cai şi gânduri

Prudenţă

Gândind la viaţa lui terestră,
Un gând prudent îl încovoaie:
Acceptă o statuie ecvestră,
Dar cu umbrelă să nu-l ploaie!

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alege-ţi ca ţintă desăvârşirea, fără să te măguleşti cu gândul că ai atins-o. Omul este asemeni unui car la care sunt înhămaţi un cal alb şi unul negru.

aforism celebru de Pitagora din Legile morale şi politice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în sala de joc este mare zăpuşeală

Este-n sală o căldură
Şi prin cap un gând îţi trece:
Să dai caii şi o tură
Pe o sticlă cu suc rece.

epigramă de V.D. Popa din Revista Romană de Şah (mai 1988)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neguţător arab mi-a spus odată că dintre toate vieţuitoarele, calul îl simte cel mai bine pe om. Dacă e viteaz sau fricos, bun sau hain sau dacă umblă cu gânduri ascunse.

Camelia Opriţa în Mircea Cel Batran ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

gândire

Gândirea. Acest lasou al minţii cu care poţi prinde caii nastruşnici ai exprimării.

definiţie aforistică de Cornel Stelian Popa (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori arestate

Cum fug ninsorile de oameni
din ochii plini de închisori
cum puşcării în gânduri sameni
şi nu răsad de îndreptări
cum ari în câmp cu plug de gratii
cum calul trage sângerând
pe piept de sârma grea, ghimpată
a închisorilor din gând

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal înhămat la sănii de stele

Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe braţe –
Orga lor cântă
Pe-nţelesul
În care
Colţuroase perfecţiuni
Trec iubirea
În glorii.

Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute şi nevăzute,
Un cal înhămat

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele -
gândul cu chip de cal alb
sus la orizont

haiku de Elisabeta Luşcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea nuanţe de vânăt şi cenuşiu pe anumite străzi, şi trapul cailor de la trăsură răsună atât de clar pe caldarâm, încât inima ţi se strânge la gândul că insulele acestea de melancolie şi tăcere vor pieri într-o zi, înecate de fluviul cel mare.

Mircea Eliade în Nuntă în Cer
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mârţoaga

Un gând îmi sună în urechi
Ce-ncepe să răsară;
Tractoarele sunt la fier vechi
În schimb mârţoaga... ară!

epigramă de Vasile B. Gădălin din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce trecură şi se depărtară de nu se mai văzură, argatul scutură frâul, şi iată că îndată şi-i sosi calul. Îi spuse ce avea de gând să facă şi ceru povaţă. Calul îl învăţă ce să facă, când va fi dinaintea vrăjmaşului. După ce luă în cap ce-l învăţă calul, încălecă şi porni şi el.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căluşei

Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie la Belgrad

I

Geometria e liniştea
întâmplării!

II

Când caii dorm,
călăreţii sunt morţi!

III

Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!

IV

Nu cântecul privighetorii,
ci înţelesul cântecului ei!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde întinde arcul, dădu drumul săgeţii, şi tranc! drept în căpăţâna de cal lovi, de sări cât colo de sub capul omului. Acesta odată sări în sus, şi ia pe fată de unde nu e. Umplu urcioarele numaidecât. Apoi ca gândul porni sărind câte zece conace dodată; ajunse pe fată tocmai la poarta palatului şi, trecând pe lângă dânsa, îi sparse şi urcioarele cu pietrele de la picioarele lui. Ajungând şi fata şi mergând şi dânsa la împăratul îi spuse toată şiretenia. Împăratul toată noaptea n-a putut să doarmă, frământându-se de gânduri. A doua zi, unul din sfetnici, care ştia păsul împăratului, veni şi-i spuse ce să mai zică lui Ţugulea să mai facă.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia aprinsă

Izlaz uscat
spice frânte de grâu -
fără somn
păstoresc risipite
albe pietre de râu

deschideţi
oare cine-şi adapă calul nebun
pe câmpia aprinsă

gând împietrit
izlaz uscat

golgota mea întinsă.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăptiţa fu pusă în cap de masă lângă soţul ei; fata vitregei rămase cea mai rea slujnică la curtea Lăptiţei, iar pe vitrega cea cu gând rău o legară de coada unei iepe nebune şi înconjurară ţara de şapte ori cu ea, încât lumea să ştie şi să nu mai uite că cine începe cu rău, cu rău sfârşeşte.

finalul de la Doi feţi cu stea în frunte de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Nu poate fi, nu este, n-a fost decât aşa:
Pe bidivii vremii săltând uşor în şa,
Parfumul şi culoarea şi sunetul, purtând
În clare transparenţe şi inimă şi gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-şi dau bineţe-n tihna străvechilor răscruci
Şi bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec şi numai o făptură.

poezie de Nicolae Ţaţomir din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armăsarul alb

Cândva,
Am ştiut un armăsar alb

Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase

Îşi lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja

Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăişuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie

Nu mai ştiu de el,
Doar îi mai aud trapul

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!