compozitori şi timp

Orice compozitor cunoaşte chinul şi disperarea pricinuite de uitarea ideilor pe care nu a avut timp să le noteze.

citat clasic din Hector Berlioz
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Rossini. Deci tu eşti compozitorul Bărbierului din Sevilla. Te felicit. Va fi jucat atât timp cât va exista opera italiană. Nu încerca niciodată să scrii altceva, doar opera buffa.

Ludwig van Beethoven în corespondenţă cu Gioacchino Rossini (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între moartea lui Handel în 1759 şi afirmarea lui Edward Elgar în ultimul deceniu al secolului trecut, în Anglia n-a existat nicio personalitate majoră în domeniul muzicii... Elgar s-a abătut de la vehile tipare. A fost recunoscut drept cel mai mare compozitor al Angliei şi s-a bucurat de o reputaţie imensă în timpul vieţii. Apoi a scăzut rapid, pentru a creşte din nou în anii '60 ai secolului nostru... Căderea lui Elgar în desuetudine timp de mai multe decenii trebuie pusă nu numai pe seama esteticii neoclasice, cu repulsia ei faţă de romantism, ci şi a interesului faţă de naţionalism, reprezentat în Anglia de Ralph Vaughan Williams şi reînvierea şcolii elisabetane... Naţionaliştii s-au orientat spre fondul nativ, dar Elgar n-a vrut să procedeze în acelaşi fel. El considera că datoria compozitorului este să inventeze melodii, nu să le citeze sau să pornească de la temele trecutului... În 1900, Elgar era deja cel mai vestit compozitor din Anglia, mai ales după uriaşul succes cu Variaţiunile Enigma din 1899.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În anii '30 ai secolului nostru, criticii nu au reuşit să vadă, dincolo de postromantismul strălucitor al lui Elgar, faptul că muzica lui se remarca printr-o anumită particularitate. Spre deosebire de predecesorii lui victorieni, Elgar avea o individualitate ieşită din comun. Este adevărat că orchestra lui pornea de la cea a lui Strauss sau Wagner, iar formele simfonice şi concertistice de la Brahms, dar melodiile şi modul de mânuire a formelor erau definitorii pentru el. Melodia lui Elgar, cu tensiunea ei curioasă, cu intervalele ample şi salturile exuberante, cu spiritul său englezesc, puternic şi încrezător (greu descris în cuvinte, dar evident), este recunoscută imediat ca operă aparţinând unui anumit compozitor din istoria muzicii şi nimănui altcuiva.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul simfonic este genul cel mai împlinit al muzicii programatice. În urma unei lungi gestaţii, el nu apare decât în secolul al XIX-lea, sub pana lui Franz Liszt, a cărui lucrare "Ce se aude de pe munte" (1849), după Victor Hugo, poate fi considerată drept piesa inaugurală. Compozitorii din Europa Centrală şi din Rusia îl vor practica pentru a cânta pământul natal şi originalitatea lui, în raport cu puterile muzicale consacrate (Italia, Germania, Franţa). Ceea ce nu-l împiedică pe compozitorul german Richard Strauss să se afirme, după Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazzul poate servi ca bază creaţiilor simfonice valoroase, dacă compozitorul reuşeşte să se adapteze în acelaşi timp şi muzicii simfonice.

citat din George Gershwin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum a subliniat însuşi Bartok, nu a fost prin excelenţă un "naţionalist" ci un mare compozitor care, întâmplător, a crezut că muzica populară în stare pură este o forţă creatoare. A vrut să fie considerat compozitor şi nu folclorist. A compus o muzică viguroasă, care nu face apel la indulgenţa nimănui, lucrările sale de primă mărime constituind reflectarea uneia dintre cele mai puternice şi originale gândiri muzicale ale secolului al XX-lea.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

90% din televiziune se interesează de viaţa vedetelor de carton. După anii '50, când comuniştii au luat puterea, nu s-a văzut aşa ceva. Ce să mai vorbesc de vremea monarhiei! Atunci, un savant era un savant, un profesor universitar era un profesor universitar. Acum, scuipi şi îi pui piedică profesorului pe culoare. În vremea noastră, la o personalitate cum era Paul Constantinescu sau Gheorghe Dumitrescu, care mi-a fost profesor de armonie, Ştefan Niculescu, ne uitam ca la dumnezei. Ne lipeam de zid ca timbrul de plic. Îmi sugeam burta ca să nu-i deranjez lui trecerea. Când trecea compozitorul prin faţa mea, eu eram ştampilă. Acum, studenţii se sărută pe scări în faţa profesorilor sau se mângâie pe la glezne. Am luat modelul american. Respirăm prin ei, mâncăm prin ei.

Gheorghe Zamfir în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven va mai da o dată – şi pentru ultima oară – măsura mare a talentului său într-o creaţie concertantă – în Concertul în mi bemol major pentru pian şi orchestră (op. 73). Era în anul 1809, anul în care Napoleon ocupa din nou Viena, în care s-a stins viaţa lui Haydn şi a început cea a lui Mendelssohn-Bartoldy. Raportat la creaţia lui Beethoven, acest an apare dominat de dorinţa compozitorului de a se retrage în intimitatea unor genuri camerale.

Ioana Ştefănescu în O istorie a muzicii universale (1998)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce îngurgitam împreună răcoarea umbrelei, sub prelata terasei fostului Lafayette, compozitorul Fernic modela neîntrerupt cu degetele mici fuselaje din cocoloaşe de pâine, sau confecţiona în câteva clipe avioane miniaturale, cu nişte aripi iscusit sucite, din hârtiile pe care le avea prin buzunare. Iar când l-am însoţit, nu fără bătăile de inimă ale emoţiei şi paloarea pământie a fricii în obraji, într-un zbor de agrement, pilotul Fernic n-a încetat un moment să fredoneze, cu glasul răguşit, din propriile sale piese, dintre care cea mai dragă pare să-i fi fost "Pentru tine am făcut nebunii". Un fel de nebunie blândă, cam asta a fost, de altfel, întreaga viaţă a lui Ionel Fernic. O viaţă scurtă, de-abia treizeci şi şapte de ani, din care, scăzând anii de ostăşie şi pe cei de lipsuri crunte şi umilitoare, nu cred să mai rămână mai mult de douăzeci.

citat clasic din George Sbârcea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Rodica am cunoscut-o în 1974. A fost dragoste la prima vedere. Eram invitaţi amândoi la o serată la familia compozitorului Cristinoiu. Când ne-am văzut, timp de vreo două minute, ne-am uitat fără oprire unul la altul. Ne sorbeam din ochi, nu ne puteam dezlipi privirile. Ceilalţi, văzându-ne, erau chiar mai stânjeniţi decât noi: "Să vă lăsăm? Să ieşim afară?". Asta a fost tot! În privirea aia de două minute, trăim şi acum.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguire

Somn şi moarte, sumbrii vulturi
Înconjoară noaptea-ntreagă ăst căpătâi:
Al omului chip auriu
Înghite cu-ngheţatul val
Al veşniciei. Pe groaznice recife
Se sfarmă trupul violet
Se plânge glasu-ntunecat
Deasupra mării.
Soră furtunoasei melancolii
Iată se scufundă o barcă
Sub stele.
Al nopţii chip tăcut.

Comentarii

"Vino, o, moarte, fratele somnambul" este titlul unei cantate de Johann Sebastian Bach - iar în corul final "Vreau să port bârna crucii". Subiectul cantatei este speranţa mântuirii la sfârşitul unei căi de suferinţă.
Poemul lui Trakl "Jeluire" a fost scris în septembrie 1914, în timpul când Trakl a fost farmacist militar, în acelaşi timp cu "Grodek", cu puţin timp înainte de moartea lui.
Mai există un al doilea poem al lui Trakl cu acelaşi titlu din iulie 1914, care, cu toate acestea, nu poate fi considerat precursor al poeziei din septembrie, referinţele fiind nesemnificative. Ambele texte au fost publicate în revista "Brenner".

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce frecventasem cu asiduitate festivalul de la Bayreuth timp de câţiva ani, am început să am dubii cu privire la formula wagneriană sau, mai bine zis, mi s-a părut că este potrivită numai pentru geniul deosebit al compozitorului, mare colecţionar de clişee pe care le asambla într-o formulă aparent neobişnuită, numai pentru că oamenii nu cunoşteau muzica suficient de bine.

citat din Claude Debussy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfloreşte bucuria

Sunt un compozitor al fluturilor albi,
înfloreşte bucuria
în cântecele luminoase de mai
şi ploile ascultă cum cresc ierburile.

Fumegă verdele pe văile ochiului
zilele şi nopţile se prind împreună,
piscurile munţilor trag cerul în jos
şi-l scutură de stele peste câmpii.

Cireşii se coc mai devreme şi zâmbesc.

Piramide de poleială sclipesc,
păsări de aur palide
n-au aripi de zbor,
dar şi le închipuie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc la numărul înspăimântător de mare de platitudini cărora le-a dat naştere pianul şi care n-ar fi văzut niciodată lumina zilei dacă ar fi avut la dispoziţie numai pana şi hârtia, binecuvântez soarta fericită care mă sileşte să compun liber şi în tăcere, ceea ce mă eliberează de tirania degetelor, atât de periculoasă pentru gândire, şi de fascinaţia pe care sonorităţile obişnuite o exercită întotdeauna asupra unui compozitor, într-o măsură mai mică sau mai mare.

citat din Hector Berlioz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în furtună

Fii încredinţat că, ţinând-ne parte,
Oceanele luptă alături de noi întotdeauna,
Deşi vânturile nebune şi valurile-nalte
Ne tachinează acum, când s-a pornit furtuna.
În nebunia vremii, nu a războiului,
Întâmpinam astăzi pericole mortale.
Deci acceptă lipsa de curtoazie-a Sorţii
Oriunde s-ar ivi, oriunde-ţi dă târcoale;
În ceasuri de suferinţe mari
Sau în ora izbăvirii păstrează întreg curajul,
Jocul e mai important decât jucătorul,
Iar nava-i mai importantă decât echipajul!

Ieşind din ceaţă, dau buzna-n întuneric
Talazuri sclipitoare-n surd muget.
Aceste ape fără minte se zbat frenetic,
De parcă ar avea inimă şi suflet –
De parcă s-ar fi aliat sub jurământ
Să-ngroape drapelul navei în verdele abis:
Deci acceptă lipsa de curtoazie-a Sorţii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Rudyard Kipling din Din "Război pe mare", traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată, în timpul hoinărelilor mele prin Central Park, priveam zgârie-norii ce-l încadrau şi mă gândeam cu o furie rece la toate orchestrele minunate ale Americii care nu ştiau nimic despre muzica mea; mă gândeam la criticii care nu făceau altceva decât să înşire mereu platitudini imbecile de genul: "Beethoven este un mare compozitor" şi care lătrau violent la orice noutate; mă gândeam la impresarii care organizau turnee nesfârşite cu un singur program, ce se repeta exasperant de câte cincizeci-şaizeci de ori. Venisem aici prea devreme: copilul nu era destul de matur pentru a înţelege muzica nouă.

Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din prea multă iubire pentru tine

Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aştern pe panză splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei din mine.

De-aş fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aş compune o măreaţă simfonie;
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul şi glasul mi-ar fi in armonie.

Dar şi sculptor de-aş fi, ce mult eu aş sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine
Ci chiar şi Everestul, eu, l-aş modela,
Cu statornica-mi iubire pentru tine,

In dorul dupa tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Imi simt inima ca o călimară-n piept
O, de-aş găsi talent de scriitor în mine!

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Mănuş (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care-am fost

Prin ungherele minţii licăresc amintiri,
Amintirile pastelate-ale celor care-am fost,
Imagini de-altădată, gingaşe-alcătuiri,
Zâmbetele de demult al celor care-am fost.

Erau toate atât de simple şi pline de candoare
Ori timpul ne-a rescris în întregime viaţa de atunci?
Dacă-am putea-o retrăi, spune-mi, oare
Am lua-o de la capăt?
Oare-am putea?

Amintirile sunt de-atâtea ori frumoase, iar
Tot ce-a fost trist uităm să ne-amintim
Sau abandonăm în urma noastră doar.
Oricum, de câte ori am râs ne amintim
Atunci când ne-amintim
De cei care-am fost,
De cei care-am fost...

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Barbra Streisand, muzica de Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, versuri de Alan Bergman, Marilyn Bergman and Marvin Hamlisch din The Way We Were, 1974 (1974)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general dintr-o singură parte, poemul simfonic este lipsit de ajutorul cuvintelor. Caută, aşadar, echivalentul sonor al ideii literare narative şi descriptive, punând toate resursele orchestrei în slujba comentariului, evocării, ilustrării, meditaţiei sau a descrierii. Dacă "compozitorii de poeme simfonice se bazează în majoritatea timpului pe forme catalogate" (Jean-Pierre Bartoli), caracteristica muzicală esenţială a genului rămâne marea sa libertate structurală, instrumentală şi armonică. Ca în teatrul liric, muzicienii depăşesc adeseori regulile muzicii "pure", conferind orchestrei culorile cele mai evocatoare şi neezitând să folosească acorduri sau ritmuri insolite care, dată fiind funcţia lor ilustrativă, nu au nevoie să fie legitimate de coerenţa discursului muzical.

Gerard Denizeau în Să înţelegem şi să identificăm genurile muzicale. Spre o nouă istorie a muzicii (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!