compozitori şi existenţă

În teatru există momente când atât poetul, cât şi compozitorul, trebuie să aibă suficient tact pentru a şti să scrie altceva decât versuri şi muzică.

citat celebru din Giuseppe Verdi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

melodie

Melodia este temelia principală a întregii muzici. Inventivitatea melodică, în senul cel mai înalt al cuvântului, este principalul ţel al compozitorului. Dacă nu este capabil să creeze melodii care să aibă dreptul la o îndelungă existenţă, el are puţine şanse să stăpânească vreodată meseria de compozitor.

definiţie clasică de Serghei Rahmaninov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Rossini. Deci tu eşti compozitorul Bărbierului din Sevilla. Te felicit. Va fi jucat atât timp cât va exista opera italiană. Nu încerca niciodată să scrii altceva, doar opera buffa.

Ludwig van Beethoven în corespondenţă cu Gioacchino Rossini (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul se află în alianţă, pe picior de egalitate, cu restul artelor; de aceea nu există, de pildă, muzică pentru balet, ci puterile creatoare ale compozitorului sau coregrafului au o libertate absolută.

citat clasic din Mihail Fokin (1914)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încercat să scriu muzică de dragul muzicii şi nu din alte considerente... Cel mai mic cântec, cel mai neînsemnat vals trebuie să poarte scânteia care să electrizeze publicul şi să-l cucerească... Ştiu că numai o jumătate de pagină de Liszt va cântări mai mult decât toate operetele mele. Compozitorii mari vor avea întotdeauna admiratorii lor, dar paralel cu ei trebuie să existe şi compozitori pentru un public căruia să-i placă o operetă veselă, uşoară, spirituală şi elegantă.

Emmerich Kalman în Ghid de operetă (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde o voce mediocră e respingătoare, cincizeci de voci mediocre fermecă. Cântăreţul fără simţire anulează şi răpeşte sensul celor mai arzătoare elanuri ale compozitorului. Până şi însufleţirea mediocră şi care există la orice cor cunoscător de muzică, ajunge spre a împrumuta strălucire văpăii ascunse în piesă şi a-i da viaţă, chiar dacă un virtuoz rece a ucis-o.

Hector Berlioz în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între moartea lui Handel în 1759 şi afirmarea lui Edward Elgar în ultimul deceniu al secolului trecut, în Anglia n-a existat nicio personalitate majoră în domeniul muzicii... Elgar s-a abătut de la vehile tipare. A fost recunoscut drept cel mai mare compozitor al Angliei şi s-a bucurat de o reputaţie imensă în timpul vieţii. Apoi a scăzut rapid, pentru a creşte din nou în anii '60 ai secolului nostru... Căderea lui Elgar în desuetudine timp de mai multe decenii trebuie pusă nu numai pe seama esteticii neoclasice, cu repulsia ei faţă de romantism, ci şi a interesului faţă de naţionalism, reprezentat în Anglia de Ralph Vaughan Williams şi reînvierea şcolii elisabetane... Naţionaliştii s-au orientat spre fondul nativ, dar Elgar n-a vrut să procedeze în acelaşi fel. El considera că datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului... În 1900, Elgar era deja cel mai vestit compozitor din Anglia, mai ales după uriaşul succes cu Variaţiunile Enigma din 1899.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să simt o nemulţumire crescândă faţă de relaţiile dintre publicul iubitor de muzică şi compozitorul în viaţă. Vechiul public special al concertelor de muzică modernă a dispărut, şi publicul concertelor convenţionale continuă să fie apatic şi indiferent faţă de tot ceea ce nu este clasicism bine conturat. Mi se părea că noi, compozitorii, eram pândiţi de primejdia de a lucra într-un vid. Mai mult chiar, un public cu totul nou se formase în jurul aparatului de radio şi al fonografului. Nu avea sens să îl ignorăm şi să continuăm să scriem ca şi când n-ar exista. Aveam sentimentul că trebuia să încerc să spun ceea ce am de spus în termenii cei mai simpli cu putinţă.

citat din Aaron Copland
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Somn şi moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-ngheţatul val
Al veşniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopţii chip tăcut.

Comentarii

"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranţa mântuirii la sfârşitul unei căi de suferinţă.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în acelaşi timp cu "Grodek", cu puţin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu acelaşi titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referinţele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai parte de eşec ai tendinţa să îţi confirmi că nu eşti capabil de mai mult. Dar dacă acel eşec le-ai privi altfel? Dacă l-ai vedea nu ca un eşec ci ca un feedback din care poţi prelua informaţii şi apoi poţi îmbunătăţi o strategie până când devine potrivită pentru succes. Un eşec este un mecanism prin care aflu că încă nu am apăsat pe butoanele potrivite pentru succes. Dacă aş privi eşecul ca ceva pozitiv, nu ar mai putea să îmi confirme decât că sunt într-un proces de îmbunătăţire. Gândeşte-te la un compozitor. Caută o anumită notă pentru a se integra perfect în melodie. Însă nu o găseşte de la început. Dacă, după prima încercare ar zice "nu am nici o şansă să găsesc nota potrivită", ar decide că nu e suficient de bun. Însă, în cel mai logic mod, acel compozitor trebuie să testeze sute, dacă nu chiar mii de variante până când ajunge la cea potrivită. Succesul nu este altceva decât finalul unui proces de îmbunătăţire permanentă, obţinut prin informaţiile pe care le primeşti datorită... eşecului (feedback-ului). Nu există eşec, există numai feedback. Cum ar fi viaţa ta dacă ai gândi aşa?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă moartea nu-i sfârşitul

Dacă moartea nu-i sfârşitul, aş vrea să ştiu ce este.
Noi pentru eternitate nu existăm,
exceptând clipa de acum.
În pelerina mea de detectiv, m-am căţărat pe coama acoperişului,
apoi, am făcut un pas în spate
şi-am aprins un chibrit, să-mi luminez viaţa;
în timp ce ardea, s-a pierdut în întuneric,
neluminând nimic, doar pe ea însuşi.

Mi-am văzut viaţa căzând şi m-am gândit:
Well, pupă-n fund toată ştiinţa mea-într-ale fizicii!
Timpul s-a consumat – sau nu există,
Dar ştiu un lucru:
Viaţa trece prin noi cum trece lama
bambusului în creştere prin prizonierul prăbuşit în poiană –
ne intră prin sânge, prin capul care ţipă de durere.
Viaţa este ceea ce li s-a întâmplat deja celor morţi.
Nu existăm pentru totdeauna,
ci doar acum.
Viaţa trece prin noi precum raza

[...] Citeşte tot

poezie de Robin Hitchcock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!