Citate despre comerț și copilărie
citate despre comerț și copilărie (inclusiv în versuri).

Înăuntrul fiecărui adult există încă copilul care hoinărește. Suntem negustori ai fericirii dându-le oamenilor ocazia să viseze precum copiii.
citat din Guy Laliberte
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Proprietarului meu, negustorul Arsay Măgârdician
Ce vorbă pot spune eu, oare,
Cu greutate la cântar?
Să-ți crească clientela mare,
Iubitul meu proprietar.
Copiii veseli să-ți trăiască
Cu sănătate și noroc,
Și prețul mărfii să sporească!
Chiria mea... să stea pe loc!
poligramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Greșeli de exprimare
Îmi plac greșelile de exprimare
Din cuvintele fiicei mele,
Atunci când spune:
Vânzătoreasă,
Și nu vânzătoare,
Circhist,
Și nu circar.
Îmi place când nu pronunță litere.
Și-mi fac probleme:
Corectându-i greșelile
Îi răpesc copilăria.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marfa merge cu cumpărătorul, copilul merge cu tatăl.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Târg de sclavi
Hai, vino lume, vino să vezi,
vino să cumperi, vino să vinzi
titluri, povești și bătrâni suferinzi,
aur, biciuști, biciclete, cirezi.
Și, mai ales, vino lume cu sârg,
privind cu milă copiii suavi,
haideți cu toții la comerțul de sclavi
și onorați al copiilor târg.
Aici sunt mame ce vând copii,
mame deștepte cu mâinile reci,
care în cinicul veac douăzeci
se pricopsesc, nu s-ar mai pricopsi,
negustorind până-n veacul de veci,
ca-ntr-un obor pentru vite, copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!



De la o vreme încoace, însă, văzură că dau îndărăt. Unde până aci era bilșugul în casa lor, acum ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă, cum se zice. Cu toate acestea, perechea de oameni nici nu se gândea a cârti împotriva lui Dumnezeu. Ea era mulțumită că dobândise copil, și alt nimic. Mai trecu ce trecu și amândoi bătrânii dară ortul popii, rămâind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. Copilul se alese cu cotoșmanul. După ce văzu că nu mai are de nici unele, și nici părinți, se puse pe un plâns de-ți era mai mare jalea de dânsul.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Neguțătorul își spuse păsul și zice că își pune nădejdea în înțelepciunea împărătească și așteaptă să hotărască împăratul cum îl va lumina Dumnezeu. Dascălul o mâlcise de tot, iară femeia îndrugă și ea câteva vorbe, aruncând toată vina în spinarea dascălului. Atunci împăratul întrebă pe negustor că: daca își va vedea copiii, i-ar cunoaște el?
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru mine nu există, deci, "cea mai minunată" în sensul de 90-60-90, nici în cel de blondă, brună sau roșcată, înaltă sau minionă, vânzătoare sau poetă. Cea mai minunată este cea cu care am putut avea un copil virtual numit "cuplul nostru", "dragostea noastră".
Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Simțea nevoia dominației; dorea acea parte de suveranitate mai mare sau mai mică pe care oricine o exercită, chiar și un portar, asupra mai multor sau mai puținor victime: nevastă, copil, locatar, vânzător, cal, câine sau maimuță. Acestora le aplici, la rândul tău, umilirile primite în sfera superioară la care aspiri.
Balzac în Istoria măririi și decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
[...] Citește tot
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


La aceste cuvinte, femeia și dascălul o sfecliră de tot și tremurau ca varga. Iară neguțătorul, creștea inima într-însul de bucurie că-și găsise copiii. Împăratul zise că de când el este împărat, așa pricină grea nu mai judecase. Hotărî dară ca toți să cază în genunchi și să roage pe Dumnezeu să le arate dreptatea lui. Așa și făcură. Pe când încă se rugau, deodată, dascălul și femeia se făcură stane de piatră. Împăratul porunci să puie asta stane de piatră de o parte și de alta la scara palatului. Iară negustorul rămase la curtea împărătească.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec neterminat
"cine are tinerețe
de vânzare? vreau să cumpăr!"
și-a plecat în lumea mare
un copil fără astâmpăr,
dar cu timpul, dâra vieții
mai adâncă se arată.
palma, inima, pomeții
obosesc... el cată, cată
să cumpere tinerețe
de la unul, de la altul.
în zadar! plin de tristețe
se-ntoarce... unde-i e satul?
casa, pomii, cai, uluce
parc-au intrat în pământ.
a rămas numai o cruce
răstignită pe mormânt.
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evreul
M-am dus să-mi cumpăr cărți! Evreul
Bătrân și sombru, ca un mag,
Îmi puse blând pe umeri mâna
Și mă privi ciudat și vag:
-"Un tânăr, care-și pierde vremea
Cu cărți!".. și-și prinse de urechi
Doi ochelari, vrând să-mi arate
O Biblie cu slove vechi.
Vrusei să râd... și -n clipa-aceea
Privii ironic spre Evreu;
El pricepu.. gândind în sine:
"Cumpărătorul e ateu!"
În vreme-aceasta lângă dânsul,
Copilul său mic, zdrențăros,
-"Mi-e foame!"... repeta într-una
C-un glas naiv și dureros...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pierderea și imposibilitatea de a găsi obiectele puse la păstrare interesează în mod deosebit, din cauza multiciplității de interpretări de care sunt susceptibile aceste două acte ratate și a diversității tendințelor la care se supun ele. Ceea ce este comun tuturor acestor cazuri este voința de a pierde; ceea ce diferă de la un caz la altul este motivul și scopul pierderii. Pierdem un obiect atunci când e uzat, când avem intenția să-l înlocuim cu altul mai bun, când a încetat să să ne mai placă, când îl deținem de la o persoană cu care am încetat de a fi în bune relații sau când a fost achiziționat în împrejurări la care nu mai vrem să ne gândim. Faptul de a lăsa să cadă, să se deterioreze sau să se spargă un obiect poate servi acelorași scopuri. Experiența vieții sociale arată că copiii nedoiți și născuți în afara căsătoriei sunt mult mai fragile decât recunoscuți ca legitimi. Acest rezultat nu este urmarea tehnicii grosiere a făcătoarelor de avorturi, ci se explică printr-o oarecare neglijență în îngrijirile date acestor copii. S-ar putea ca îngrijirea obiectelor să aibă aceeași explicație ca și aceea a îngrijirii copiilor.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tata
Când bătea în poartă Negustorul
plânsul mă strângea de beregată:
"Tată, Tată, vinde-mă pe mine
dar nu vinde mieluseii, Tată,
să nu-i dai să-i spânzure Călăul,
să le taie gîtul cu custura:
sângele în clocot, sângele
să stropească toată bătătura...
Lasă-mi mieluseii, lasă-mi-i,
să mă duc cu ei pe lunci hoinar...
să nu-i dai Călăului să-i vândă
ciopârtiti cu barda, la cântar..."
Câte primăveri ti-au văzut ochii
nourati de gândurile grele...
Câti ciocoi s-au ospătat cu carnea
mieilor copilăriei mele....
[...] Citește tot
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Chemarea cumpenelor (1937)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!


Indiferent cât de nesemnificativă este interacțiunea, fie chiar și vânzarea unei acadele către un copil, pune în ea gândul dezvoltării și asigură-te că i-ai transmis-o și clientului tău.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
Doamne, unde-ai să ne-așezi pe noi,
visătorii,
care-am băut din corola florii
de mătrăgună și-am trăit goi?
N-am avut altă-avuție
decât praful de pe tălpile noastre,
altă casă decât zările-albastre
din copilărie.....
Oamenii, ocolindu-ne-au zis:
cine sunt acești vânzători de vis...???
N-am avut liniște, n-am avut masă-așezată,
însă tu ne zâmbeai câteodată...
Te-arătai la sfârșitul câte unui cuvânt,
erai ca un fulger, ca o pală de vânt.
Și noi ne spuneam rugăciunile,
încrezători în toate minunile....
Doamne, dintre toți copiii tăi,
numai noi am fost ca paserile-n aceste văi...
[...] Citește tot
poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Țara mea
Țara mea e limba noastră,
Munții dacilor și Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.
Țara mea e limba-n care
Scriu și sufăr și vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alții o tocmesc.
Țara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Țara mea e mult mai mare.
Țara mea-s tata și mama
Și copiii. Vă implor,
Înjurați, dar țineți seama:
Nu mă înjurați de dor,
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartierul din fotografie
În 1939 - ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele.
Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă a ucis-o
și-am colindat toată ziua orașul.
Casele au dansat fantastic
și trenurile cu petrol au trecut sfârtecate prin gări.
Ploua cu stropi mari ca niște viermi de argint.
De jur împrejurul nostru, călătoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie străbătuse calmă rombul din piață,
dar strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă.
În 1939 - ce toamnă!
Mă urmărește imaginea omului cu obrazul ciupit,
mă neliniștea complotul sceleraților împușcați în cetate.
Strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă
și veacul lua tot mai mult forma unei sticle-înfundate.
Cine ar fi bănuit că ploile n-or să mai sune
pe tablele caselor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


După doi ani m-am întors acasă, ș-am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hainuța jos, îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei sărace, oameni de la țară, mă întrebau cine le-a zugrăvit, le spuneam că eu... și cumparau, bieții oameni, ziceau că-s icoane cu noroc, de la un copil nevinovat. Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă dupa cea dintâi afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână, s-a uitat la bani, apoi la mine și m-a întrebat îngrijată de unde-s, că eu lucrasem pe ascuns icoanele. Când i-am spus, m-a sărutat, a dat să zică ceva și s-a întors repede cu fața spre fereastră, că-i venea să plângă. Aceea a fost, poate, cea mai fericită zi din viața mea.
citat celebru din Nicolae Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre comerț și copilărie, adresa este:
