Citate despre capricii și religie
citate despre capricii și religie (inclusiv în versuri).
Dacă nu există Dumnezeu, atunci omul este cel mai jalnic capriciu al naturii.
citat din Kazimierz Matan
Adăugat de Roman Walewski
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să lăsăm pământul cu toate virtuțiile și capriciile lui; aici în rai e plusul de intensitate. Dintotdeauna am vrut să cunosc partea îngerească din om pe care am numit-o iubire.
Ștefan Radu Mușat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire
Răsună-a deșteptării goarne
Să-elimini voaluri, măști și haine
Ce-ascund a firii negre toane
Și să apuci un plug de coarne
Pe-ogorul veșnicelor Taine,
Menirea-n Rai să ți se întoarne.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu i-a dat femeii frumusețea, iar dracul i-a dat toanele.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Religia nu mai este decât mărturia abstractă a absurdității particulare, a capriciului privat, a arbitrarului.
Karl Marx în Opere, volumul I (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trecu multă vreme, și iată că muri și călugărul. Îl îngropă George și pe acesta, cu toată evlavia. Apoi, după ce mai plânse și se mai tângui o toană, se hotărî să iasă la lume; căci nu-i mai plăceau locurile acelea, unde murise mă-sa și părintele său cel duhovnicesc. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape și se lăsă pe dânsa a-l scoate oriunde va voi ea, după ce-și închelbără un rând de haine ca de urs, alcătuite din niște piei de vulpe ce găsi în podul chilioarei, unde șezuse el cu pustnicul. Merse ce merse pe acea potecă, până ce văzu că copacii încep a se rări, apoi se coborî în niște câmpii cu fel de fel de buruieni. Mai merse o bucată de loc și intră într-o cetate.
Petre Ispirescu în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se spune adesea că munca e în slujba lui Dumnezeu. Dar numai acea muncă e în slujba lui Dumnezeu, care dezvăluie ceea ce este dumnezeiesc în natura noastră, care înseamnă o biruință a voinței noastre sufletești asupra neliniștii, a toanelor și a dorului de tihnă. Foarte multă muncă este "în slujba diavolului", deoarece o îndeplinim astfel încât prinde rădăcini în caracterul nostru obiceiul trădător al jumătăților de măsură.
Fr.W. Forster în Îndrumarea vieții pentru băieții și fetele de la 18 ani (1924)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
nu judeca pe nimeni.
noi ne asumăm fapte
și ne supunem capriciilor noastre
sau ale altora.
numai Dumnezeu ne poate Judeca.
gogyohka de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoferul Iadului (anapestic)
Un amic, doar așa, ca o toană
A condus cum ar face-un nebun,
Iar acum - nu degeaba v-o spun -
Că mulți bani eu am dat pe coroană!
epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, copil răsfățat ce ești! Dar și inimile cele mai duioase sunt uneori foarte crude. Că vă închinăm viața noastră, că nu ne gândim decât la voi, că vă pregătim tihna, că ne jertfim bucuriile pentru toanele voastre, că vă adorăm, că vă dăruim până și sângele nostru, astea nu înseamnă nimic, nu? Vai! da, voi primiți totul cu nepăsare. Ca să căpătăm pentru totdeauna zâmbetul și dragostea voastră disprețuitoare, ar trebui să avem puterea lui Dumnezeu. Și până la urmă, vine un altul! un iubit, un soț - și ne răpește inima voastră.
Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă oferisem Pruncului Isus, să-i fiu o mică jucărie, Îi spusesem să nu se folosească de mine ca de o jucărie de preț, pe care copiii se mulțumesc să o privească fără să-ndrăznească s-o atingă, ci ca de o minge mică fără valoare, pe care poate s-o bată de pământ, s-o lovească cu piciorul, s-o lase într-un colț sau chiar s-o strângă la inimă dacă i-ar fi pe plac; într-un cuvânt, vroiam să-l distrez pe micul Isus, să-i fac plăcere, vroiam să mă las în voia capriciilor lui copilărești... Îmi îndeplinise rugăciunea...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de Margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Analfabeților
V-am spus că sunt un om periculos
Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveți pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare și de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puțin pe libertate.
V-am spus ca sunt oșteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpărați și voi,
Cenzori capricioși ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneți mâna să munciți.
Să nu mai tot pândiți zeloși din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure și sumbră.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bun mai era și părintele Duhu, când se afla în toane bune, Dumnezeu să-l ierte! Pus-a el băieții în rânduială cum nu mai văzusem până atunci; cumpăra-ne el vara, din banii săi, cofe de zmeură și fel de fel de puricale de ne da să mâncăm, și mai în toată sâmbăta ne încărca în o droagă de-a Mănăstirii Neamțului și ne ducea la stăreție, să dăm examen dinaintea starețului Nionil, un bătrân olog, care ne sfătuia cu duhul blândeții să ne ținem de ceaslov și psaltire; căci toate celelalte învățături, zicea el, sunt numai niște ereticii, care mai mult amărăsc inima și tulbură sufletul omului. Dar fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte în totul sfaturile cuviosului stareț, ci să ne învețe și câte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geografie și din toate câte ceva, după priceperea noastră.
Ion Creangă în Amintiri din copilărie III (1881)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul sensibil la artă se află față de realitatea visului în același raport în care se află filosoful față de realitatea vieții; el se complace în a privi totul cu un interes acut, căci își tălmăcește viața tocmai prin aceste imagini; astfel își face ucenicia vieții. "Atotînțelegerea" lui nu prinde numai imagini plăcute și surâzătoare; tot ce este grav, tulbure, trist, întunecat, piedicile neașteptate, capriciile hazardului, așteptările anxioase, pe scurt toată "comedia divină" a vieții cu "infernul" ei îi trece prin fața ochilor, nu numai ca un joc de umbre căci și el participă cu toată firea și durerea sa la aceste scene dar păstrând totuși acea impresie fugară că totul e aparență; poate că mulți își amintesc, ca și mine, cum au reușit să se îmbărbăteze, în spaimele și primejdiile visului, spunându-și: "Este un vis! Să visăm înainte!".
Friedrich Nietzsche în Nașterea tragediei din spiritul muzicii (1872)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se deșteptă se și duse acasă fără să bage de seamă că îi lipsește inelul din deget. Acasă daca ajunse, ia palatul de unde nu e. Pierise ca și când n-ar fi mai fost, iar în locul lui găsi iarăși bordeiul părinților lui. Se mai căi el o toană de neghiobia ce făcuse, dar acuma prinde orbul, scoate-i ochii, povestea ăluia. Se hotărî dară să se întoarcă la împărăția lui, să nu se mai întâlnească cu niște asemenea oameni răi la suflet. El zise și părinților lui să meargă cu dânsul, să trăiască ca în rai. Dară ei se mulțumiră a le rămânea oasele în sătuceanul în care se născuseră, și poftiră fiului lor o viață lină și fără de supărări diavolești. Bietul Făt-Frumos, trist că-și pierduse inelul, trist că părinții săi nu voiesc a merge să trăiască cu dânsul, sta cu capul rezemat pe mână și se gândea cum să facă ca toate să-i iasă înde bine. Când, deodată, se înfățișează înainte-i vizitiul ce-i dase împărăteasa.
Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la capricii și religie, dar cu o relevanță mică.
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Binefacerile lumii
Luna, care este capriciul însuși,
se uită pe fereastră, pe când dormeai în leagăn,
și își zise: "Îmi place copila".
Și, plină de moliciune,
coborâ scara de nori și trecu lin prin geamuri.
Apoi, se lăsă pe tine cu mlădioasă duioșie de mamă
și își puse culorile pe fața ta.
Ochii ți-au rămas verzi, și obrajii din cale-afară de palizi.
Contemplând-o pe această musafiră,
ochii ți s-au mărit ciudat;
și te-a strîns la piept cu atâta duioșie
încât ai rămas pentru totdeauna gata să plângi.
În acest timp, în împărtășirea bucuriei tale,
luna umplea toată încăperea, aidoma unei atmosfere fosforice,
unei otrăvi luminoase; și toată această lumină vie gândea și zicea:
"Vei suferi veșnic înrâurirea sărutării mele. Vei fi frumoasă în felul meu.
Vei iubi ce iubesc eu și tot ce mă iubește: apa, norii, tăcerea și noaptea;
marea nemărginită și verde; apa informă și multiformă; tărâmurile unde nu vei fi;
iubitul pe care nu-l vei cunoaște; florile monstruase;
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupul este sluga cea mai credincioasă, deoarece suportă cu stoicism insultele și supliciile omului și capriciile sufletului!
citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bătrânele
În vechile orașe cu străzi întortocheate
Pe unde chiar urâtul surâde-ncântător
Pândesc, purtat de toane fatale, cam ciudate
Făpturi trec garbovite, c-un ce fermecător.
...
Făcându-și din durere un strop de miere-ascuns
... bătrâna dreaptă încă și mândră stă deoparte
...
Cu ochii-i de acvila clipind privea departe;
De marmur fruntea-i parcă spre lauri se-nalță!...
....
Astfel vă duceți toate, răbdând și fără plângeri
Prin hăul de orașe, voi mame ce-ați trăit
Cu inimi sângerate, voi curtezane-ori îngeri
Al căror nume-odată de toți era rostit.
....
Voi ce-ați trecut prin glorii, făcând din grații jocuri
Nu vă mai știe nimeni! Cheflii neomenoși
V-aruncă-n treacăt vorbe de dragoste-n batjocuri;
Pe-ai voștri pasi fac schime copiii ticăloși
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
din când în când construcția adevărului
e o biserică incomodă,
se poate muta pe șine
undeva mai în spatele blocurilor din bca organic
pentru că, să recunoaștem,
iubim scenariile noastre necăsătorite,
un fel de minciuni pasagere din țările calde,
atât de răsfățate în conturi de straniu,
încât
realitatea e doar un capriciu,
dar rar.
și mai ales cui îi servește o religie 3D previzibilă
care numără mătănii și pomelnice obiective?
starea noastră civilă nu primește primul ajutor
de la dumnezei de carne
și de aceea
nu ne închinăm decât cu mâinile stângi
ale fumului de țigară
într-o rugăciune contre jour
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre capricii și religie, adresa este: