luminoși în zbor.
- Sunt mereu copleșit
de un fior sfânt când mă atingi
cu vibrațiile tale,
te sărut, acum, aici, în eternitate!
Martoră, luna
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca (9 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinși, vor iriza tăcere
Și briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere
Va risipi... Și tălpi de jad se vor topi sub stele
Și-n spațiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers și chiparoasă,
Iar eu - un vis - am să te-aștept... Am să te-aștept acasă...
În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viața mea să-mi uit, să cred în fericire!
Nisip sub ochiul așternut al veștedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... Mă-ntorc la începuturi...
Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai ești... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrățișarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna ne dă un sfat
Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a nopti din adânc
Ascunzi iubirile pe însetate
Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu isi ia avântul
Reflectând la acelasi nume
Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit
De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunei ne dă un sfat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna ne dă un sfat
Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a noptii din adânc
Ascunzi iubirile pe înserate
Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu își ia avântul
Reflectând la acelasi nume
Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit
De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunii ne dă un sfat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Când briza mării vine,
Când seara lin coboară,
E liniște și-i bine.
Nici pescărușii nu zboară.
Doarme Dunărea bătrână,
Doarme marea-ntunecată,
Toate dorm sub clar de lună
Și sub bolta înstelată.
O linște adâncă
A cuprins întreg pământul.
Vântul nu lovește-n stâncă...
S-a astâmpărat și vântul.
Doar astrul nopții luminează
Cuprinsul nemărginit.
De-o veșnicie veghează
Peste tot ce-a adormit.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneția
Veneția orașul lagună
Ne cheamă să fim împreună.
Ne poartă sufletele
În legănare de vis,
Aromă de dragoste-adună
Și lumina din candelabrul aprins.
Chipurile mângâiate de dorul
Brizei de sentimente,
Le-nvăluie în tăcere și umbre.
Durerea lacrimii o strânge-n corseste...
Ne poartă prin viață
În dulci legănări, iar în noapte,
Ne-alungă durerile toate.
Veneția este mister uneori,
Este grădină de vis și culori.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre briză și lumină, adresa este: