Citate despre călărie și moarte
citate despre călărie și moarte (inclusiv în versuri).
Epitaful lui W.B. Yeats
Aruncă un ochi rece
Peste viață, peste moarte.
Călăreț, treci mai departe.
epitaf de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Este disponibilă și traducerea în olandeză.
Regele Carol II instalase statuia lui Carol I, reprezentat călare și fără chipiu
Când unu-i mort și altu-i viu,
Eu din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu
Acelui fără cap.
epigramă de Victor Eftimiu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autobiografie la Belgrad
I
Geometria e liniștea
întâmplării!
II
Când caii dorm,
călăreții sunt morți!
III
Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!
IV
Nu cântecul privighetorii,
ci înțelesul cântecului ei!
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru ultima rugă
Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
Să pot intra-n Ierusalim și eu, cândva,
Ca și Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...
Dă-mi bucuria să mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...
Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la câini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mâini...
Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Revista Fundațiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei
Ei vor veni. Stând după colț.
Au poate gândul să-i întoarne?
Ești numai spaimă, ești de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonț.
Cu toate simțurile goarne,
Trăiești uciderea de bolți.
Ei au copite și au coarne,
Au pușcă și în pușcă gloț.
Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunții lor:
Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Și două mii de ani eclipsă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Inspirația venea în urmă, pe jos,
Poetul mergea în frunte, călare,
Și primea onorurile.
La mijloc mulțimea, descoperită.
Se făcea că era o proocesiune, până la urmă.
Unii acuzau dureri mari,
Se făceau că erau încă la doctor,
Căci se văitau cu speranță,
Alții plângeau de-a binelea,
Se făcea că era o procesiune totuși,
Da, o procesiune, într-adevăr.
«Dar mortul?» «Unde e mortul?» se auzea
«Noi pe cine jelim, de trei zile?»
«Oare a fost spălat bine răposatul?»
«Spălarea mortului cere o îndemănare
Pe care foarte puțini doctori o mai au» se auzea.
Poetul mergea înainte, călare,
Fiindcă depășise toate minunile astea, băbești.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te slăvesc Doamne! Nu ai intrat în sfântul oraș Ierusalim călare pe un cal de luptă, ci, umil, pe un măgăruș. Știai că ești înconjurat de ucigași, și totuși ai venit în pace, și prin sacrificiul tău ai învins întru totul moartea înainte să se sfârșească săptămâna.
citat din David Maddalena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Partaj
Iubire de taină și moarte,
Ce pot să-ți mai spun despre noi,
Acum c-a venit despărțirea
Ia lumea și-mparte-o la doi.
Urmează partajul juridic,
Urmează atacul de cord,
Se-ncaieră frații călare,
Eu plec către sud, tu spre nord.
A fost o minune-n oglindă
Și ultimul zbor peste veac,
O aripă porți în valiză,
O aripă port în rucsac.
Nu-mi trebuie martori, iubire,
Nu-mi trebuie probele, nu
Destul mi-i că-n toate acestea
Și martor și probă ești tu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Heart of twenty-four carat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment
Când în palatul lor-cel din văzduh-
Străbunii au să cheme al meu duh,
N-aș vrea ca el, călare pe-o vântoasă,
Ori coborând din munți cu-o ceață dreasă,
Să vadă-aici vreo piatră de mormânt,
Semn al țărânii-ntoarse în pământ,
Ori vreo pisanie gravată-anume.
Ca epitaf, vreau propriul meu nume;
De n-o putea să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-mi încunune lutul,
Eu altei glorii n-o să-i cer tributul!
Doar numele vreau monument să-mi fie:
Etern prin el, sau mort pentru vecie!
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna e mai ușor să călărești un cal în direcția în care merge el. Dacă moare calul, dă-te jos.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul călare
Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
și vor să încalece și vor să se ducă
și vor să-și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât ești mai supus tiranului, cu atât tiranul va deveni mai... tiran. Pentru că fiecare slugă își are stăpânul pe care-l merită... Cu cât ești mai blajin (altă trăsătură " națională") față de cel care te călărește, cu atât "Călărețul" va deveni mai obraznic, mai pretențios, mai agresiv: fiindcă vede că înduri fără să crâcnești. Dar ia azvârle-l o dată în țărână; ia arde-i o copită - sigur că o să se mânie, dar va lua aminte. Numai că românul se gândește (cam prea mult) că, dacă-i dă el o copită, vai și amar va fi de pielea lui. Iar dacă te gandesti numai la ce-o să pățești pentru îndrăzneală, rămâi veșnic rob - și din ce în ce mai rob și mai cu suflet de rob! Pe porc trebuie să-l tratezi cu parul, ca pe porc, pe câine să-l ții la distanță, cu bățul. Dacă însă... tărăgănezi, dacă ți-e frică de urmări, dacă aștepți să vină salvarea din afară, ești mort!
citat celebru din Paul Goma
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Edwarda era dreaptă, călare pe truditor, cu capul lăsat pe spate, cu părul atârnând. Sprijinindu-i ceafa, i-am văzut ochii albi, dați peste cap. S-a încordat pe mâna care-o susținea, iar tensiunea i-a întețit horcăitul. Ochii i s-au limpezit, o clipă a părut că se liniștește. M-a privit: în clipa aceea, am știut că privirea ei revine din neființă, am văzut, în adâncul ei, o fixitate amețitoare. Valul ce-o inunda în adânc a țâșnit sub formă de lacrimi: lacrimile au șiroit pe obraz. Iubirea murise în ochii ce emanau o răceală aurorală, o transparență în care ghiceam moartea. Și totul se amesteca în acea privire spectrală: trupurile goale, degetele ce căscau sexul, angoasa mea și amintirea spumei de pe buze, totul contribuia la acea lunecare oarbă în moarte... Spaima din mine refuza plăcerea pe care ar fi trebuit s-o doresc: voluptatea dureroasă a Edwardei mi-a dat sentimentul unui miracol istovitor. Nefericirea și febra mea îmi păreau derizorii, dar ele erau tot ce aveam, singurele porniri generoase din mine, demne de extazul celei pe care, în adâncul unei tăceri înghețate, o numeam "sufletul meu".
Georges Bataille în Madame Edwarda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbarul
E-n mine-o herghelie de armăsari. Sunt unii
Mai albi ca spuma-nvoaltă, zvârlită-n vânt de mare,
Mai albi decât e coama Licornei legendare;
Sunt alții, fără pată, mai negri ca tăciunii.
Toți încordați așteaptă și rânchezând, nebunii,
Bugeacurile vremii să le despic călare.
M-aștern cu ei câmpiei, dar prăbușit în zare
Mă ridic iar; mai aprig sub nepăsarea lunii
M-arunc stăpân pe altul; mă-ntunec în pustie...
Și voi urla năprasnic în liniștea târzie,
Când calul cel din urmă va necheza spre stele:
Tovarășe, cu mine în moarte o să sari,
Tu, cel mai fără margini al sufletelor mele!
E-n mine-o herghelie de falnici armăsari.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teodolinda
Născută-n pat de rege, din mamă-ncoronată,
Era Teotolinda cea mai frumoasă fată
Pe-a craiului pământuri, și craiul o iubea
Precum în lumea toată pe nimeni ca pe ea.
Rotunzi avea obrajii și ochii vii, albaștri,
Ca-n țara Lumii albe doi Feti-frumoși sihaștri;
Ochi dragi cum au fost ochii crăiesei cu păr creț:
De beat te trezesc ochii, de treaz de ei te-mbeți.
Și dac-a fost frumoasă, venit-au s-o pețească
Feciori înalți ca steagul, de vița-mpărătească,
Viteji aducând zestrea în au cumpănit
Din patru părți a lumii, cu-alai nepomenit.
Câți principi pe cai trupeși și albi ca nea, de Faur,
Cu straie de mătase cusute-n flori de aur;
Cu perle, cu inele, cu noapte de comori,
Veneau, mai mare dragul de-așa frumoși feciori.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am suferit tăcerea
Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărțiri
Cu o coroană ruptă și-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.
Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocență,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.
Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-ați dat odată
Pe caii care însă nu i-ați hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă și nici n-aveam ovăz.
poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Paște Fericit!
E Paștele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mântuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu brațul Lui cel sfânt
Soldații or să cadă netrebnici la pământ
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veți vedea în iarbă icoana unui miel
Împărățind o lume - să știți că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine și nu va mai pleca
Ticăloșită-i lumea și epoca e grea
Ucide fiu pe tată și maica pruncul său
E foamete, și spaimă, și-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii pleznește ca o spadă
Azi nu mai e rușine, nici frică de păcat
Devine tâlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni și dreptate
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (14 aprilie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Moartea face parte din viață, domnii mei, însoțindu-ne cuminte în fiecare clipă încă de la venirea întâmplătoare pe lume, punând stăpânire pe noi pe nesimțite, și atunci când bem, și atunci când călărim vreo muiere focoasă ori bicicleta, ca Gheorghe, și când suntem deznădăjduiți, cu lacrimile șiroind pe obrajii mai scofâlciți sau mai întinși, loviți de vreun necaz, pe care bineînțeles că-l socotim o pedeapsă nedreaptă, dar și atunci când, din vreun motiv ușuratic, ne simțim fericiți ca un dulău de măcelărie sătul. De dus, ne ducem cu toții, s-au dus și Cezar și Vespucci și Antoniu și Columb, doar n-om rămâne felcerul și cu mine, însă ocolim să vorbim despre asta, socotindu-l mai degrabă un lucru care li se întâmplă doar altora, iar faptul că buna mea soție se îngrijește încă de pe acum de liniștea mea de după, nu poate decât să mă mulțumească.
citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (octombrie 2014)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe scara omenirii...
pe scara omenirii urcat-am din genune
la naștere și-n viață cobor câte un pic
și vremilor las vorba s-aud ce au a spune
iar de se-mparte moartea vreau singur s-o despic
călare pe o rază m-ascund de umbra minții
servindu-mi din cuvinte tăcerea cea mai grea
ca noaptea ce abundă în raiul fără sfinții
ce-au refuzat să-ntindă stăpânului o stea
mi-e infinitul treaptă și balustradă clipa
când pașii ce în tremur fac saltul decrepit
spre colțul nebuniei și-au adormit în pripa
seducției fatale... nu-s eu cel toropit
în pântecul hapsânei vom colinda ca racii
și peste noi de-a pururi vor înfrunzi copacii
sonet de Ionuț Popa (10 august 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ionuț Popa
Cât despre Boba, al doilea exil al său s-a dovedit calitativ superior celui dintâi. Puțin înainte de a muri, a scris celebrul roman "În viață", care conține această nemuritoare frază privind existența umană: "E ca și când am șofa mereu pe o noapte neagră într-o negură deasă sau ca și când am călări un tigru furios. Recompensa noastră e să murim înainte ca el să ne azvârle la pământ."
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre călărie și moarte, adresa este: