Citate despre calculatoare și moarte
citate despre calculatoare și moarte (inclusiv în versuri).

Scrisul este una dintre activitățile cele mai solitare din lume. O dată la doi ani mă așez în fața computerului, privesc la marea necunoscută a sufletului meu, observ că există acolo niște insule-idei care se dezvoltă și sunt gata să se lase explorate. Atunci îmi iau barca-numită cuvânt- și mă hotărăsc să navighez spre cea mai apropiată. Pe drum mă confrunt cu vijelii, taifunuri, curenți, dar nu mă opresc din vâslit, mort de oboseală, conștient că m-am abătut de la drumul meu, că insula la care vroiam să ajung nu se mai află la orizont.
Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!




Asasin în serie
Societatea care transformă
un înger de copil într-un asasin
în serie, este bolnavă!
-----------------------
Un copil a pus mâna pe-o armă
Și-a-mpușcat colegii lui de clasă
Răniți și morți, poliție, alarmă
Apoi s-a sinucis și, nu-i mai pasă
Ce mai e în lume azi de preț?
Armele se vând ca pâinea caldă
De sus și până jos, doar un dispreț,
Omenirea-n suferința ei se scaldă;
Filmele sunt pline de omoruri
Crimele au coborât în stradă
Se frâng în fașă neștiute zboruri
Și curge sânge pe zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă bărbatul tău nu vorbește urât, nu bea, nu se enervează, nu stă în fața calculatorului, nu merge cu prietenii la pescuit, încearcă să-l împungi cu un ac. S-ar putea să fie mort demult!
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

T'Jon: Totul este... cum să spun... mort. S-a oprit totul.
Jean-Luc Picard: Ești cam vag în afirmații. Ce spune analiza computerizată?
T'Jon: Păi... computerul nu funcționază foarte bine.
replici din filmul serial Star Trek: Generația următoare
Adăugat de Laura Badea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la calculatoare și moarte, dar cu o relevanță mică.
Ce se întâmplă cu stelele acestea (piticele roșii) nu se cunoaște în mod direct, pentru că durata de viață este mai mare decât vârsta actuală a universului. Nu s-a putut observa o asemnea stea la sfârșitul vieții. Toate informațiile despre moartea acestor stele vin din simulările făcute pe calculator.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- poezie (vezi și poem)
- Poezia este un joc al fanteziei, o sfâșiere lăuntrică exprimată armonios, o armă împotriva morții, un telefon fără fir, este absența și prezența himericei iubiri, dușmană a sentințelor de orice fel, poezia este multicoloră ca sufletele noastre, un concert scris pe clapele calculatorului, un balet pentru cei care nu mai pot merge, un sărut ce poate fi refuzat, dar ce nu este poezia? Orice, în afară de opacitate.
definiție aforistică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Umanitate sub escortă
Suntem umanitatea sub escortă,
Mărșăluim îngenunchiați sub cer
Și, vai, pământul nu ne mai suportă
Și ne înghite, ospitalier.
Se crapă-n două piatra canibală,
Ca să mănânce oameni vii, la prânz,
Și, sub cumplita cerului rafală,
Oceanele au izbucnit în plâns.
Și între timp ne-ntemeiem pe ură,
Ne urmărim, ca să ne facem rău,
Venin universal în stare pură
Și fiecare cu aportul său.
Clădim civilizații arogante,
Ca semn că nu ne pasă de nimic,
Și brusc vulcanii o pornesc pe pante
Și orice lider redevine mic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trecător
Murim încet în fiecare clipă,
Cuvintele sunt studiu de-nceput,
Noi căutăm indiciu cu o lupă,
Un car cu fân în care ne-am născut.
Murim încet în fiecare oră,
O altă eră intră-n infinit,
Cu pași grăbiți spre galaxia soră...
Avem o roată, reinventăm un mit.
Murim încet în fiecare zi
Și nu ne doare dacă tera-i rece,
Ne întrebăm "a fi sau a nu fi"
Și peste toate cele timpul trece...
Murind... renaștem la-ntâmplare?
Nu. La început am fost cuvânt.
De când am devenit calculatoare
A dispărut din dex cuvântul sfânt.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To let myself go
un oraș corupt de-atâta falsă strălucire un dj care mixează stările noastre / obsesiile
tulburările noastre obsesiv-compulsive / mecanic, fluid, computerele ne înregistrează gândurile / au murit oameni / a scris da, au murit atât de mulți oameni din disperare
lanțurile care ne țin legați au ruginit mă mișc înspre ieșirile teleghidate care ne sortează în buni și răi trăiește azi și mâine vom mai vedea ce putem face / a scris computerul
ca si cum ar fi fost o ființă empatică / petrecem în cluburile de noapte până dimineața în timp ce afară se trage cu arme/ aceasta este infrastructura dar și dinăuntru ne pândesc pericolele
un gând nu ne dă pace / cât de multe va trebui să jertfim pentru sănătatea noastră mintală mă desprind de fire și pășesc pe betonul umed / în zori ceva imperceptibil îmi atenuează teama / teama că azi soarele ne va găsi întinși morți pe asfalt și nimeni nu va mai fi care să ne facă contururile cu cretă albă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi
oglinda: ghilotină peste lume. sunt un cap/ăt despărțit de dumnezeu și mă rostogolesc, după chipul și asemănarea mea, de la primul cuvânt, până la ultima nuanță de roșu.
oglinda: linie de fracție cu dinți. totul se împarte la unu, pentru că zero face frig:) +1 = -1:(
oglinda: calculator de riduri. aceasta este desăvârșirea ta (femeie).
oglinda: felia de pâine. pe ce parte o să cad azi? o să-mi amintesc de mâna brutarului excitat, ca de o ploaie sfântă?
oglinda: tango între punctul de pe i și infinit.
oglinda: distanța dintre pradă și prădător. mă prind sau pierd încă un eu. să nu uit să închid ochii când trec dincolo.
oglinda: fereastră cu vedere spre ea. ea, cea care expiră când eu inspir. ea, cea care moare când eu trăiesc. later edit: un gest inegal anulează definiția oglinzii. ea, cea care trage cortina.
oglinda: balansoar între trecut și viitor. come as you were. cu viteza luminii. cu toți morții din tine.
oglinda: rană dublu adezivă care mă ține întreagă. acest pahar sangvin. diavolul poartă ultima nuanță de roșu.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste soacre și amante.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre și amante.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poemul I
no man's land
locul unde ochii tăi
înghit tot întunericul
din încăperi
și unde șoaptele mele
au tapetat pereții
de la etajul trei
iar poemele îmi sunt cuvinte grele
reci
fac țurțuri la sprâncene
și păsări rele
se desprind din ferestre
una câte una
până se umple cerul
mai nou
tot felul de viruși
în armuri de oțel
și flegme
bântuie spațiul
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara își aruncă
iarna peste orașul încremenit
este un văl care prinde
un bețiv în mrejele somnului
de veci a simțit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
orașul o să-nvie mâine
poate o să bată și clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitrițe înghețate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
își vor scrie banalitățile
de rigoare neștiințifică
liniștea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
și-a spart capul de geamurile aburite
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arhitectură
sunt atât de singur când suntem amândoi
eu privesc în direcția ochilor
tu parcă privești spre toată lumea
spune-mi
cum de încap toți locuitorii pământului în camera noastră
și cum de te uiți la fiecare ca și cum l-ai cunoaște
suntem doar noi
îți jur
și privirea ta inventează oameni în jurul nostru
în fiecare dulap
pe laptop
chiar și în ochii mei distingi ființe cu mâini și picioare și cu papuci de casă
care privesc în direcția ochilor
și tu parcă privești spre toată lumea
sunt atât de singur
iar tu atât de puternică
femeie de perete ce ești m-aș da cu capul de tine
bang
o dată
de două ori
[...] Citește tot
poezie de Rareș-Andrei Adam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cu laptopul prin oraș
Mă strecor ca un ochi bătrân pe străzile mirate
Ale orașului obosit de atâtea povesti brutale
Siluit de plânsul cerșetorilor cu viețile stinse
La piața Unirii în neunirea creștinilor convertiți
Barosanii își parchează frustrările ilegal în locuri nemarcate
În Centru Vechi sunt oameni noi vomitați din capitalism
Prăjiți în sos de iluzii magice sclipitoare cumpărate ieftin
La Universitate un anticar volant drogat moare de foame
Îngropat în toată literatura universală nevândută vreodată
Niște țărani alogeni beau bere prostă, mănâncă mici și înjură
În Obor
Doar la Foișor țiganii șireți veșnici cu gura știrbă
Bat la babaroase făcute din os de corporatist
Bucureștiul se întoarce să-și ia tributul numărat în vieți
Înghite pe toți nou-veniții ce se grăbesc în Gara de Nord
Îi mesteca zdrobindu-le casele sărăcăcioase fără gard de la țară
Și apoi îi scuipă într-o flegmă cirotică direct pe stradă
Doar doi bătrâni internați la Obregia, pensionari de când lumea
Interbelici care nu au fost niciodată cu metroul
Râd fără rost
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul doi
O țară pe care-o porți cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o țară
care există doar în amintirea
unei arome, doar într-un vechi timbru poștal,
țară care-acum e sigiliul sângelui ștanțat de cineva
căzut pe caldarâmul înfierbântat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietăți? Cine are dreptul
la o singură evadare prin fereastra spartă
și la o sută de decolări? Cine e posesorul cheii
de la Porțile Raiului? S-a deschis ea vreodată?
Deschid ziarul, computerul,
un cont și nevoia de a medita
la toată teroarea din lume
în această dimineață traversez împreună cu copilul meu strada,
purtând pe capetele noastre de indian văluri palestiniene.
Cu ce plătim? Pentru ce fel de
răsplată? Aș vrea să-i conturez forma
" scuturată printre file și mirări...
zburând pe șrapnel și pe aripile păsării...
captivă-între baionetă și vânt.
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vreau sărutul timpului, înapoi
mă strâng
strada nu-mi mai este dreaptă, are colțuri
în ele sângerez, postez noaptea linii imaginare
la un calculator, orele sunt târzii, mă seacă
diminețile scot fum, din coșuri, care nu mai sunt
lipsesc lemnele, ferestrele tremură, gheață nu mai vor
cândva ascultam cum joacă șotron o amintire
pe strada sufletului ei, atunci trecea o înmormântare
langă gardul cu o ulucă, strambă
o urmă din mine o privea
este și acum cu mine, pe peretele alb, noaptea
o insectă se zbate
plasa păianjelui sugrumă trăirea, durere
nu vreau să fiu nici eu, nici tu, în ea
au adunat prea mulți dintre noi, în cifre, în conturi
în digiți, la o bancă, privesc noaptea
nu mai este nici strada a mea
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razna
Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârșitul viază fără scop,
Însingurat și neînțeles, poetul se înfrățește cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îți va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depășit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puțin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăsește în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristețe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esențe, îți bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îș zărește mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantității se referă la bani, la zilele rămase, cine îți numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morții,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca niște tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu ați văzut ce mult vorbește un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispirație
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare disprețuindu-te pe tine și pe ceilalți,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre calculatoare și moarte, adresa este:
