calendar şi suflet

Lui Constantin Mândruţă (la vol. Calendarul sufletului meu)

O reformă o să fie,
În întreaga Românie:
Calendarul gregorian
Se schimbă-n mândruţian!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (14 octombrie 2016)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pagina de fericire

Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deşteptat literele
Născându-se frunze
Şi florile au înmugurit
În irişi.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre şi susurul de izvor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânziene,
Flori tămăduitoare,
Descântate la izvoare...
Pe-a tradiţiei cărare,
Românească încântare,
Parfum viu plin de culoare,
Legende nemuritoare,
Măreţii cu suflet mare,
De naşterea lui Ioan,
Flori sfinţite în calendare.

Valeria Mahok (24 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile Sânzienelor...

Câmpii galbene în soare,
Sfinte tămăduitoare,
Aur în plete florale,
Parfum viu spre încântare,
Vrăji cu veşnică chemare,
Măreţii cu suflet mare,
Bucurie în cărare,
Slujiţi lui Ioan cel Mare,
Ziuă sfântă în calendare,
Legende nemuritoare.

Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

An mort

Casa veche cu coloane albe,
Parcul si mai vechi ca ea;
Cerul vanat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajistea desarta
Si pustie, ca si parc si nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, in sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut si ploaie —
Si mai putred si mai stins
Calendarul vested ce-n odaie
Starvul timpului l-a strans.

poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă cu tine

Iubitule, timpul trece lent, în zadar
Când nu eşti tu la pieptul meu.
Şi sunt amare zilele din calendar
Fără tine... parcă nu-s eu, mi-e greu.

În faţa mea, chipul tău se perindă
Aş vrea să-mbătrânim împreună.
Să-ţi văd o viaţa reflexia-n oglindă,
Să te ţin în gând, suflet şi de mână!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Mulţi Ani!

Din sufletul meu de vechi român,
Cu blândeţe şi speranţă-n viaţă,
Vă doresc Mulţi Ani cu fericire,
Sănătate şi multă speranţă,

Lumină la urmaşi în calendare,
Cer cu flori în a voastră iubire,
Pace şi belşug în ce-i frumos
De-a fi lăsat în urmă moştenire

La Mulţi Ani! Iubiţii mei români,
Noul An ce-n miez de noapte vine,
În Grădina Maicii Domnului
Să-l primiţi cu suflete senine!

Stele de virtute să aveţi în voi,
Cultul muncii evaluat în bani,
Distracţie-n hotare cu urarea:
Românie Sfântă, La Mulţi Ani!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E primăvară iar

E primavara iar,
Natura reinvie
E primăvară iar,
Şi am mai rupt o filă
Din micul calendar.
E primăvară iar
Şi câte s-or petrece?!
E primăvară iar,
Viaţa mi se trece.
E primăvară iar,
Şi aş vrea să fiu mereu
La fel ca altă dată
Să intru-n jocul tău.
Să alergăm pe pajişti
Verzi şi de soare pline,
Să văd in jurul meu
Doar zâmbete senine.
E primăvară iar,
Ce-a mai rămas din mine?!
E primăvară iar,

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Simionescu (9 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile unui destin

pe coală albă de hărtie
aşez mărgăritare calde,
picurând din agonie
a unei inimi albe.

rânduri se scriu cu purpuriu
din rănile de gând,
închise-n suflet azuriu
cu lacrimi susurând.

cuvinte cad din diamante,
care-au cioplit o fericire
sortită unei minţi savante
şi unui duh de nemurire.

un trandafir negru-al pierzării
file a şters din calendar...
m-a pus în gara aşteptării
în locuri de amar.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte

Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ştergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorţeală statornică
tu ai plecat
şi nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl ştiu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respiraţia
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminţi ale ierbii
aşteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrăţişări de săruturi...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăciţi în primăvară

Foamea aprinsă-n suflet râvneşte ospeţe
Iubire se pierde-n felii de cer rumenit
Înserare-n cuvinte, săruturi răsleţe
În turnul din vis clopotele au amuţit.

Murmură un pian în clape de cireşe
Primăvara-n pene de păun s-a despletit,
Tărâm al iubirii se ţese-n seri leneşe,
Ţipăt verde-al câmpiei în pupilă-nflorit.

Liliacul ninge mierle-n sărut înnoptat
La geam borangicul din măr aprinde luna
Din pleoapa unui cais un vis s-a răsturnat
Strunele sângelui sparg zăvoare întruna.

Albastrul fluid al nopţii curge-n pahare
Din păpădii se-aprind felinare de ceară,
În somn de porumbei păianjeni ţes hotare
Şi-aruncă lacrima primăverii în seară.

[...] Citeşte tot

poezie de Alice Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firave sentimente

Mă ademeneşte iarna la geam
înainte ca visele să fie împlinite
dezleagă tainele astrale
se aştern fulgi rătăciţi
peste file-n calendare
alunecă spre cuvântul nerostit
se pierd în valuri
în abisul de întrebări
respir cu nesaţ aerul rece
simt depărtări lungi
adunate-n suflet
din ani şi anotimpuri
porţi albe se deschid
trezind izvoarele
din aşteptări de ninsoare
pădurea îmi dă de ştire
dezgolind firave sentimente
învingând gheţarii
ce te-au răcit
la malul de amintire

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu

Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă

Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-şi dezleagă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu

Şi-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă
Te rog pe tine umbră
Să redevii fiinţă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

spune-mi unde să te caut
umbra mea şovăitoare
nopţile când de răcoare
sufletul e mai precaut?

dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie

parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce

niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-şi află un rost

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă din nou în calendar

E toamnă din nou în calendar.
Afară bate un vânt rece şi avar.
O frunză cade pe pământul umed, solitar.
E toamnă din nou în calendar
Şi într-un vechi, micuţ bazar
Cântă vesel un lăutar,
Un cântec de dor şi de păhar!
Căci e toamnă din nou în calendar.
Pe strada cu un singur felinar
Trece grăbit un birjar,
Ducând un suflet plin de dragoste şi amar!
Căci e din nou toamnă în calendar.
Iubito tu mă întrebi încet şi rar
De ce nori pe cer apar?
De ce latră în noapte acel ogar?
Eu îţi răspund cu glasul meu sentimental
Pentrucă e din nou toamnă în calendar.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu părul de soare

Suflet taciturn ce-şi caută azi muza
am rămas în aşteptarea singurătăţii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorinţele puse-n poarta cetăţii.

Caut mereu zeiţa cu părul de soare,
nu am veşmântul aripii şi-i aduc în dar
un bec s-o lumineze şi o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopţii,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineţii.

Pe zeiţa cu părul de soare poţi s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite şoapte
şi îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
şi-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheaţă
ce-şi îndreaptă ascuţişul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogoleşte minţile
care au luat-o razna
şi le tot duce...

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

Calendarul timpului
s-a pierdut în negura
anotimpurilor,
ce trec de-a valma.
Câtă suspiciune există
şi-n rânduiala
ce se face
în cronologia anilor.
Huzuresc fiori de gheaţă
ce-şi îndreaptă ascuţişul
spre sufletele goale
din trupuri firave.
Vântul uitării
rostogoleşte minţile
care au luat-o razna
şi le tot duce...

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!