cai şi lumină

răsărit –
Cai albi nechează la marginea
de început a luminii

haiku de Teodor Dume din Durerea pietrelor
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

răsărit -
cai albi nechează
la marginea de început a luminii

poezie de Teodor Dume din Strigăt din copilărie (1994)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit - cai albi nechează la marginea de început a luminii.

aforism de Teodor Dume din Durerea pietrelor (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate fi sau numai dresat, îndreptat, instruit în mod mecanic, sau într-adevăr luminat. Se dresează câini, cai, şi se pot dresa şi oameni.

Immanuel Kant în Despre pedagogie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumină violet -
maşini pline de copii
venind de la câmp
alergând veseli ca nişte căluţi
nimeni pe prispă

tanka de Alexandra Flora Munteanu din revista "Albatros" (2004)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa deschisă

Lasă o uşă deschisă,
E vremea schimbării de an.
Din iarna ce pare confuză,
Lumina e "calul troian"

Ziduri vor cade stinghere
Gânduri ucise rămân.
An Nou libertate va cere
Iubiri, bucurie si cânt!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerc închis

Tata îşi doarme bătrâneţea în sine
Ostenit de lumină, o limbă de deal
Pe tâmplele sale mângâiate de schije
Flutură toamna ca o coamă de cal.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii îşi întorseseră capetele spre mine,
arborii toţi se răsuceau
izbiţi de crivăţe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la peşti
şi stelele iluminau
cu păsări cereşti.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu şi porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
şi cuvântul fără de înţeles.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii luminii

Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Şi să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roşii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.

Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiţi.

Cai de lumină, deshămaţi de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinţi.

poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul călăreşte pe armăsarul luminii. De-abia-l zăreşti şi nu e.

aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contabilul: Ah, nu suport această lumină. Soarele vostru e un foc nebun. Cine oare are interesul să risipească energia Universului?
Funcţionarul: Încearcă să nu-l iei în seamă. Soarele e un adevărat Făt-Frumos, spătos ca un cal şi mintos ca un lider sindical.

replici din piesa de teatru Logica rătăcirii, scenariu de Valeriu Butulescu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Pârjolite sunt frumoasele noastre livezi! Fumuri înalte se ridică pe plaiuri. Vitele au apucat munţii. Fântânile s-au umplut cu noroi. Cu potcoavele lor înroşite, caii de foc calcă în picioare păşunile. S-a împlinit voia lui Dumnezeu! Flacără din flacără, lumină din lumină!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemere

Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.

Fiecare ins radiază în faţa oricui,
Chiar şi moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Creşte ciocârliei note noi de cânt.

Flutură hainele hăului peste-nălţimi,
Pegaşii nechează prin caii putere,
Gheţarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veştilor ce se nasc în drum efemere.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... ultimul plai

La limita trecerii de ultimul plai
Cu iarbă uscată de Mai şi mai,
Pe calul lui galben răsare un crai,
Smuceşte de "frâie" şi murmură –"hai! "
Şi-o coasă se-avântă să taie un pai...
Otava păleşte umbrită de-un scai
Prin care doar vântul mai cântă, la n'ai
Chemănd sumbri nori să ude un trai...
"Văzduhul" munceşte să-aducă un "vai!!! "
Şi nimeni nu-i zice – "Opreşte-te, stai!
Lumina răsfiră un fel de "nu-i bai... "
Şi spicul măreţ, se scutură-n Rai.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii se trag în lumină

orbi
coamele grele
cară hoituri
pe drumul îngust

moartea plimbă somnul
din casă în casă
un cântec de leagăn

mă prinde mama
căţărată
în podul cu amintiri

praful intră adânc
sub unghiile lungi
vopsite
cu negru

pe uşa din spate
intră

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul zburător

A venit uşor prin vis
Ochii el mi i-a deschis
A venit uşor zâmbind
Încet dragostea şoptind

Înger desenat cu cretă
Înger cu aripi de fum
Vânt ce sperie o poetă
Cel ce lasă în zbor parfum

Ochii mov şi plini de stele
Privesc mândrii, rândunele
Înger galben, cal ce zboară
Pleacă dis-de-seară

Zboară şi nu mă găseşte
Plânge şi speriat priveşte
Ce-n lumină creşte, creşte
Inima ce o iubeşte

poezie de Mădălina Radu
Adăugat de Mădălina Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreodată, la o oră foarte matinală, să spunem între cinci şi şase, vreun demon ar fi să te îndrume spre Naumburg şi să-ţi îndrepte complezent paşii către mine, atunci te rog să nu încremeneşti în faţa spectacolului care ţi se va desfăşura înaintea ochilor. Deodată, va trebui să respiri un aer de grajd. În semiîntunericul unei lumini de lanternă se vor ivi nişte figuri. În jurul tău se va tropăi, necheza, peria, pocni. Şi, la mijloc, costumat în grăjdar, dându-şi mare osteneală să care de acolo cu mâinile lucruri de neexprimat şi neplăcute la vedere ori să ţesale gloaba - mă îngrozesc când îi zăresc chipul - este, jur, propria mea figură.

Friedrich Nietzsche în Aforisme. Scrisori (3 noiembrie 1867)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

walkirie

Walkiriile sunt fecioare belicoase, suite pe cai şi înarmate cu căşti şi lănci. Când ele călăresc înainte în misiunea lor, armurile lor emană o lumină stranie tremurată, care străfulgeră cerurile nordice, făcând ceea ce oamenii numesc "aurora boreală" sau "Lumina Nordului".

definiţie de Thomas Bulfinch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngustimea drumului parcurs de mintea criminalistului a înclinat balanţa adevărului, iar inculpatul n-a avut nici forţa, nici norocul, nici sprijinul să poată aduce la lumină elementele ce i-ar fi adus o rază de circumstanţiere a faptei. Privirea de cal a criminalistului l-a lipsit şi de acest praf de zahăr.

Sava Ionescu în Iubiri de epocă şi Iubiri criminale (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!