cai şi visare

* * *

Ai adus în visul meu o herghelie de cai albi.
Atât de liniştiţi pasc pe pajiştea sufletului meu....

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Globalizarea: visul gloabelor de a ajunge armăsari.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există animal mai dumnezeiesc decât calul. Cred că într-o seară Dumnezeu a adormit şi a visat un cal superb. Da, calul trebuie să fie un vis al lui Dumnezeu.

Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine visează cai verzi pe pereţi reuşeşte la paştele cailor.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pereţii fără vise, culoarea cailor nici nu mai contează!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantismul: o visare, o aşteptare a cailor verzi de pe pereţi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi gloabe care visează la globalizare.

calambur aforistic de David Boia (21 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porniri

din ţânţari mi-au ieşit
în zbaterea mea secundară
numai iepe tinere şi uneori câte un mânz debil care
nu va ajunge armăsar niciodată
şi cui i-ar trebui?!

herghelii de vise mân în prejme aurii
pustii nu-s cerurile, ci reflexia ţărânii,
acolo-s gâze strălucind bogat, rugile mele rătăcind

urma părinţilor desculţă în clisă, iată
viaţa mea pământeană

aspiraţiile par să nu fie ale mele –
sunt chemările muzicii prea sus, scântei
dezgolindu-mi foiţă cu foiţă sufletul

Din armăsari, temutele porniri în faptă,
ce de-a ţânţari au năpădit ferestre…!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise...

Iepuraşul nostru creşte,
Mâncă morcovi în hambar,
Când adoarme, iepureşte,
Se visează armăsar.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul nebunului la şah este să călărească dama, nu calul.

aforism de David Boia (4 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisele

Dacă între oameni e întotdeauna o punte,
e, fiindcă, sub ei, se cască abisele
cu ochii închişi. Zilele-s strivite
de caii negri ai nopţilor crunte.
Zilele! Ferestrele voastre le acoperă visele.

poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii verzi pe pereţi se visează păscând pe pajişti verzi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2021)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fermitate

Celor ce-s loviţi de streche
Şi visează că-s stăpânii,
Eu le spun o vorbă veche:
Nu mor caii când vor câinii.

epigramă de Gheorghe Funar din Epigrama politică transilvană (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să fii prietenos -
este calea către fericire.
Fă-ţi timp să visezi -
şi leagă-ţi calul pe o stea.
Fă-ţi timp să iubeşti
şi să fii iubit -
este privilegiul zeilor.
Fă-ţi timp să priveşti
de jur împrejur - ziua e prea scurtă pentru a fi egoist.
Fă-ţi timp să râzi -
asta e muzica sufletului.

citat din Veche rugăciune englezească
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi prieteni

S-a stins pe uliţi cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu şi pustiu...
La colţ, în umbră, micul vizitiu
Aşteaptă un tramvai întârziat:
El şi căluţul lui, doi bieţi fârtaţi,
Bătuţi de vânt şi ploi,
Ce bine se-nţeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braţ,
Şi fruntea şi-a-ngropat-o-n coama
Tovarăşului credincios şi blând...
Iar calul, nemişcat şi el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciuleşte doar urechea, când şi când,
În liniştea târzie ascultând...
Şi ninge peste ei şi nu-şi dau seama

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!

O voce pe prora triremei

Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri şi în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Şi sparge valul neted vâslind spre Occident.

Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăieşte în fund stâncos de mări...
Tritonii să-şi urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.

Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-şi mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Şi armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.

Şi voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţii

Când uşor te fură valul,
Dus de vise puerile,
E posibil să sari calul
Şi din scaun cu rotile!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori un carusel mă visează un copil de vată cum îi mângâi caii cu o piatră însângerată...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reuşit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin aşa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, raţe, elefanţi, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni şi ăştia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împuşcat un şase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieşire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Aşadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...

Mircea Sântimbreanu în Recreaţia mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Împărăţie Yunnan

După câteva pahare lui Wumeng îi place să cânte –
şi el cântă-întotdeauna acelaşi cântec vechi;
deşi l-am ascultat de multe ori,
nu-mi amintesc nici un cuvânt din el.
Wumeng visează să-şi construiască propriul imperiu,
pe care-l numeşte Marea Împărăţie Yunnan;
dar, pe măsură ce se trezeşte,
imperiul lui arată din ce în ce mai mult ca un castel al deziluziilor –
fără a mai menţiona lipsa unei constituţii,
nu se poate găsi nici măcar o schiţă sau un principiu călăuzitor.
Beţivul Wumeng
este prietenul nostru cel mai drag,
el ne invită să visăm într-o lume fără vise,
când ne aflăm împreună suntem fericiţi să-i spunem calului cerb.

poezie de Lang Qibo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!