compozitori şi superlative

Natura l-a înzestrat pe Debussy cu două dintre cele mai sensibile urechi pe care le-a posedat vreodată un muzician. Niciun compozitor nu a avut un instinct mai infailibil pentru acordul exact care reda cu precizie nuanţa de culoare căutată.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum a subliniat însuşi Bartok, nu a fost prin excelenţă un "naţionalist" ci un mare compozitor care, întâmplător, a crezut că muzica populară în stare pură este o forţă creatoare. A vrut să fie considerat compozitor şi nu folclorist. A compus o muzică viguroasă, care nu face apel la indulgenţa nimănui, lucrările sale de primă mărime constituind reflectarea uneia dintre cele mai puternice şi originale gândiri muzicale ale secolului al XX-lea.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă "compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate" (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămâne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii "pure", conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitând să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!