cai şi gânduri

Prudenţă

Gândind la viaţa lui terestră,
Un gând prudent îl încovoaie:
Acceptă o statuie ecvestră,
Dar cu umbrelă să nu-l ploaie!

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când în sala de joc este mare zăpuşeală

Este-n sală o căldură
Şi prin cap un gând îţi trece:
Să dai caii şi o tură
Pe o sticlă cu suc rece.

epigramă de V.D. Popa din Revista Romană de Şah (mai 1988)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neguţător arab mi-a spus odată că dintre toate vieţuitoarele, calul îl simte cel mai bine pe om. Dacă e viteaz sau fricos, bun sau hain sau dacă umblă cu gânduri ascunse.

Camelia Opriţa în Mircea Cel Batran ( citat din filmul Mircea )
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neguţător arab mi-a spus odată că dintre toate vieţuitoarele, calul îl simte cel mai bine pe om. Dacă e viteaz sau fricos, bun sau hain sau dacă umblă cu gânduri ascunse.

replică din filmul artistic Mircea, scenariu de Titus Popovici (1989)
Adăugat de Simona Z
Comentează! | Votează! | Copiază!

gândire

Gândirea. Acest lasou al minţii cu care poţi prinde caii nastruşnici ai exprimării.

definiţie aforistică de Cornel Stelian Popa (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori arestate

Cum fug ninsorile de oameni
din ochii plini de închisori
cum puşcării în gânduri sameni
şi nu răsad de îndreptări
cum ari în câmp cu plug de gratii
cum calul trage sângerând
pe piept de sârma grea, ghimpată
a închisorilor din gând

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armăsarul alb

Cândva,
Am ştiut un armăsar alb

Se umfla în pene
La fiecare tropot,
Ca să nu i se vadă pâlpâirea
Sub arcuirile de mătase

Îşi lua uneori zborul
Mai sus decât gândul,
Doar când nu era văzut,
Pentru a nu mistui vraja

Privea iepele doar la glezne,
Ochii lor erau cu două tăişuri,
L-ar fi putut despica
În curcubeie

Nu mai ştiu de el,
Doar îi mai aud trapul

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Velea (16 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea nuanţe de vânăt şi cenuşiu pe anumite străzi, şi trapul cailor de la trăsură răsună atât de clar pe caldarâm, încât inima ţi se strânge la gândul că insulele acestea de melancolie şi tăcere vor pieri într-o zi, înecate de fluviul cel mare.

Mircea Eliade în Nuntă în Cer
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu mârţoaga

Un gând îmi sună în urechi
Ce-ncepe să răsară;
Tractoarele sunt la fier vechi
În schimb mârţoaga... ară!

epigramă de Vasile B. Gădălin din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce trecură şi se depărtară de nu se mai văzură, argatul scutură frâul, şi iată că îndată şi-i sosi calul. Îi spuse ce avea de gând să facă şi ceru povaţă. Calul îl învăţă ce să facă, când va fi dinaintea vrăjmaşului. După ce luă în cap ce-l învăţă calul, încălecă şi porni şi el.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autobiografie la Belgrad

I

Geometria e liniştea
întâmplării!

II

Când caii dorm,
călăreţii sunt morţi!

III

Ieri gura mea sângera.
Azi sânge
ează cuvintele mele!

IV

Nu cântecul privighetorii,
ci înţelesul cântecului ei!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere impersonale
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa deschisă

Lasă o uşă deschisă,
E vremea schimbării de an.
Din iarna ce pare confuză,
Lumina e "calul troian"

Ziduri vor cade stinghere
Gânduri ucise rămân.
An Nou libertate va cere
Iubiri, bucurie si cânt!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmpia aprinsă

Izlaz uscat
spice frânte de grâu -
fără somn
păstoresc risipite
albe pietre de râu

deschideţi
oare cine-şi adapă calul nebun
pe câmpia aprinsă

gând împietrit
izlaz uscat

golgota mea întinsă.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cal înhămat la sănii de stele

Oaspete frumos,
Gândul tău, se plimbă
În inima mea,
Îmi arată calul
Înhămat
La sania stelelor,
Îmi pune
Ramuri pe braţe –
Orga lor cântă
Pe-nţelesul
În care
Colţuroase perfecţiuni
Trec iubirea
În glorii.

Rafturi încercate
Deschid
Sentimente
Văzute şi nevăzute,
Un cal înhămat

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăptiţa fu pusă în cap de masă lângă soţul ei; fata vitregei rămase cea mai rea slujnică la curtea Lăptiţei, iar pe vitrega cea cu gând rău o legară de coada unei iepe nebune şi înconjurară ţara de şapte ori cu ea, încât lumea să ştie şi să nu mai uite că cine începe cu rău, cu rău sfârşeşte.

finalul de la Doi feţi cu stea în frunte de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul

Nu poate fi, nu este, n-a fost decât aşa:
Pe bidivii vremii săltând uşor în şa,
Parfumul şi culoarea şi sunetul, purtând
În clare transparenţe şi inimă şi gând,
Sub cumpăna fântânii s-opresc ca trei haiduci
Ce-şi dau bineţe-n tihna străvechilor răscruci
Şi bând din apa vie a ciuturii o gură
Rămân din trei un cântec şi numai o făptură.

poezie de Nicolae Ţaţomir din Poezia ieşeană contemporană (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţindu-mă de un prieten

Munţi albaştri se întind dincolo de zidul din nord;
La marginea de est a oraşului curge un râu înspumat.
Aici ne despărţim, prietene, de data asta pentru totdeauna.
Tu călătoreşti mii şi mii de mile, pierzându-te în depărtări
Ca un pâlc de nuferi luat de ape.
O, norii plutind pe cer şi gândurile pribeagului!
O, amurgul şi dorul după un vechi prieten!
Ne depărtăm, călări, unul de celălalt, fluturând din mâini,
În vreme ce caii noştri nechează încetişor....

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căluşei

Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busuioc bănuind pe Siminoc că s-o fi îndrăgostit cu femeia lui, nu voi să-l crează când acesta îi mărturisi adevărul, spuindu-i că nici prin gând nu i-a trecut una ca asta vreodată. El se făcu dârz, începând a-şi teme nevasta. Şi aşa puindu-i gând rău, se învoi cu Siminoc ca să se lege la ochi, ei şi pe caii lor, apoi să încalece, să le dea drumul, şi unde i-o scoate să-i scoată. Aşa făcură. Când Busuioc, auzind un geamăt, opri calul, se dezlegă la ochi, se uită, şi Siminoc nicăiri. Pasămite el căzuse într-o fântână şi înecându-se, n-a mai ieşit d-acolo. Busuioc se întoarse acasă, îşi ispiti nevasta, şi ea spuse ca şi Siminoc. Apoi ca să se încredinţeze şi mai bine de adevăr, zise şi el sabiei să sară din cui şi să cresteze pe cel vinovat. Sabia sări şi-l crestă pe dânsul la degetul cel mare.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinctura de ovăz - efect secundar

Luând tinctură de ovăz,
Adorm uşor, n-am niciun gând
Şi parc-ajută şi la văz...
Doar că nechez din când în când.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!